Generaţia Z şi o parte a milenialilor, consideraţi mult timp nativi digitali şi motorul economiei online, încep să se retragă din spaţiul digital. După mai bine de un deceniu de viaţă trăită pe reţelele sociale, tot mai mulţi tineri renunţă la aplicaţii, limitează timpul petrecut online şi se întorc către experienţe autentice, de la interacţiuni faţă în faţă până la media clasică (ziare, reviste, radio) şi telefoane simple. Fenomenul capătă forma unei revoluţii tăcute, fără lideri şi fără manifest, dar cu efecte vizibile asupra industriei de social media şi a modului în care este consumată tehnologia, scrie CNBC.

Pentru o generaţie care a primit primul smartphone înainte de adolescenţă, ruptura nu vine din respingerea tehnologiei în sine, ci din epuizare. Matt Richards, account manager de 23 de ani, a şters toate aplicaţiile de social media de pe telefon după ce a constatat că experienţa online devenise dominată de conţinut artificial, publicitate agresivă şi comparaţii permanente de statut social. În locul relaxării, reţelele sociale au devenit o sursă de presiune constantă.

După deconectare, Richards spune că viaţa sa s-a schimbat în bine. Relaţiile în viaţa reală s-au consolidat, iar percepţia despre sine a devenit mai stabilă.

În opinia sa, dinamica s-a inversat faţă de anii anteriori. Dacă telefonul era cândva o evadare din realitate, astăzi realitatea a devenit refugiul faţă de telefon.

Datele susţin această schimbare de comportament. Un studiu Deloitte realizat în 2025 arată că aproape un sfert dintre consumatorii britanici au şters cel puţin o aplicaţie de social media în ultimele 12 luni, proporţia urcând spre o treime în rândul generaţiei Z. În paralel, analiza realizată de Financial Times şi GWI indică un declin constant al timpului petrecut pe platformele sociale după 2022, cu o scădere mai accentuată în rândul adolescenţilor şi al tinerilor de 20 de ani.

Motivaţiile sunt multiple. Presiunea psihologică, suprasolicitarea informaţională şi percepţia că mediul online a devenit ostil sau polarizat îi determină pe tineri să îşi regândească relaţia cu tehnologia. Jason Dorsey, preşedintele Center for Generational Kinetics, afirmă că tot mai mulţi tineri caută control, siguranţă şi echilibru, iar limitarea sau abandonarea social media devine un instrument prin care îşi recâştigă autonomia.

Un rol important îl joacă şi modelul economic al platformelor. Nevoia de monetizare a transformat feed-urile într-un spaţiu dominat de reclame, într-un moment în care generaţia Z este deja cea mai expusă publicităţii din istorie. Pentru mulţi tineri, social media nu mai este un spaţiu de exprimare, ci unul de vânzare continuă, ceea ce accelerează retragerea.

Revoluţia tăcută nu înseamnă doar ştergerea aplicaţiilor, ci şi revenirea la practici analogice. Tot mai mulţi tineri cumpără viniluri, folosesc camere foto pe film, aleg telefoane clasice sau revin la presa tipărită. Activităţile offline, de la întâlniri faţă în faţă la hobby-uri manuale, sunt percepute ca o formă de recuperare a atenţiei şi a timpului personal.

Chiar şi profesioniştii care lucrează în industria digitală încep să traseze limite. Antreprenoarea Lucy Stace spune că şi-a redus timpul petrecut pe social media, deşi este esenţial pentru afacerea sa, din cauza impactului negativ asupra sănătăţii mintale. Supraîncărcarea informaţională, afirmă ea, afectează capacitatea de concentrare şi introspecţie.

Pentru cercetători, fenomenul are o semnificaţie mai profundă. Ysabel Gerrard, lector în media digitală la Universitatea din Sheffield, consideră că retragerea din online este o reacţie la presiunea constantă de a construi şi întreţine o identitate digitală. Diferenţa dintre persoana online şi cea din viaţa reală devine tot mai greu de susţinut, iar renunţarea la platforme apare ca o formă de eliberare.

Analiştii subliniază că nu este vorba despre dispariţia social media, ci despre o recalibrare. Chris Beer, analist GWI, descrie fenomenul drept o corecţie post-pandemie, pe fondul reluării vieţii sociale offline. Platformele rămân relevante pentru informare, comerţ şi educaţie, însă nu mai ocupă poziţia centrală din viaţa tinerilor.

În mod paradoxal, statutul social se redefineşte. A fi mereu online nu mai este un semn de relevanţă, iar lipsa prezenţei digitale începe să fie asociată cu autonomie şi autenticitate. Pentru prima dată de la apariţia reţelelor sociale, generaţia care le-a crescut şi alimentat pare dispusă să trăiască, cel puţin parţial, fără ele.

Această revenire la analog nu este o respingere a progresului tehnologic, ci un semnal de maturizare a relaţiei cu tehnologia. Marea deconectare nu se anunţă prin proteste sau sloganuri, ci prin gesturi mici şi personale, care, adunate, pot redesena pe termen lung economia atenţiei.