Românii stabiliţi în străinătate, dar şi cei care lucrează temporar în altă ţară continuă să trimită înapoi sume importante, fie pentru propria familie, fie pentru investiţii sau economii personale. Banii lor au susţinut ani de zile familiile rămase în ţară, dar au finanţat şi economia locală, prin investiţii sau mici afaceri deschise aici.

Ceea ce se remarcă însă recent este schimbarea apărută în topul ţărilor din care provin cele mai mari sume de bani, schimbare produsă cel mai probabil de situaţia economică din ţara respectivă, care influenţează şi disponibilităţile angajaţilor români. În plus, în unele cazuri, legăturile cu familia poate nu mai sunt atât de puternice, mai ales la românii plecaţi în primele valuri de migraţie.

În oglindă, şi sumele trimise din România spre casă de muncitorii străini de aici cresc constant.

Potrivit Băncii Naţionale, în primele trei luni din 2026 remiterile totale ale angajaţilor români din străinătate, incluzând atât persoane care lucrează de mai mult de 1 an în destinaţia respectivă, cât şi muncitorii pe contracte mai scurte, au totalizat
1,8 miliarde euro, în creştere cu 16% faţă de perioada similară din 2025.

  Pentru prima dată în ultimii doi ani şi jumătate, Germania a depăşit Marea Britanie, românii stabiliţi în această ţară trimiţând înapoi în România 409 milioane euro, faţă de 373 milioane euro cei din Anglia. Pe locul trei se află românii din Italia, care au trimis înapoi 165 milioane euro, urmaţi de cei din Ţările de Jos cu 129 milioane euro şi Belgia cu 103 milioane euro.

Din suma totală, transferurile lucrătorilor români, adică sumele de bani trimise de românii care lucrează în străinătate pe perioade mai mari de un an, au fost în primele trei luni din acest an de 1,3 miliarde euro. Diferenţa provine de la salariaţii români care lucrează în străinătate pentru perioade sub un an.

Cea mai mare parte din fonduri, aproximativ 40%, vin din Marea Britanie şi Germania, state cu puternice comunităţi de români, dar unde şi salariile sunt astăzi mai mari decât în celelalte două centre de migraţie - Italia şi Spania -, care au atras emigranţi în primele valuri de după Revoluţie. În acelaşi timp, condiţiile economice din Spania şi Italia au mai temperat entuziasmul plecărilor spre aceste ţări la joburi entry level, aşa că mulţi români ori s-au întors acasă în ultimii ani, ori s-au mutat în alte ţări din vest, în căutarea unor noi oportunităţi, mai profitabile.

În pofida contextul economic dificil, în 2025 remiterile au atins un nou record, depăşind pragul de 7 miliarde euro, în creştere cu circa 4%. De fapt, exceptând perioada pandemiei, în 2020, valoarea remiterilor a fost an de an în creştere. Asta face ca, din 2015 şi până la finalul anului trecut, românii plecaţi peste graniţă să fi trimis acasă aproape 60 miliarde de euro. „De mai bine de un deceniu, aceste sume, intrări nete şi semnificative, au funcţionat ca un amortizor: au atenuat şocuri şi au susţinut consumul şi investiţiile. În plus, au asigurat o parte din finanţarea unui deficit extern deloc mic”, spunea Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, într-o analiză de la finele anului trecut.

Trendul evidenţiat de datele Băncii Naţionale este confirmat şi de statisticile colectate de Revolut, care arată că utilizatorii români din străinătate au trimis în ţară 980 milioane de euro în primul trimestru din 2026, fiind înregistrate peste 2,7 milioane de transferuri din 120 de ţări spre România în acest interval. Şi în acest caz, Germania (223 milioane de euro) şi Regatul Unit (173 milioane de euro) continuă să fie principalele surse de bani, dar sume importante vin şi din Ţările de Jos, Belgia şi Italia. În plus, datele Revolut scot în evidenţă situaţia aparte a Irlandei, care se remarcă cu o valoare medie a tranzacţiei de 608 euro, aproape dublu faţă de cea din Regatul Unit (276 de euro).

Cel mai probabil, tabloul remiterilor va continua să se modifice în următorii ani, pe măsură ce trendurile legate de migraţia românilor sunt influenţate de economie şi geopolitică. Destinaţiile vânate în urmă cu 20-30 de ani lasă acum loc tot mai des unor noi preferinţe, pe măsură ce piaţa muncii se schimbă la nivel european, dar şi global. Numărul mare de români care aleg să studieze de exemplu în Olanda şi să muncească ulterior acolo va începe să se vadă tot mai clar în statistici, în timp ce contextul economic actual dificil din Spania şi Italia se va reflecta în sumele trimise în ţară, pe măsură ce tot mai mulţi români aleg să se întoarcă acasă sau să se mute în alte ţări cu o economie mai puternică.

Unii pleacă, dar alţii vin

Există însă şi o altă latură a monedei. Plecarea a peste 3 milioane de români în străinătate a lăsat în urmă multe goluri pe piaţa muncii, pe care companiile se văd nevoite să le acopere cu angajaţi străini, aduşi mai ales din ţări asiatice. Trendul nu este specific României, ci este vizibil în toate ţările din regiune, mai accentuat în ultimii ani. În plus, există o bază de companii străine care şi-au adus o parte din propriii angajaţi aici. Începând cu 2022, contingentul de muncitori străini aprobat anual a fost de 100.000 de persoane, în timp ce pentru 2026 guvernul a decis reducerea cifrei la 90.000, chiar dacă firmele cer constant creşterea acestor praguri pentru a acoperi nevoia de forţă de muncă. Statisticile privind numărul total de muncitori străini din România sunt însă destul de vagi. În aceste condiţii, guvernul a schimbat în aprilie sistemul de recrutare, pentru a controla mai bine situaţia. Legea prevede standardizarea contractelor şi interzice solicitarea de comisioane, taxe şi garanţii de la lucrător, în paralel cu crearea unei platforme unice, Workinromania, prin care accesul muncitorilor non-UE la piaţa muncii din România să fie transparent şi digitalizat.

Dacă ne uităm la cifrele BNR, angajaţii străini din România au trimis înapoi în ţările lor de origine 633 milioane de euro în primul trimestru al anului, o sumă record, cu aproape 30% mai mare decât în perioada similară din 2025. În total, anul trecut, remiterile angajaţilor străini s-au ridicat la 2 miliarde euro, cu 20% mai mult decât în 2024. Sumele trimise de lucrătorii străini spre Marea Britanie se detaşează clar faţă de celelalte destinaţii, cu
109 milioane euro în primele trei luni din 2026 şi 500 milioane euro pe întregul an 2025. Sume importante sunt trimise şi spre Germania, Italia, Franţa, Spania sau Ţările de Jos.

Ca şi în cazul banilor trimişi în ţară de români, şi aici se remarcă o schimbare de trend. Fondurile trimise spre Marea Britanie sunt în scădere, la fel ca şi cele care pleacă spre Nepal, în mod paradoxal. În schimb, cresc cele spre Germania, Spania, Franţa, Ţările de Jos şi Republica Moldova. Evoluţia este de înţeles dacă ne gândim că plăţile sunt direcţionate în general către ţări care reprezintă investitori în România şi care au un număr semnificativ de angajaţi pe plan local. În plus, Republica Moldova reprezintă principala sursă de imigraţie în România şi, ca tendinţă recentă, un număr important de cetăţeni moldoveni au revenit în România din ţările occidentale.

Analizând datele Revolut se vede că, deşi destinaţiile europene continuă să domine clasamentele când vine vorba de transferuri de bani, există o forţă de muncă prezentă în România din ce în ce mai globalizată. Top 20 al destinaţiilor pentru banii trimişi în afara ţării include acum pieţe non-UE semnificative, cum ar fi Statele Unite, Turcia, Indonezia, Emiratele Arabe Unite. Creşterea transferurilor către ţările din Asia-Pacific, în special India, Indonezia şi Filipine, reflectă comunitatea internaţională în expansiune din România. În plus, datele evidenţiază importanţa tot mai mare a Statelor Unite şi a Emiratelor Arabe Unite ca şi coridoare de transfer, o tendinţă importantă având în vedere evoluţiile geopolitice şi economice globale recente. 

Realitatea, dincolo de cifre

Deşi statul a aprobat contingente anuale de 100.000 de muncitori străini în ultimii ani, în România sunt înregistraţi oficial circa 150.000 de astfel de persoane, ceea ce înseamnă că o parte dintre lucrătorii aduşi aici se pierd undeva în statistici.

Potrivit unui raport al Ministerului Muncii, deşi media ultimilor patru ani de vize pentru angajare este de aproximativ 60.000 pe an, numărul străinilor care şi-au reglementat dreptul de şedere temporară în scop de muncă, prin solicitarea unui permis de şedere, este sub 30.000 de persoane, ceea ce arată un nivel de retenţie al lucrătorilor străini de sub 50%. Conform Centrului Naţional de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în 2025 au fost emise vize pentru angajare în muncă pentru un număr de 36.350 străini, dar dintre aceştia doar 39% figurau la finele anului cu un drept de şedere valabil. Situaţia reflectă disfuncţionalităţi majore în funcţionarea actuală a mecanismului şi sugerează existenţa unor fluxuri care nu se finalizează cu integrarea legală pe piaţa muncii a muncitorilor străini, se arată în raportul ministerului.

În paralel, în primele patru luni din 2026, Inspectoratul General pentru Imigrări a emis aproximativ 50.000 de avize de muncă pentru străini, cele mai multe fiind pentru lucrători permanenţi, în contextul menţinerii unui ritm susţinut al solicitărilor din partea angajatorilor. 

Dincolo de problemele de natură juridică, lipsa forţei de muncă nu este o problemă cu care se confruntă doar România. Ungaria a anunţat recent că va aduce 160 de sudori calificaţi din Filipine, iar Bulgaria are în faţă un început de sezon turistic turbulent în condiţiile în care nu are suficienţi angajaţi sezonieri şi nici suficiente programe de pregătire profesională. În Cehia, aproape unu din cinci angajaţi provine în prezent din afara ţării, multe companii locale spunând că au dificultăţi în a susţine şi a integra aceste echipe diverse.

În cazul României, un sondaj realizat anul trecut de BNR arată că circa 40% dintre firme continuă să se confrunte cu lipsa personalului calificat, iar fenomenul se resimte atât în industriile cu activităţi de bază, cât şi în sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum IT, inginerie sau sănătate.    

Fondurile trimise de cei care lucrează în România spre Marea Britanie sunt în scădere, la fel ca şi cele care pleacă spre Nepal, în mod paradoxal. În schimb, cresc cele spre Germania, Spania, Franţa, Ţările de Jos şi Republica Moldova.