Puţini ar accepta să lucreze fără salariu sau, şi mai rău, să plătească pentru a fi la muncă. Şi totuşi, în China a devenit tot mai popular în rândul tinerilor şomeri să plătească unor firme pentru a mima că au un job, fenomen care se extinde în marile oraşe. Un articol de la BBC vorbeşte despre felul în care, pe fondul unei economii lente şi al unei pieţe a muncii cu şomaj ridicat în rândul tinerilor (peste 14%), tot mai mulţi preferă să dea între 30 şi 50 de yuani pe zi (aproximativ 4–7 dolari) pentru a lucra dintr-un „birou de faţadă” decât să stea acasă. Aceste spaţii arată ca nişte birouri complet funcţionale – cu calculatoare, internet, săli de şedinţă şi chiar zone de relaxare – iar unii „angajaţi” le folosesc pentru a-şi căuta un loc de muncă sau pentru a testa idei de afaceri proprii. Shui Zhou, 30 de ani, a avut o afacere în domeniul alimentar care a eşuat în 2024. Din aprilie 2025, plăteşte zilnic pentru a merge la Pretend To Work Company, în oraşul Dongguan. „Mă simt foarte bine, e ca şi cum am lucra împreună ca o echipă”, spune el. Pentru părinţii săi, imaginile cu el într-un mediu de birou sunt liniştitoare, chiar dacă realitatea este alta. Pentru alţii, acest concept e o soluţie de tranziţie.

Dr. Christian Yao, expert în economie chineză, explică în articolul BBC: „Fenomenul este comun din cauza transformării economice şi a nepotrivirii dintre educaţie şi piaţa muncii. Aceste locuri le oferă tinerilor timp să-şi gândească următorii paşi sau să facă munci temporare”. În Shanghai, Xiaowen Tang, 23 de ani, a închiriat pentru o lună un post de lucru într-un astfel de spaţiu. Absolventă de facultate, fără job full-time, a trimis universităţii fotografii din birou drept „dovadă de practică”, condiţie pentru a-şi primi diploma. În realitate, îşi petrecea zilele scriind romane online pentru bani de buzunar. „Dacă tot te prefaci, măcar fă-o până la capăt”, spune ea. Aceste poveşti ilustrează un adevăr incomod, care se potriveşte şi cu realităţile româneşti: atunci când salariile sunt mici, beneficiile lipsesc, iar flexibilitatea şi echilibrul viaţă–muncă rămân doar promisiuni, mulţi tineri nu mai văd rostul implicării reale la locul de muncă. Astfel, ei preferă să caute alternative, chiar dacă acestea înseamnă doar să pară ocupaţi  într-un birou pe care îl plătesc din propriul buzunar. Cazurile din China, unde mii de tineri şomeri plătesc pentru a lucra din „birouri de faţadă”, par extreme, dar ele pun reflectorul pe ideea că, atunci când simt că nu primesc ceea ce merită, tinerii aleg să caute alternative, fie ele şi simbolice. În Europa, rata şomajului în rândul tinerilor rămâne ridicată – 14,5% în februarie 2025 la nivelul UE, potrivit celor mai recente date Eurostat. Sunt state în care situaţia este şi mai rea: Spania se află constant peste 25%, Suedia depăşeşte 25%, iar Grecia se apropie de 17%. România, însă, are una dintre cele mai îngrijorătoare evoluţii: 26,3% în noiembrie şi decembrie 2024, aproape dublu faţă de media europeană. Practic, mai mult de unul din patru tineri români este fără loc de muncă, ceea ce creează un teren fertil pentru demotivare şi abandon profesional. Văd acest fenomen şi în jurul meu. O prietenă, fostă antreprenoare, a renunţat la businessul care, în esenţă, însemna multă muncă, mult stres şi un profit invers proporţional, am putea spune – acum îşi caută un loc de muncă, dar nu ar accepta unul cu orice preţ, preferă să nu lucreze deloc decât să intre într-un domeniu care nu îi place. O altă prietenă şi-a dat demisia în urmă cu câteva luni şi preferă să se dedice creşterii copiilor. O alta este în concediu de maternitate, departe de gândul de a se întoarce rapid în câmpul muncii. Într-un astfel de context, nu e de mirare că unii preferă să facă orice altceva decât să accepte condiţii precare. Fenomenul „pretend offices” din China devine o metaforă globală pentru generaţiile care refuză să joace după regulile vechi ale pieţei muncii şi caută spaţii – reale sau imaginare – unde să-şi păstreze demnitatea şi motivaţia.  

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin