Piaţa muncii este tot mai influenţată de inteligenţa artificială, aşa că întrebarea nu mai este dacă joburile se schimbă, ci cum. Pentru Aurélien Duthoit, Senior Sector Economist în cadrul Coface, cheia nu stă în tehnologie, ci în modul în care oamenii aleg să o folosească. Mesajul lui pentru angajaţi este simplu: expunerea la AI nu este nici binecuvântare, nici blestem, ci ceea ce alegem să facem cu ea.

„Expunerea la AI nu este nici un blestem, nici o binecuvântare – la nivel individual, este ceea ce veţi face din ea, în meseria pe care o cunoaşteţi astăzi, sau aşa cum va fi în viitor, sau în orice altă meserie pe care o veţi avea în viitor”, subliniază Aurélien Duthoit. Mesajul său vine în contextul unui studiu recent lansat de Coface, realizat împreună cu Oxford Economics, care cartografiază pentru prima dată expunerea la inteligenţa artificială la nivel de sarcini, nu doar de profesii. Analiza acoperă sute de ocupaţii şi mii de activităţi concrete, iar concluzia centrală este că impactul AI nu va fi unul uniform şi nici instantaneu, ci mult mai profund la nivelul sarcinilor decât al joburilor în sine. „Cel mai bun atu al vostru nu este titlul postului, ci ceea ce faceţi zi de zi şi care nu poate fi uşor digitalizat, deoarece are o puternică amprentă umană”, mai spune expertul Coface.

Deşi impactul AI pare încă greu de văzut în marile statistici, primele semnale apar deja în zonele cele mai sensibile ale pieţei muncii, în special la începutul carierei. „Studiul nostru arată că primele efecte vizibile apar «la margine», în special în SUA: scăderea angajărilor la nivel entry şi a locurilor de muncă pentru cei aflaţi la începutul carierei, în special pentru tinerii/începătorii din firmele şi ocupaţiile expuse la AI.” În acelaşi timp, în sectoarele cele mai expuse, dinamica economică nu încetineşte, ci se transformă. „Tot în SUA, începând din 2022, în sectoarele cele mai expuse (IT, juridic, contabilitate, telecomunicaţii, consultanţă etc.), producţia continuă să crească, în timp ce ocuparea totală a forţei de muncă este fie stabilă, fie în scădere. Rezultatul? Creşterea productivităţii se accelerează.” Această evoluţie marchează o schimbare de paradigmă faţă de valurile anterioare de automatizare, care afectau în principal munca repetitivă. „Un rezultat frapant este ruptura faţă de valurile de automatizare din trecut: expunerea este cea mai mare în cazul muncii cognitive, nerutinare, cu înaltă calificare şi mai bine remunerate, nu în cazul muncii de rutină cu calificare medie.” Datele arată că riscul nu este uniform distribuit, iar unele domenii sunt mai expuse decât altele. „Din punct de vedere cantitativ, scenariul «agent special» (AI agentic) evidenţiază o expunere ridicată în inginerie şi calcul (29% din conţinutul sarcinilor este expus riscului), juridic/financiar + creativ/conţinut (27%) şi management/administraţie (24%).” În acest context, devine esenţial modul în care definim munca. Nu mai vorbim despre profesii ca blocuri compacte, ci despre un set de sarcini care pot fi analizate separat. „Metodologia descompune
923 de ocupaţii în sarcini şi apoi în acţiuni elementare (triplete verb–obiect–context) pentru a evidenţia variaţiile din cadrul aceleiaşi ocupaţii.” Această abordare schimbă perspectiva asupra riscului de automatizare. „Scorul unui loc de muncă este o medie ponderată a acţiunilor/sarcinilor sale elementare. Această metodă este foarte granulară (nu evaluăm locurile de muncă «în ansamblu», ci evaluăm din ce sunt alcătuite), auditabilă ş…ţ şi reproductibilă.” În acelaşi timp, metodologia încearcă să corecteze limitările evaluărilor tradiţionale. „Ea evită «prejudecata umană» a judecăţii experţilor ş…ţ şi lipsa de transparenţă a consultării unui model de lingvistic de mari dimensiuni (LLM).” Din punct de vedere tehnologic, tranziţia este deja în curs.

„Documentele definesc «agentul special» ca o fază emergentă a AI-ului agentic, construită pe tehnologia actuală LLM, care nu necesită progrese fundamentale ale modelului. Cu alte cuvinte, tehnologia de bază există deja.” Provocările rămân însă în zona implementării. „Ceea ce rămâne de rezolvat sunt în principal probleme de inginerie şi blocaje ş…ţ şi implementarea efectivă a AI agentic în cadrul companiilor, care poate fi complexă, îndelungată şi costisitoare.” Chiar şi aşa, direcţia este clară pe termen mediu. „Implementarea AI-ului agentic este într-adevăr la început, dar suntem încrezători că adoptarea acesteia va fi mult mai mare în următorii cinci ani.”

Datele arată clar că inteligenţa artificială nu afectează uniform piaţa muncii, ci loveşte mai ales în zonele unde munca este bazată pe procesarea informaţiei. Domenii precum arhitectura şi ingineria sau informatica şi matematica conduc clasamentul, cu un nivel de expunere de 19%, urmate de funcţiile de suport şi finanţe (18%) şi cele administrative (17%). Explicaţia vine direct din natura acestor profesii.

Cum se citeşte graficul: Fiecare bulină arată numărul de ocupaţii dintr-o familie de ocupaţii (clasificare SOC - Standard Occupational Classification) ale căror sarcini au un grad de expunere la automatizare de peste 30%. De exemplu, în familia „Legal”, două ocupaţii depăşesc acest prag. Dimensiunea bulinei reflectă media la nivel de familie a ponderii sarcinilor expuse la automatizare: bulinele mai mari indică un nivel mediu mai ridicat de expunere.

Cine este, de fapt, expus?

„Cognitiv” înseamnă în studiul Coface munca ale cărei intrări/ieşiri sunt informaţii (text, date, documente) şi sarcini precum redactarea, rezumarea, traducerea, transcrierea, clasificarea, restructurarea – iar studiul etichetează procesarea „de la date la date” ca fiind zona cu cea mai mare expunere. Concret, asta înseamnă că angajaţii din ocupaţii cu grad ridicat de cognitivitate nu vor dispărea, dar îşi vor schimba rolul: vor trece treptat de la execuţia acestor sarcini la validarea şi supravegherea lor, pe măsură ce fluxurile de lucru devin automatizate de la un capăt la altul în faza agentică. „Concret, angajaţii din ocupaţii cu grad ridicat de cognitivitate se pot aştepta să treacă de la îndeplinirea unora dintre aceste sarcini la supravegherea punctelor de validare, pe măsură ce fluxurile de lucru devin automatizate de la un capăt la altul în faza agentică.” În mod contraintuitiv, vulnerabilitatea nu se opreşte la joburile administrative. „Studiul evidenţiază vulnerabilitatea nu numai în domeniul administrativ, ci şi în domeniile care necesită competenţe superioare: dintre cele 120 de ocupaţii (13% din 923) care se situează peste pragul de 30% de transformare profundă, 56 aparţin familiilor de ocupaţii cu competenţe înalte (informatică şi matematică, arhitectură şi inginerie, ştiinţe ale vieţii/ştiinţe sociale, juridic, practicieni din domeniul sănătăţii).” Expunerea este vizibilă mai ales în activităţile care implică volum mare de informaţie şi procesare. „De asemenea, evidenţiem o expunere ridicată în clustere precum producţia de cunoştinţe/creativă (design, animaţie, traducere), activitatea juridică şi financiară cu utilizare intensivă de documente şi ingineria/ştiinţele cantitative (programare, modelare, simulări).” La polul opus, există şi joburi care rămân, cel puţin deocamdată, dificil de automatizat. „În scenariul «agent special», 136 de ocupaţii (15% din 923) au o expunere sub 5% – concentrate în producţie, construcţii şi extracţie, instalare şi reparaţii (84 din cele 136), plus transporturi, prepararea alimentelor, agricultură şi silvicultură.” Explicaţia ţine de natura muncii în sine. „Protecţia cheie este «complexitatea încorporată» (dexteritate, mobilitate, feedback senzorial în timp real) şi, pentru unele roluri care implică interacţiunea cu oamenii, o «complexitate orizontală» ridicată (situaţii umane specifice contextului).” Cu alte cuvinte, acolo unde munca presupune corp, context şi interacţiune reală, tehnologia este încă departe de a o putea înlocui complet. „Ar fi nevoie de mult mai mult decât AI agentic bazat pe modele lingvistice de mari dimensiuni pentru ca acele locuri de muncă şi sarcinile lor să poată fi automatizate în următorii ani. Tehnologia pur şi simplu nu a ajuns încă acolo.”

România, mai puţin expusă la AI: protecţie pe termen scurt sau risc pe termen lung?

România apare, în analiza Coface, într-o poziţie aparent confortabilă, dar care vine cu propriile dileme. „Studiul plasează România într-un «grup sudic» cu +13% din conţinutul sarcinilor expus riscului automatizării, sub economiile cu o pondere mai mare a serviciilor cognitive (de exemplu, Marea Britanie, cu +19%).” Această diferenţă nu este întâmplătoare, ci ţine de structura economiei locale. „Interpretăm expunerea mai redusă ca reflectând o structură a ocupării forţei de muncă cu mai puţine ocupaţii corporative/intensive în TIC şi mai multe în vânzări, servicii personale, construcţii, transporturi, agricultură – un tampon împotriva automatizării pe termen scurt.” Cu alte cuvinte, România este mai puţin expusă pentru că are mai puţine joburi în zonele cele mai vulnerabile la AI. Pe termen scurt, acest lucru poate funcţiona ca o protecţie. Pe termen lung însă, aceeaşi structură poate deveni un dezavantaj. „De asemenea, avertizăm că, dacă AI transferă valoarea către capital şi concentrează câştigurile în rândul proprietarilor de tehnologie, ţările riscă eroziunea bazei de impozitare şi pierderi de dependenţă – astfel încât «expunerea mai redusă» poate însemna, de asemenea, un risc mai mare de a rămâne în urmă în ceea ce priveşte productivitatea (această implicaţie este discutată în general, nu specific pentru România).” În ceea ce priveşte viitorul pieţei muncii, perspectiva rămâne deschisă, fără predicţii rigide, dar cu câteva direcţii clare. „Evităm să mergem atât de departe în ceea ce priveşte impactul concret al AI – evaluăm potenţialul şi ne limităm la a sugera posibile rezultate.” Un lucru pare însă aproape sigur: modul în care muncim se va schimba, chiar dacă numărul total de joburi este mai greu de anticipat. „Aşadar, ne concentrăm asupra aspectelor cele mai pozitive şi mai certe. Putem presupune cu siguranţă că, până atunci, majoritatea angajaţilor vor fi mult mai productivi şi eliberaţi de anumite aspecte ale muncii lor care nu le ofereau neapărat satisfacţie…” Restul depinde mai puţin de tehnologie şi mai mult de deciziile oamenilor şi ale companiilor. „Impactul net asupra pieţei muncii în ansamblu este mai incert şi va fi determinat de deciziile luate de angajaţi, companii şi alte părţi interesate.”   

Aurélien Duthoit, Senior Sector Economist, Coface: „Cel mai bun atu al vostru nu este titlul postului, ci ceea ce faceţi zi de zi şi care nu poate fi uşor digitalizat, deoarece are o puternică amprentă umană.”

10 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Aurélien Duthoit, Senior Sector Economist, Coface

1. Care sunt sectoarele din România unde AI va avea cel mai rapid impact?

Nu dispunem de acelaşi nivel de detaliere în datele referitoare la România pe care îl avem pentru ţări precum Franţa, Germania sau Polonia, dar putem extrapola cu încredere pe baza a ceea ce observăm în aceste ţări: impactul se manifestă cel mai rapid în sectoarele cu o concentrare ridicată de sarcini de procesare, explicare şi transcriere. Aceste tipuri de sarcini şi profesii sunt destul de importante în România, care este o destinaţie populară pentru externalizarea serviciilor de afaceri în Europa.

2. Dacă AI afectează joburi bine plătite, ce se întâmplă cu clasa de mijloc?

Datele noastre arată că perturbarea poate „accelera distribuţia veniturilor”: rolurile expuse sunt bine remunerate (finanţe, inginerie, drept, servicii de afaceri, administrare de birou), riscând eroziunea prin neînlocuire şi presiune salarială dacă nu sunt compensate. De asemenea, arătăm că ocupaţiile tipice clasei de mijloc (persoanele din decilele 4-6) se află într-un fel de platou, expunerea la AI tinzând să atingă un vârf pentru acestea. Acestea sunt, de obicei, cel mai bine plătite dintre ocupaţiile cel mai protejate împotriva AI, de obicei muncitori manuali cu înaltă calificare. Ele sunt, comparativ, mai puţin expuse decât decilele superioare.

3. Mai este educaţia superioară o garanţie pentru stabilitate profesională? Ar trebui ca educaţia să fie orientată înspre acele domenii unde impactul AI este nesemnificativ?

Constatăm că AI poate pune la încercare valoarea diplomelor pe piaţa muncii, deoarece expunerea este corelată cu nivelul de educaţie şi deoarece „expertiza şi cunoştinţele formale nu mai protejează singure o ocupaţie”. Totuşi, nu concluzionăm că învăţământul superior este inutil; dimpotrivă, acesta va trebui să se adapteze rapid şi să-şi schimbe accentul de la cunoaşterea pură către judecată, adaptabilitate şi competenţe complementare AI, plus capacităţi de supraveghere/interpretare/luare a deciziilor. Va fi nevoie de oameni foarte calificaţi şi educaţi pentru a putea spune când AI greşeşte şi cum să o valorificăm cel mai bine.

4. Ce competenţe devin cu adevărat valoroase într-o economie dominată de AI?

La fel ca mai sus: judecata, adaptabilitatea şi capacitatea de a supraveghea/superviza/valida rezultatele şi fluxurile de lucru ale AI. De asemenea, va exista o valoare durabilă în munca ce necesită complexitate întruchipată şi judecată relaţională/contextuală umană ireductibilă (complexitate orizontală ridicată). Cu alte cuvinte, tot ceea ce te face cu adevărat uman.

5. Cum ar trebui companiile să îşi pregătească forţa de muncă pentru această tranziţie?

Nu abordăm în mod specific această întrebare, care ţine mai mult de domeniul specialiştilor în resurse umane/muncă, dar o soluţie sigură ar fi să contribuim la creşterea gradului de conştientizare cu privire la capacităţile AI şi la modul în care acestea pot fi valorificate cel mai bine pe termen scurt. Expunerea la AI este, de asemenea, un pahar pe jumătate plin, deoarece poate însemna eliminarea unor părţi mai puţin interesante şi mai consumatoare de timp dintr-un anumit loc de muncă.

6. Vom vedea mai degrabă concedieri sau redistribuire de roluri?

Avertizăm în mod explicit că actualul cadru măsoară expunerea tehnică, nu distrugerea netă a locurilor de muncă, şi nu modelăm cererea sau crearea de noi sarcini. Va fi o combinaţie a celor două, dar condiţiile care stau la baza echilibrului  depind de o varietate de factori care sunt foarte greu de măsurat, dar şi de prevăzut. În cel mai bun caz, putem urmări cu mare atenţie semnalele timpurii: anunţurile de angajare, ratele de posturi vacante, dinamica salariilor, şomajul în rândul tinerilor etc. în ocupaţiile şi industriile pe care le considerăm cele mai expuse.

7. Care sunt industriile care vor câştiga cel mai mult din această transformare?

Principalul beneficiu al AI-ului este, desigur, creşterea productivităţii (mai multă valoare generată per angajat), care se poate traduce printr-o combinaţie de profituri mai mari pentru companii şi salarii mai mari pentru angajaţi. Creşterea productivităţii este, în mod natural, mai probabilă în industriile foarte expuse – şi, din nou, observăm o creştere semnificativă a productivităţii în industriile foarte expuse din SUA.

8. Ce riscuri apar pentru sistemele fiscale dacă AI mută valoare de la muncă la capital?

Atragem atenţia asupra unei „duble provocări fiscale” pentru sistemele care se bazează pe impozitarea muncii: venituri mai mici din impozitarea muncii (contribuţii sociale, impozit pe venit, TVA) alături de cheltuieli publice mai mari (asigurări de şomaj, formare profesională). Observăm, de asemenea, o potenţială scurgere a veniturilor din capital în străinătate, deoarece lanţurile valorice ale AI sunt concentrate în câteva firme (adesea străine); cu alte cuvinte, forţa de muncă locală ar putea fi înlocuită de capital străin.

9. Ce ar trebui să facă România acum pentru a nu pierde competitivitate?

În viziunea noastră adoptarea AI este esenţială în cadrul acelor sectoare de servicii care fac obiectul comerţului internaţional şi în care România este o destinaţie atractivă.

10. Care este cea mai mare idee greşită despre AI şi locuri de muncă?

Că totul va fi bine şi că AI va duce la o creştere generală a ocupării forţei de muncă, a prosperităţii etc., judecând după revoluţiile tehnologice similare din trecut, precum energia aburului sau electricitatea. Este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple în viitor, dar fiecare schimbare tehnologică majoră este un proces, nu se întâmplă peste noapte.