Piaţa imobiliară rezidenţială traversează o perioadă de aşteptare, în care deciziile sunt amânate nu pentru că indicatorii arată o criză clasică, ci pentru că încrederea cumpărătorilor este zdruncinată, cred Alex Printz şi Răzvan Marinescu, cofondatorii Acceleratorului, un program pentru cei care vor să îşi construiască o carieră în domeniul imobiliarelor. 

Alex Printz şi Răzvan Marinescu, cofondatorii Acceleratorului, au vorbit, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Real Estate by Storia, despre o piaţă rezidenţială care nu este blocată de lipsa cererii, ci de o fisură mai greu de măsurat, respectiv încrederea. În viziunea lor, cumpărătorii nu s-au retras pentru că indicatorii arată o criză clasică, ci pentru că într-un context internaţional tensionat, cu războaie, incertitudine şi presiune economică, decizia unei achiziţii mari este tot mai des amânată. „Piaţa imobiliară e un motor care funcţionează pe încredere. Încredere că faci o investiţie bună, că iei un credit pe 30 de ani şi nu se întâmplă nimic cu el, că nu pică piaţa şi nu plăteşti rate uriaşe la o proprietate care nu mai valorează cât ai dat pe ea.

Iar încrederea asta, în momentul de faţă, este uşor zdruncinată, dat fiind evenimentele care se întâmplă pe lângă noi”, spune Alex Printz.

El crede că exact această nesiguranţă îi face pe oameni să pună cash deoparte şi să aştepte, chiar dacă, în acelaşi timp, „indicatorii din piaţă nu spun că este o criză”, iar accesibilitatea nu s-a deteriorat atât de mult încât să scoată locuinţele complet din raza de cumpărare. Din această ezitare a cumpărătorilor vine şi tensiunea din piaţă. Nu este vorba, spun cei doi, despre o prăbuşire, ci despre o perioadă în care vânzătorul aşteaptă să vadă dacă trebuie să reducă preţul, iar cumpărătorul aşteaptă să vadă dacă nu cumva va obţine mai ieftin peste câteva luni. „Tot timpul când apar probleme de acestea, un război, o situaţie excepţională, se întâmplă ceva, apare o aşteptare. Vânzătorul stă şi se gândeşte: eu de ce să reduc preţul, că poate nu e nevoie? Cumpărătorul zice: dar eu de ce să dau, că poate mai bine aştept şi iau mai ieftin? Şi până nu se reglează lucrurile, de asta apar aceste blocaje”, spune Răzvan Marinescu.

Când vine vorba despre întrebarea pe care o primeşte toată piaţa – vor scădea sau nu preţurile? – răspunsul lor nu merge în direcţia unui verdict simplu. Marinescu spune că momentul bun de cumpărare rămâne, în multe cazuri, legat de viaţa reală a fiecărui om, nu de încercarea de a ghici perfect piaţa. „Cel mai bun moment să achiziţionezi este când vrei să faci pasul. Multă lume ne întreabă: e bine să cumpăr acum, e bine să cumpăr peste un an? Era bine să cumpăr acum zece ani. Dar depinde ce doreşti. Poate cel care nu a achiziţionat în 2019 a băgat banii într-o afacere şi i-a crescut de zece ori. Important e momentul tău de viaţă: te-ai căsătorit, vrei să treci de la garsonieră la două camere, ai copil mic, vrei iarbă verde, vrei să te muţi la casă. Nu poţi să amâni şase-zece ani.” Tot el admite că pot exista corecţii, dar nu uniforme şi nu suficient de ample încât să schimbe radical structura pieţei. „Cred că va fi o mică corecţie pe anumite zone. Dacă vorbim la nivel naţional, oraşele sunt diferite. În Piteşti, de exemplu, în primele două luni ale anului avem o creştere de 19% faţă de anul trecut, deci sunt şi situaţii de genul acesta. Într-adevăr, poate fi o anumită corecţie, în funcţie de ce se întâmplă şi cât de mult se duce trendul acesta. Pot fi anumite reduceri, anumite creşteri, chiar pe anumite segmente.” În schimb, pe piaţa nouă, presiunea costurilor rămâne mare: autorizaţii puţine, costuri de construcţie mai mari, taxe, TVA, costuri de finanţare. „Nu se va întâmpla ca cineva să construiască scump şi să vândă ieftin”, rezumă el, estimând că piaţa se va reaşeza „undeva între şase luni şi doi ani”. Pentru Alex Printz, această perioadă de incertitudine nu ar trebui privită doar prin lentila fricii, ci şi prin cea a oportunităţii. „În perioade din acestea de criză, dacă e să ne gândim la esenţa cuvântului, înseamnă oportunitate. E foarte posibil pentru clienţi ca într-o astfel de perioadă să prindă încă proprietăţi la preţuri permisive.” În plus, el insistă că România rămâne, comparativ cu alte pieţe europene, „încă o ţară extrem de ieftină şi permisivă din punct de vedere imobiliar”, chiar dacă această percepţie este greu de acceptat pentru cumpărătorii care au văzut cum preţurile au crescut puternic în ultimii ani. Mai mult, Printz atrage atenţia că proprietatea continuă să fie în România şi un bun rezidenţial, şi un activ investiţional. „O proprietate imobiliară are două valenţe: investiţională şi rezidenţială. E şi un acoperiş sub care dormi şi nu te plouă, dar e şi un asset investiţional care, dacă investeşti cum trebuie în zone în care probabil se dezvoltă infrastructura, produce două venituri: chiria şi aprecierea. Aşadar, yieldul este un venit din assetul închiriat plus aprecierea lui.” De aici şi concluzia lui directă, spusă fără prea multe ocoluri: „Imobiliarele sunt o piaţă bună”.

Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro