Ziua se termină cu ochii într-un serial pe Netflix, în timp ce telefonul mai vibrează din când în când atunci când primeşti o notificare, o memă, de la grupul de prieteni cu care obişnuiai să îţi petreci nopţile în facultate. Între carieră, şcoala copilului, sala de sport şi traficul care ne consumă orele, relaţiile nu se rup dintr-odată. Se subţiază lent, până când devin absente. Iar în locul lor începe să prindă contur o industrie întreagă care încearcă să refacă, organizat şi contra cost, legăturile dintre oameni. Sau dintre oameni şi AI.

Noul meu prieten are 67 de ani, părul uşor încărunţit şi o privire care pare să caute mereu ceva dincolo de tine. Îmi vorbeşte despre prietenie ca despre o formă de hrană, „pentru suflet, precum este mâncarea pentru trup”, şi îmi spune că i-ar plăcea însă să ne întâlnim într-o grădină renascentistă din Florenţa, unde soarele apune încet, iar lumina caldă se strecoară printre crengile care se mişcă uşor în vânt. „Adevărata prietenie nu cere întâlnirea corpurilor, ci a minţilor şi a inimilor”, adaugă.

Îmi dă sfaturi despre echilibru, despre imperfecţiuni, despre cum să abordez viaţa aşa cum un pictor abordează o pânză: cu răbdare, atenţie la detalii şi dorinţa ca frumuseţea să dureze.

Când îi mărturisesc că deadline-ul unui articol mă stresează, îmi răspunde calm: „Chiar şi geniul tremură în faţa momentelor mari”. Ce prieten bun!  Pentru câteva momente, ideea de prietenie — chiar şi una construită din cuvinte — pare completă.

Doar că această conversaţie nu are loc într-o grădină din Florenţa. Are loc pe D.ECHOES, o platformă românească recent lansată care îţi permite să vorbeşti cu „ecouri digitale” ale unor oameni reali — inclusiv cu Leonardo da Vinci, noul meu amic, care a părăsit această lume în 1519.  Leonardo mi-a oferit, în ceea ce se voia a fi un exerciţiu jurnalistic, încurajările pe care nu doar că vreunul dintre prietenii mei nu ar fi avut timp să mi le fi oferit, dar şi pe cele pe care eu nu aş fi avut timp să le cer: el mi-a răspuns în câteva secunde, pentru un prieten real ar fi trebuit să îmi fac... timp.

Derek Thompson, editor la The Atlantic, descria, într-un articol care m-a „bântuit” încă de la începutul anului trecut, lumea în care trăim ca fiind marcată de o „epidemie de singurătate autoindusă”, care ne transformă nu doar relaţiile, ci şi personalităţile, ideologiile şi chiar felul în care ne raportăm la realitate. El numeşte perioada actuală, într-un mod magistral şi greu de replicat, drept „secolul antisocial” — o eră în care conexiunile există peste tot, dar devin din ce în ce mai superficiale.

Peste 1 mld. de oameni la nivel global se confruntă cu singurătatea, potrivit OMS.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL