Cărbunele a ajutat China să-şi pro­tejeze economia de şocul ener­getic provocat de războiul din Iran. Deşi electrificarea este o pri­oritate, cărbunele nu este trecut pe plan secund. În ianuarie şi februarie anul acesta a fost adăugată capacitate de gene­rare de energie prin arderea celui mai poluant combustibil de 20 de GW, aproape jumătate din capacitatea nouă de regenerabile din aceeaşi perioadă. De asemenea, pentru că are rezerve uriaşe de cărbune, China insistă pe folosirea cărbunelui şi în industrii precum cea chimică sau pe transformarea lui în gaz. Modelul este copiat de India.

În SUA, ţara petrolului şi gazelor naturale, preşedintele Donald Trump oferă o nouă şansă la viaţă cărbunelui. El a anunţat săptămâna tre­cută un program de finanţare de 700 de milioa­ne de dolari pentru susţinerea industriei de profil. O parte din bani se va duce pe construi­rea a două termocentrale pe cărbune – primele astfel de facilităţi de după 2013, potrivit AP. Analiştii spun că este o decizie istorică. Casa Albă a calculat că iniţiativa va ajuta la crearea sau protejarea a peste 14.000 de locuri de muncă din industria minieră, în construcţii, transportul feroviar şi cel maritim.

Trump a explicat că cărbunele va ajuta „la scăderea preţurilor energiei şi la reducerea cos­tului traiului pentru toţi americanii“.

Aceasta este „puterea curatului, frumosului cărbune“. Anterior, preşedintele a emis un decret exe­cutiv care obligă Pentagonul să achiziţioneze electricitate de la centralele pe cărbune. Tot Trump a catalogat cărbunele drept mineral vital. Acţiunile lui au ca scop salvarea industriei cărbunelui, însă criticii spun că aceasta nu mai are nicio speranţă.

În Europa, Germania şi Polonia au rămas cei mai mari consumatori de cărbune. În Ger­mania, guvernul a reactivat termocentralele atunci când Rusia şi-a transformat gazele natu­rale exportate europenilor în arme de persua­siune în contextul invaziei din Ucraina. Cărbu­nele a fost prima linie de apărare de încredere a Germaniei în faţa crizei energetice de atunci. Când a izbucnit războiul din Iran şi a fost perturbat fluxul de gaze şi petrol de pe pieţele internaţionale, Berlinul a luat în considerare creşterea producţiei de energie din cărbune.

Prin arderea cărbunelui se face economie la gaze, devenite brusc prea scumpe. Chiar şi înainte de război producătorii de energie folo­seau cărbunele ca energie de stabilizare până când ţara îşi va construi noi centrale pe gaze. Germania are o flotă de centrale pe cărbune cu o capacitate de 6,7 GW care poate echilibra reţeaua iarna, când producţia de energie regenerabilă fluctuează foarte mult.

În teorie, cărbunele poate asigura electri­citatea pentru 7 milioane de locuinţe. În Polonia este mai complicat, mai ales pentru că această ţară are resurse financiare mai reduse decât Germania şi încă nu are reactoare nu­cleare. Industria cărbunelui este neprofitabilă. Însă sectorul are rădăcini adânci în tradiţia şi vieţile a milioane de polonezi.

După închiderea ultimei mine din Cehia, Polonia a rămas anul acesta singurul produ­cător de huilă, cărbune superior, din UE. Ca şi în Cehia, industria se confruntă cu problema preţurilor mici la vânzare şi a costurilor mari la producţie. Însă în ceea ce priveşte lignitul, folosit pentru producţia de energie, în Uniune există şapte producători, cei mai mari fiind Germania, Polonia, Cehia şi Bulgaria. Dar şi acest sector este în declin. În Polonia, producţia de huilă şi lignit s-a prăbuşit în ultimii 40 de ani de la 250 de milioane de tone pe an la 85 de milioane de tone.

Pe de altă parte, Polonia a rămas ţara cu cea mai mare dependenţă de cărbune din UE, folosind acest combustibil pentru a genera jumătate din electricitate şi pentru a încălzi o treime din locuinţe. Rezultatul ecuaţiei este că acest stat est-european importă o bună parte din cărbunele consumat, deşi are rezerve mari. Industria cărbunelui supravieţuieşte în mare parte mulţumită subvenţiilor publice. Guvernul a decis că minele vor fi închise până în 2049. Până atunci, Polonia ar trebui să facă progrese enorme cu producţia de energie regenerabilă. Cea mai mare termocentrală din Polonia, cea de la Belchatów, ar trebui să se închidă în 2036, odată cu închiderea minei de lignit care o alimentează cu combustibil. Calculele arată că atunci se va epuiza cărbunele exploatat acolo. Anul trecut, termocentrala reprezenta aproape 15% din capacitatea energetică comercială instalată la nivel naţional. Întregul ecosistem energetic de la Belchatów asigură 10.000 de locuri de muncă. O parte din aceşti angajaţi, după închiderea minei şi termocentralei, vor ajuta la construirea celei de-a doua centrale nucleare a ţării. Însă până atunci este mult. Între timp, unii analişti se întreabă dacă nu cumva aceste închideri sunt premature, dacă renunţarea la cărbune nu înseamnă şubrezirea suveranităţii energetice. Unii cred că industria cărbunelui poate fi adusă pe linia de plutire nu prin subvenţii, ci prin reforme. Una dintre marile mine, cea de la Bogdanka, este, totuşi, profitabilă, Enea, unul dintre cele mai mari companii de energie din ţară, crede că centralele pe cărbune pot continua să joace rolul de stabilizator de sistem, alături de noile centrale pe gaze. Dar la gaze Polonia este dependentă de importuri. PSE, operatorul reţelei naţionale de electricitate, cere păstrarea câtorva centrale pe cărbune care să poată fi activate în situaţii extreme. Sunt voci care spun că este loc în Polonia pentru noi mine de cărbune, pe modelul celei de la Bogdanka.