În construcţiile industriale şi logistice, preţul pe metru pătrat a fost mult timp principalul criteriu de decizie. Într-o piaţă dominată de presiunea bugetelor şi a termenelor de livrare, acest indicator a părut suficient pentru a evalua eficienţa unui proiect. Astăzi însă, contextul economic şi energetic arată tot mai clar limitele acestei abordări.

Creşterea costurilor cu energia şi integrarea criteriilor ESG în strategiile de investiţii mută discuţia de la costul iniţial către costul total pe durata de viaţă a clădirii. Documentul strategic „Construction Transition Pathway”, publicat de Comisia Europeană în 2024, subliniază explicit că viitorul sectorului construcţiilor este legat de eficienţă energetică, durabilitate şi evaluarea performanţei pe întreg ciclul de viaţă al activelor. Accentul nu mai este pus doar pe faza de execuţie, ci pe exploatare şi impact pe termen lung.

În practică, cea mai mare parte a costurilor asociate unei clădiri apar după finalizarea construcţiei. Consumul de energie, mentenanţa şi adaptările necesare în exploatare ajung să cântărească mai mult decât investiţia iniţială. În cazul spaţiilor industriale şi logistice, unde suprafeţele sunt extinse şi utilizarea intensivă, aceste costuri recurente influenţează direct marja operaţională şi predictibilitatea financiară.

Această schimbare de perspectivă este vizibilă şi în analizele de piaţă. Potrivit raportului „European Real Estate Market Outlook 2026 – Logistics”, publicat de CBRE, cererea pentru spaţii logistice moderne rămâne solidă, însă criteriile de selecţie se rafinează. Investitorii favorizează tot mai clar clădirile eficiente energetic, adaptabile şi pregătite pentru cerinţe viitoare. În acelaşi timp, activele care nu ţin pasul cu standardele actuale de performanţă riscă o depreciere accelerată. În acest context, eficienţa energetică devine un element care influenţează direct evaluarea şi atractivitatea activelor.

Energia a devenit, astfel, un factor economic decisiv. Într-un mediu volatil, marcat de fluctuaţii ale costurilor şi de presiuni asupra lanţurilor de aprovizionare, stabilitatea bugetelor operaţionale devine un avantaj competitiv. Soluţiile constructive care reduc pierderile de energie şi optimizează performanţa clădirii contribuie la diminuarea riscurilor pe termen lung.

În paralel, criteriile ESG nu mai reprezintă doar un indicator reputaţional. Ele influenţează accesul la finanţare, condiţiile de creditare şi apetitul investitorilor. Integrarea documentaţiilor de mediu bazate pe evaluarea ciclului de viaţă şi adoptarea unor standarde de performanţă devin parte din logica financiară a proiectelor, nu doar din strategia de comunicare. Diferenţele majore de cost nu se mai văd exclusiv în faza de construcţie, ci în exploatare. De aceea, tot mai multe proiecte sunt analizate prin prisma metodei de calcul Total Cost of Ownership. Deciziile privind soluţiile constructive influenţează consumul energetic, stabilitatea microclimatului interior şi frecvenţa intervenţiilor ulterioare, cu impact direct asupra costurilor pe termen lung.

Piaţa construcţiilor industriale şi logistice intră într-o etapă de maturizare. Investiţiile în eficienţă vor continua să crească, însă avantajul competitiv nu va mai aparţine automat celor care construiesc mai ieftin, ci celor care construiesc mai inteligent şi mai predictibil.

Preţul pe metru pătrat rămâne un indicator relevant, dar nu mai este suficient pentru a defini valoarea unui proiect. Noua logică economică a construcţiilor industriale este una a performanţei în exploatare, a conformării şi a capacităţii activelor de a-şi păstra valoarea într-un mediu în continuă schimbare.