Creşterea puternică a numărului super-bogaţi care s-au mutat în Milano în ultimii ani a dus la scumpirea accelerată a locuinţelor şi a costului general al vieţii, determinând tot mai mulţi angajaţi cu joburi foarte bine plătite să se refugieze în Torino şi să facă naveta zilnic către capitala financiară a Italiei. Fenomenul este susţinut de legătura feroviară de mare viteză dintre cele două oraşe, aflate la aproximativ 140 de kilometri distanţă, scrie Bloomberg.

Milano a devenit în ultimul deceniu principalul pol financiar al Italiei şi a atras un flux constant de mililionari sau miliardari, inclusiv prin facilităţi fiscale destinate expaţilor.

Venirea miliardarilor în oraş a stimulat puternic cererea pe piaţa imobiliară, ajungând la niveluri greu de suportat chiar şi pentru cei care ocupă poziţii de manageri sau CEO. Potrivit datelor Immobiliare.it Insights, preţurile locuinţelor din Milano au fost anul trecut de peste 2,5 ori mai mari decât în Torino, iar chiriile cu aproximativ 82% mai ridicate.

În acest context, naveta zilnică între cele două oraşe a devenit o soluţie tot mai frecventă. Giorgio Ferrero, avocat la Prada, face zilnic drumul Torino–Milano, folosind trenul şi apoi scuterul pentru ultimii kilometri până la birou.

El spune că diferenţa de stil de viaţă este semnificativă.

 „Este o viaţă diferită. Ai mai mult spaţiu, linişte, calitate a vieţii mai bună, eşti aproape de munţi. Şi marea este accesibilă”, a spus el.

Transportul feroviar de mare viteză a susţinut această tendinţă. Potrivit lui Andrea Giuricin, director al firmei de consultanţă TRA, călătoriile zilnice realizate între Milano şi Torino s-a triplat din 2010. Operatorii Trenitalia şi Italo spun că cererea pentru aceste servicii rămâne ridicată, fără a publica însă date privind numărul de pasageri.

Oraşul Torino încearcă să capitalizeze acest val de relocări. Primarul Stefano Lo Russo a lansat campanii de promovare a oraşului pentru atragerea de rezidenţi, subliniind ritmul de viaţă mai echilibrat, serviciile şi oferta culturală. În acelaşi timp, autorităţile locale au cerut creşterea frecvenţei trenurilor şi introducerea unor curse mai târzii pentru navetişti.

Fenomenul este vizibil şi în rândul persoanelor care s-au mutat efectiv în Torino. Vanessa Reidt, fostă angajată în advertising, s-a mutat în oraş în urmă cu aproximativ doi ani, după ce a fost interesată iniţial de Milano, dar a renunţat din cauza costurilor ridicate.

 „Am ales Torino pentru că puteam închiria o locuinţă mai ieftină, într-o zonă mai bună, la jumătate de preţ”, a spus ea.

Pandemia de COVID-19 a accelerat acest fenomen, prin extinderea muncii de la distanţă şi a modelului hibrid de muncă. Lara Pazzi, director al International School of Turin, spune că numărul familiilor care fac naveta a crescut vizibil în ultimii ani.

„Pandemia a accelerat întregul proces. De atunci am văzut o creştere clară”, a spus ea.

Torino nu este o suburbie a Milanului, ci un oraş mare, al patrulea ca populaţie din Italia, cu o bază industrială şi economică solidă, de la producătorul auto Fiat la companii precum Lavazza şi Martini & Rossi. Oraşul a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă din 2006, ceea ce i-a consolidat profilul internaţional.

Pe termen mai lung, dezvoltarea reţelei de trenuri rapide către alte oraşe precum Bologna şi, în viitor, Genova ar putea extinde acest model de navetă urbană. Carlo Ratti, arhitect şi director al MIT Senseable City Lab, estimează că numărul persoanelor care ajung zilnic în Milano fără a locui acolo ar putea ajunge la nivelul unor oraşe precum Paris sau Londra, ceea ce ar putea duce la formarea unei metropole extrem de concentrate economic.

Fenomenul nu este singular. Oraşe precum Dubai sau San Francisco au trecut prin situaţii similare, în care creşterea economică a dus la scumpiri masive şi la mutarea populaţiei spre zone mai accesibile.

În acest context, Alberto Claretta Assandri, partener la firma de avocatură A&O Shearman şi specialist în fonduri şi reglementare financiară, s-a mutat cu familia la Torino în 2022, după 14 ani petrecuţi în Milano.

El spune că presiunea costurilor face dificilă rămânerea în oraş.

 „Devine tot mai greu să faci faţă costurilor într-un oraş orientat tot mai mult spre persoane cu venituri mari. Torino oferă mai mult spaţiu pentru familie, costuri mai mici la servicii, inclusiv educaţie şi îngrijire, şi acces mai uşor la tot”, a spus acesta.

Totuşi, modelul de navetă vine şi cu dificultăţi. Preţurile locuinţelor din Torino sunt în creştere, iar întârzierile trenurilor rămân frecvente, în special seara, când pot depăşi o oră. Giorgio Ferrero spune că aceste întârzieri afectează direct stilul de viaţă.

„Întârzierile sunt inacceptabile şi fac acest stil de viaţă mai stresant”, a spus el.

În plus, lipsa de flexibilitate rămâne o problemă, chiar şi pentru profesionişti bine plătiţi, care depind adesea de sprijin familial în ambele oraşe.