Conform unui nou studiu, unele dintre substanţele care au înlocuit substanţele chimice dăunătoare pentru stratul de ozon sunt acum responsabile de răspândirea pe glob a unor cantităţi mari dintr-o „substanţă chimică eternă” persistentă, potrivit ScienceDaily.

Cercetătorii estimează că substanţele chimice care au anumite anestezice au determinat depunerea a aproximativ 335.500 de tone de acid trifluoroacetic (TFA) din atmosferă pe suprafaţa Pământului între 2000 şi 2022.

Concluziile sugerează că problema continuă să se agraveze. Deoarece unele dintre aceste substanţe chimice de înlocuire rămân în atmosferă timp de zeci de ani, se preconizează că poluarea cu TFA va continua să crească.

Oamenii de ştiinţă estimează că producţia anuală de TFA din aceste surse ar putea atinge un nivel maxim la un moment dat între 2025 şi 2100.

Studiul a utilizat modele avansate de „transport chimic” pentru a urmări modul în care substanţele chimice se deplasează prin atmosferă, reacţionează cu alte substanţe şi, în cele din urmă, se depun înapoi pe Pământ.

Folosind această abordare, cercetătorii au calculat cât TFA se produce atunci când hidroclorofluorocarburile (HCFC), hidrofluorocarburile (HFC) şi substanţele chimice utilizate în anestezicele inhalatorii se descompun în atmosferă.

HCFC-urile şi HFC-urile au fost utilizate pe scară largă în sistemele de refrigerare şi de climatizare. Deşi aceşti compuşi, cunoscuţi sub numele de gaze F, sunt eliminaţi treptat (în conformitate cu Protocolul de la Montreal şi cu ulterioara Amendamentul de la Kigali), concentraţiile lor atmosferice continuă să crească.

TFA face parte dintr-o familie mai largă de substanţe chimice sintetice numite substanţe alchilice per- şi polifluorurate (PFAS). PFAS sunt cunoscute în mod obişnuit ca substanţe chimice „etern”, deoarece rezistă la descompunere şi pot rămâne în mediu pentru perioade extrem de lungi.

Unele agenţii susţin că nivelurile actuale din mediu sunt sub pragurile care ar putea dăuna oamenilor.

Cu toate acestea, îngrijorările persistă, deoarece TFA continuă să se acumuleze şi poate fi extrem de dificil de eliminat odată ce a pătruns în mediu.

Această acumulare crescândă a determinat apeluri pentru ca TFA să fie considerată o potenţială ameninţare la adresa limitelor planetare.

Pentru a-şi testa calculele, echipa a comparat estimările modelate ale producţiei de TFA (din descompunerea chimică) şi depunerea acestora cu observaţiile din lumea reală, inclusiv măsurătorile apei de ploaie şi carotele de gheaţă din Arctica.

Modelul a încorporat date dintr-o reţea mondială de monitorizare care urmăreşte concentraţiile atmosferice ale gazelor sursă şi distribuţia lor geografică.

Pe măsură ce aceste gaze reacţionează cu alţi compuşi atmosferici, ele se descompun în cele din urmă şi formează TFA.

Cercetătorii au inclus, de asemenea, modele meteorologice realiste în simulările lor. TFA se poate întoarce la suprafaţa Pământului prin precipitaţii sau se poate depune direct din atmosferă pe uscat şi apă.