Munceşti mult, stai peste program, îţi faci treaba corect şi totuşi parcă succesul te ocoleşte. Între timp, alţii, care nu par nici mai inteligenţi, nici mai harnici, avansează mai repede, prind promovări şi ajung în poziţii cheie. Diferenţa, spune Gorick Ng, consilier de carieră la Harvard, nu ţine de efort, ci de faptul că unii ştiu regulile reale ale jocului, scrie CNBC.

Gorick Ng a simţit asta pe propria piele. Student de primă generaţie ajuns la Harvard, a avut constant impresia că ceilalţi au primit un manual secret despre cum funcţionează cariera lor. După ce a lucrat cu mii de tineri profesionişti şi a intervievat peste 500 de angajaţi, manageri şi directori din industrii diferite, a ajuns la o concluzie simplă: efortul te ajută să intri în joc, dar nu te ajută să câştigi.

În realitate, spune Ng, la job nu eşti evaluat doar după cât munceşti, ci după trei reguli foarte concrete. Prima: dacă livrezi rezultate reale, nu doar eşti ocupat. A doua: dacă îţi pasă de ce faci, dacă te implici şi îţi asumi responsabilitatea, nu doar execuţi ordine. A treia: dacă esti o persoană cu care se poate colabora uşor, comunici clar, înţelegi contextul şi te integrezi într-o echipă.

Deciziile de angajare, promovare sau marginalizare se iau exact pe aceste criterii, chiar dacă nimeni nu le menţionează.

Cei care avansează ştiu să transmită că sunt competenţi, implicaţi şi „compatibili” cu mediul în care lucrează.

Situaţia este complicată de un adevăr incomod: piaţa muncii nu este corectă. Inegalităţile, biasurile şi nedreptăţile există, indiferent cât de mult vorbim despre meritocraţie. Gorick nu idealizează sistemul  recunoaşte că nu e drept, dar spune că, până se va schimba, cei care înţeleg regulile nespuse au un avantaj clar.

Un alt şoc pentru mulţi apare la trecerea de la şcoală la muncă. La şcoală ai cerinţe clare, teme bine definite şi note. La job, primeşti sarcini vagi, e-mailuri confuze şi aşteptări care se schimbă din mers. Dacă şcoala funcţionează ca o bandă rulantă, cariera este mai degrabă o expediţie pe un teren necunoscut, unde direcţia depinde de tine.

De aici vine şi una dintre cele mai dure lecţii: nimeni nu este mai interesat de cariera ta decât tine. Nu vine nimeni să te „descopere” dacă stai liniştit la birou şi munceşti în tăcere. Trebuie să pui întrebări, să clarifici, să ceri feedback şi să spui clar ce îţi doreşti. Altfel, rămâi invizibil.

Asta nu înseamnă că succesul este un demers solitar. Din contră, cariera este construită din relaţii, negocieri şi interacţiuni cu alţi oameni. Poţi urca un munte singur, dar nu poţi construi o carieră de unul singur. Iar cei care ajung mai departe nu sunt neapărat cei care muncesc cel mai mult, ci cei care au înţeles, mai devreme, cum funcţionează cu adevărat jocul.