Când vorbim despre revoluţia mobilităţii electrice, numele care apar în mod reflex sunt Elon Musk, Carlos Ghosn sau fondatorii BYD. Puţini însă ştiu povestea omului fără de care tranziţia spre maşini electrice n-ar fi fost posibilă la scară globală: Richard Lowenthal, inginerul american care a fondat ChargePoint, cea mai mare reţea independentă de staţii de încărcare pentru automobile electrice din lume.

Lowenthal nu a pornit din industria auto şi nici nu a fost vreun vizionar de tip „salvez planeta”. A lucrat ani buni în telecomunicaţii şi reţelistică, la companii precum StrataCom şi Cisco Systems, unde a înţeles ce înseamnă infrastructura invizibilă, adică acea parte a inovaţiei pe care consumatorul nu o vede, dar fără de care tehnologia nu funcţionează.

Tocmai de aceea, când în jurul anilor 2006–2007 marile companii abia începeau să vorbească despre electrificarea transportului, el a observat un lucru simplu: lumea poate construi maşini electrice, dar, înainte de toate, trebuie să aibă unde să le încarce.

În 2007, împreună cu câţiva parteneri, a fondat Coulomb Technologies – redenumită ulterior ChargePoint.

Viziunea sa era radicală pentru acea vreme: o reţea globală de staţii de încărcare conectate digital, gestionate printr-o platformă software şi scalabile ca internetul.

Nu era vorba doar despre a pune „o priză pe stradă”, ci de a crea o infrastructură inteligentă cu hardware, cloud, autentificare, plăţi şi monitorizare în timp real – exact cum funcţionează astăzi majoritatea staţiilor EV din lume. În 2009, când Tesla abia lansase primul Roadster şi restul industriei auto încă ezita, ChargePoint instala deja primele puncte de încărcare publice în California. Ideea părea, la acel moment, a fi înaintea vremurilor sale, întrucât maşinile electrice erau puţine, iar investitorii întrebau, pe bună dreptate, „de ce să construim staţii pentru o flotă care nu există?”.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL