De o bună bucată de vreme m-am săturat de scuza cu criza, care este menită să acopere mai toate stângăciile, erorile, neputinţele sau neştiinţele. N-aş intra în fineţuri de genul „noii realităţi", alt clişeu care mă cam strepezeşte, şi zic doar că am putea schimba o sumedenie de lucruri dacă, unu, am renunţa la clişee şi doi, am renunţa la plicticoşi.[...]

Nu sunt optimist că vom avea într-un viitor apropiat o reglementare a falimentului personal.Răul făcut de abordările iniţiale este imens.[...]

Uite un subiect interesant, greşeala; este pe coperta revistei săptămâna aceasta şi este un subiect care mi-a dat de gândit. Pentru că mulţi dintre cei pe care i-am rugat să răspundă la o întrebare simplă - care au fost cele mai importante greşeli pe care le-aţi făcut? - nu s-au simţit destul de confortabili cu subiectul încât să şi răspundă. De ce, am scris în text, şi este, până la urmă, uşor de intuit. [...]

Mi-a rămas în minte o povestire SF pe care am citit-o cu mulţi ani în urmă şi care vorbea despre patimile unui ins la un examen; exerciţii matematice din ce în ce mai complicate, funcţii, teorii, nervozitate, ezitări - intuim, citind, că pentru eroul povestirii examenul este de maximă importanţă, pentru o slujbă. [...]

În ultimul timp, cu toate divergenţele aşa-zis doctrinare, se pare că politicienii au ajuns la un factor comun în identificarea genezei tuturor relelor: evaziunea fiscală. Că doar de asta nu are bani clasa politică să facă multe lucruri bune şi frumoase pentru popor, nu? Şi astfel devine evaziunea fiscală motivul cel mai plauzibil pentru lipsa de acţiune şi strategie a guvernanţilor. Iar mass-media contribuie din plin la orchestrarea acestui subiect, făcând un adevărat hit din necesitatea combaterii evaziunii fiscale.[...]

Angajatul Stăpân este o tipologie care prinde bine o perioadă lungă de timp datorită implicării, dar când aceasta devine simplă participare sau curiozitate fără scop, în combinaţie cu plafonarea competenţelor, acest fel de om devine, încet-încet, nociv.[...]

Percepţia generală în România este că nu se fac bani din cultură, ba chiar că nu poţi nici măcar să trăieşti decent dacă eşti scriitor, actor, regizor, artist plastic etc. Totuşi, dacă ne uităm la Franţa, de exemplu, în 2011 industriile culturale au creat valoare de aproape 75 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul total al României din acel an.[...]

„Juditha Triumphans" de Antonio Vivaldi, imnul Republicii Veneţiene, ar putea căpăta o cu totul altă semnificaţie într-un viitor nu prea îndepărtat, dacă e să luăm în calcul recent încheiatul referendum, neoficial, ce-i drept, în care majoriatea veneţienilor au optat pentru separarea de Italia.[...]

Am înţeles destul de greu fenomenul de oprire din creştere a oamenilor. [...]

PIB-ul Romaniei a crescut cu 3,5% anul trecut si desigur ca fiecare dintre noi are propriile pareri despre aceasta cea mai buna evolutie din UE si una dintre cele mai bune din lume. Inclusiv politicienii, care daca n-ar fi incalciti in criza nedorita de la inceputul acestui an, ar putea avea parerea lor despre aceasta crestere, probabil deturnand-o dupa cum le-ar fi placul si obiceiul. [...]