Ascensiunea rapidă a economiei chineze şi dezvoltarea clasei de mijloc au dus la creşterea numărului de cetăţeni cu studii superioare şi la schimbarea preferinţelor privind condiţiile de lucru. Iar blocajul din prezent creează o concurenţă acerbă pentru locuri de muncă, mai ales în rândul tinerilor. Şi presiunile sociale sunt mari, iar unele afaceri profită de ele.

Milioane de tineri plătesc pentru a crea iluzia că au un loc de muncă. Închiriază, de exemplu, un job într-o funcţie de birou falsă, cu un şef care le dă sarcini de lucru şi îndrumări false. Unii fac asta pentru a ascunde de prieteni şi familie că nu sunt angajaţi, scrie EL PAÍS. De aproape un an, Zonghua se trezeşte devreme, merge la birou şi se întoarce acasă noaptea târziu. Se pare că repetă aceeaşi rutină pe care milioane de oameni din China o urmează zilnic. Dar ziua ei de lucru are o particularitate: nimeni nu o plăteşte pentru ce face şi nimeni nu cere rezultate. Ceea ce cineva trebuie să facă – şi, mai presus de toate, ce trebuie să spună – în timp ce îşi caută un loc de muncă a devenit o bătaie de cap pentru tot mai mulţi chinezi, care nu vor să ofere explicaţii sau să se expună la întrebări incomode din partea celor din jur.

De aceea, în oraşele mari ale ţării au început să apară spaţii care oferă soluţia: firme care permit oamenilor să se prefacă că lucrează.

Milioane de tineri plătesc pentru a crea iluzia că au un loc de muncă. Închiriază, de exemplu, un job într-o funcţie de birou falsă, cu un şef care le dă sarcini de lucru şi îndrumări false. Unii fac asta pentru a ascunde de prieteni şi familie că nu sunt angajaţi, scrie EL PAÍS.

Pentru un tarif zilnic cuprins între 30 şi 50 de yuani (4–7 dolari), aceste companii oferă birouri, Wi-Fi, cafea, masă de prânz şi o atmosferă care imită orice mediu de lucru obişnuit. Potrivit unui articol din Beijing Youth Daily, deşi nu există contracte sau şefi, unele firme le simulează: angajaţilor falşi li se atribuie sarcini fictive şi pentru ei sunt organizate chiar şi sesiuni de supraveghere. Contra cost, teatralitatea poate atinge niveluri de neimaginat, de la un rol fictiv de manager cu propriul birou până la punerea în scenă de episoade de rebeliune împotriva unui superior. Zonghua preferă să nu-şi dea numele real. Sătulă de drumuri şi de presiunile lumii financiare, a demisionat în primăvara anului 2024, povesteşte ea prin intermediul unei platforme locale de socializare. „Căutam o viaţă mai stabilă.” Dar nu îndrăzneşte să spună adevărul familiei sale. La început, stătea prin biblioteci, dar în ultimele luni plăteşte un tarif lunar de 400 de yuani (55 dolari) pentru un spaţiu confortabil în care să-şi petreacă ziua; este mult mai ieftin decât să piardă ore întregi într-o cafenea. Zonghua nu ştie cât va mai dura această situaţie, deoarece, deocamdată, nu are niciun „succes” cu căutările sale pentru un nou loc de muncă.

Pentru un tarif zilnic cuprins între 30 şi 50 de yuani (4–7 dolari), aceste companii oferă birouri, Wi-Fi, cafea, masă de prânz şi o atmosferă care imită orice mediu de lucru obişnuit. Potrivit unui articol din Beijing Youth Daily, deşi nu există contracte sau şefi, unele firme le simulează: angajaţilor falşi li se atribuie sarcini fictive şi pentru ei sunt organizate chiar şi sesiuni de supraveghere.

În primul trimestru al acestui an, rata şomajului urban a fost de 5,3%, potrivit Biroului Naţional de Statistică. Însă şomajul în rândul tinerilor este mult mai mare: în martie, a ajuns la 16,5% în grupul cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani (excluzând studenţii) şi la 7,2% în rândul celor cu vârste între 25 şi 29 de ani. De la începutul anului, această strategie de a păstra aparenţele a câştigat teren. Xiaohongshu (Instagramul chinezesc) este plin de reclame pentru „companii unde te poţi preface că lucrezi”, acumulând milioane de vizualizări. Reclamele provoacă, de asemenea, dezbateri. Pentru unii, este o modalitate de a ameliora presiunea psihologică; pentru alţii, este o cale de a evita munca şi de a întârzia intrarea în câmpul muncii. Cu toate acestea, verificarea amplorii fenomenului nu este uşoară: locurile de muncă false nu sunt cuprinse în înregistrările oficiale şi multe afaceri operează informal, adesea coordonate prin intermediul aplicaţiei de mesagerie WeChat. EL PAÍS a vizitat o locaţie din cartierul Shuangjing din Beijing care foloseşte această platformă publicitară. O reclamă pentru firma de avocatură care deţine spaţiul este atârnată în zona recepţiei. Există mai multe săli de şedinţe şi un lounge cu o capacitate de 36 de locuri. Într-o dimineaţă de miercuri, nu prea există activitate. Trei persoane par concentrate pe computerele lor, dar un bărbat stă întins pe un scaun şi se uită pe telefon, iar un copil se joacă tot cu un telefon mobil. Persoana însărcinată cu prezentarea facilităţilor recunoaşte că a copiat conceptul pentru că este la modă în online. Ea a explicat că avocaţii folosesc rar birourile şi au decis să le închirieze. În practică, funcţionează ca un mic spaţiu de coworking.

Pe piaţa muncii hipercompetitivă din China, un număr tot mai mare de tineri cu profesii renunţă la cultura muncii fără pauză, „996” – program de lucru de la 9:00 la 21:00, şase zile pe săptămână –, care cândva întruchipa ambiţia şi succesul, scrie MarketWatch. În schimb, aceştia adoptă un stil de viaţă care prioritizează bunăstarea personală în detrimentul aşteptărilor corporative.

Fondatoarea unei alte companii, tot din capitală, menţine un grup de WeChat activ de aproximativ 300 de utilizatori, unde distribuie fotografii cu mobilierul şi detalii ale spaţiului. Printre membri se numără Xu Lin, creator de conţinut. „Deşi unii membri au nevoie de un loc unde să se prefacă că lucrează, majoritatea dintre noi suntem acolo doar pentru că este interesant”, explică ea. Între timp, Da Neng Mao, muncitor calificat în construcţii, s-a alăturat grupului deoarece consideră că această iniţiativă „ar putea crea o nouă oportunitate de angajare”. Tian Tian, instructor de pilates cu jumătate de normă, crede că ideea „este practică, astfel încât noi, freelancerii, să avem unde să mergem”. Locurile de muncă false pot fi puse în context cu o altă tendinţă, mai largă. Pe piaţa muncii hipercompetitivă din China, un număr tot mai mare de tineri cu profesii renunţă la cultura muncii fără pauză, „996” – program de lucru de la 9:00 la 21:00, şase zile pe săptămână –, care cândva întruchipa ambiţia şi succesul, scrie MarketWatch. În schimb, aceştia adoptă un stil de viaţă care prioritizează bunăstarea personală în detrimentul aşteptărilor corporative, semnalând o schimbare semnificativă în etosul muncii în China. Această mişcare, cunoscută sub sintagmele tang ping (a sta întins) şi bai lan (lasă-l să putrezească), reflectă o deziluzie colectivă în rândul tinerilor chinezi.

O manifestare mai recentă a acestei dezangajări este apariţia subculturii „oamenilor şobolani”. Aceşti indivizi, adesea şomeri sau angajaţi într-un post sub nivelul lor de pregătire, aleg să trăiască modest, petrecându-şi zilele în apartamente mici, implicându-se într-o activitate economică minimă. Acest stil de viaţă nu se naşte din lene, ci mai degrabă dintr-o decizie conştientă de a respinge definiţia tradiţională a succesului.

Aceşti termeni încapsulează o rezistenţă pasivă la presiunile din societate şi o recunoaştere a randamentelor din ce în ce mai mici ale suprasolicitării pe o piaţă a muncii saturată. Fenomenul a câştigat teren, deoarece mulţi tineri s-au trezit suprasolicitaţi, subplătiţi şi confruntaţi cu o mobilitate ascendentă limitată. „Obişnuiam să cred că a lucra până târziu înseamnă că sunt valoroasă”, spune Liu Wen, în vârstă de 25 de ani, care şi-a părăsit locul de muncă de la un startup fintech din Hangzhou anul trecut. „Dar după doi ani de presiune continuă şi nicio promovare, mi-am dat seama că pur şi simplu mă consumam pentru viziunea altcuiva.” Schimbarea nu este doar culturală – este legată de presiuni economice reale. Preţurile în creştere ale locuinţelor, concurenţa academică intensă şi stagnarea salariilor i-au făcut pe mulţi tineri chinezi să fie sceptici faţă de promisiunea tradiţională că munca grea va aduce avansare pe scara socială. O manifestare mai recentă a acestei dezangajări este apariţia subculturii „oamenilor şobolani”. Aceşti indivizi, adesea şomeri sau angajaţi într-un post sub nivelul lor de pregătire, aleg să trăiască modest, petrecându-şi zilele în apartamente mici, implicându-se într-o activitate economică minimă. Acest stil de viaţă nu se naşte din lene, ci mai degrabă dintr-o decizie conştientă de a respinge definiţia tradiţională a succesului. Astfel de tendinţe subliniază o rebeliune liniştită: una marcată nu de protest, ci de retragerea din participarea la un sistem pe care mulţi tineri chinezi îl consideră ca montat împotriva lor. „Părinţii mei au muncit din greu toată viaţa pentru a-mi oferi un viitor mai bun”, spune Zhao Ming, absolvent recent în vârstă de 23 de ani din Chengdu. „Dar acum ei îşi fac griji pentru că nu mai urmăresc acelaşi tip de succes. Vreau doar să trăiesc o viaţă echilibrată – nu una care să mă înregimenteze.”   

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru