Uleiul de măsline este una dintre vedetele gastronomiei meditaraneene, dar nu numai, iubit de bucătari şi consumatori deopotrivă, parfumat, versatil, nelipsit din salatele greceşti sau tapasurile spaniole, prieten cu parmezanul italian, dar şi cu pâinea proaspătă cu coaja puţin crocantă. Ba chiar licoarea verde-aurie este considerată adeseori un secret al frumuseţii, folosit pentru îngrijirea feţei sau a părului.

Uleiul de măsline este unul dintre cele mai vechi produse realizate de om, un ingredient obişnuit în bucătăria greacă şi romană antică. Dar măslinele sălbatice, originare din Asia Mică, erau culese de oamenii neolitici încă din mileniul al 8-lea î.Hr. Pe lângă alimentaţie, uleiul de măsline era folosit în ritualuri religioase, medicamente, în lămpi, la fabricarea săpunului şi pentru îngrijirea pielii. Totuşi, istoricii nu ştiu exact când şi unde a început măslinul să fie cultivat. Posibil în Persia şi Mesopotamia antică, răspândindu-se apoi în Levant şi mai târziu în Africa de Nord. Dar sunt şi cercetători care susţin că ar fi de origine egipteană. În Italia, cele mai vechi urme de ulei de măsline datează din mileniul al III-lea î.Hr, iar în Creta probabil se cultiva dinainte de anul 4000 î.

Hr. Ce e clar este că până în jurul anului 1500 î.Hr., zonele estice ale Mediteranei erau deja intens cultivate.

Astăzi, uleiul de măsline este consumat nu doar în ţările tradiţionale, ci peste tot în lume şi nu doar în reţete din gastronomia mediteraneană.

Inclusiv în România, influenţele internaţionale, schimbarea obiceiurilor de consum, a generaţiilor au dus la creşterea constantă a consumului de ulei de măsline şi măsline.

România este unul dintre principalii importatori de măsline din Europa, predominant din Turcia (cotă de piaţă de 49%), dar şi Grecia (24), şi unul dintre cei mai mari consumatori, potrivit unei analize realizate de guvernul Ţărilor de Jos. 

În ultimii 60 de ani, producţia globală de ulei de măsline s-a triplat, pe măsură ce obiceiurile de consum s-au schimbat şi cererea a explodat, ajungând la 3,5 milioane tone în 2024/2025, cu 38% peste nivelul din sezonul anterior. Pentru recolta actuală, International Olive Council estimează totuşi o uşoară scădere, de 4%, la 3,4 milioane tone.

Liderul incontestabil este Spania, care produce 35-40% din totalul global, în timp ce locul doi este îndelung disputat de Italia şi Turcia. Statisticile oficiale arată că Italia a câştigat lupta în 2020/21, 2021/22, 2023/24 şi, estimat, în 2025/26, şi a fost depăşită de Turcia în 2022/23 şi 2024/25. În sezonul trecut, Turcia a avut o producţie record, de 505.000 de tone, cu 58% peste un an mediu, dar în sezonul 2025/26 estimările IOC sunt ca Italia să recâştige poziţia secundă, după o creştere puternică a producţiei.

La nivel global, ţările din Uniunea Europeană produc circa 60% din ulei, cei mai mari jucători fiind, pe lângă Spania, Italia, Grecia şi Portugalia. În rândul celorlalte state membre ale organizaţiei, cele mai mari producţii vin din Turcia şi Tunisia. Consumul global ar putea ajunge în acest an la 3,2 milioane tone, similar cu intervalul 2024/25. 

Pe lângă ulei, consumatorii folosesc deseori în bucătărie şi măsline neprocesate, recolta totală fiind estimată la 3,3 milioane tone în 2024/25, în creştere cu 19%. Cel mai mare producător este Turcia, unde vremea favorabilă a făcut ca recolta să explodeze cu 53% în sezonul trecut. Totuşi, estimările pentru 2025/26 arată că lucrurile nu se vor repeta în acest an, Turcia urmând să fie depăşită de Egipt.

Dintre ţările europene, cele mai multe măsline „de masă” provin din Spania şi Grecia. În total, producătorii din UE generează circa un sfert din producţia globală.

În faţa creşterii producţiei de ulei de măsline la nivel global, distribuitorii, inclusiv cei din România, atrag atenţia asupra riscului ca unele pieţe să fie invadate de produse de calitate îndoielnică, mai ales acolo unde nu există o tradiţie veche în privinţa consumului.

„România nu trebuie să devină o piaţă de descărcare pentru surplusul global. Într-un moment în care volumele cresc accelerat, diferenţa reală o face capacitatea consumatorului de a distinge între cantitate şi calitate”, afirmă Cosmin Filipaş, CEO al D’Olive, brand românesc care importă şi distribuie ulei din Creta.

Din păcate, atunci când oferta depăşeşte ritmul de maturizare a pieţei, apar riscuri legate de etichete ambigue, amestecuri greu de urmărit şi produse care respectă minimul legal, dar nu reflectă standardul autentic al categoriei. „Problema nu este că există mai mult ulei pe piaţă. Problema este că, într-o avalanşă de volum, consumatorul poate pierde contactul cu ceea ce înseamnă cu adevărat calitatea. Gustul viu, prospeţimea, trasabilitatea clară şi anul recoltei trebuie să devină criterii normale, nu excepţii”, adaugă Cosmin Filipaş.

Schimbările climatice au generat volatilitate fără precedent în bazinul mediteranean, cu două sezoane consecutive sub medie şi creşteri istorice de preţuri în anii anteriori. Datele Eurostat arată că între 2022 şi 2024 uleiul de măsline din UE s-a scumpit cu aproape 80%, pentru a se ieftini cu 23% în 2025, prima scădere după patru ani consecutivi de creştere.

Cea mai drastică reducere a preţurilor de consum a fost înregistrată de Spania, cu un minus de 39%, urmată de Grecia, cu 29% şi Portugalia, cu 24%. La polul opus, cele mai mari scumpiri la uleiul de măsline din magazine au fost în Albania şi România (6,2%).     

Când oferta depăşeşte ritmul de maturizare a pieţei, apar riscuri legate de etichete ambigue, amestecuri greu de urmărit şi produse care respectă minimul legal, dar nu reflectă standardul autentic al categoriei.