Poţi fi om bogat şi om sărac în acelaşi timp? Dacă bogăţia înseamnă bani şi pe drumul până la ei ţi-ai pierdut prietenii, da, te poţi numi un sărac om bogat. Sau un om siNgur. Singurătatea îi face pe cei mai mulţi oameni nefericiţi. Există o legătură între singurătate, boala secolului XXI, şi bogăţie. Business Insider a încercat să o scoată la lumină prin intermediul a patru poveşti.

Când Lisa Johnson s-a lansat în cariera de strategie de afaceri acum opt ani şi a devenit rapid milionară, multe lucruri din viaţa ei au dispărut. Datoria ei către alţii este unul dintre acestea. Şi nevoia de a-şi planifica meticulos bugetul şi grijile cu privire la costurile de îngrijire a celor doi copii gemeni au săi. Şi, destul de misterios, unii dintre prietenii ei. „Era ca şi cum n-aş mai fi existat - au dispărut din viaţa mea”, a povestit ea. Johnson, care a crescut
într-un complex rezidenţial din Anglia, a spus că nu şi-a schimbat modul în care îi trata pe oamenii din jurul ei, aşa că „a fost un şoc. Nimeni nu mi-a explicat ce se întâmplă. Pur şi simplu m-am simţit abandonată”. Lisa Johnson avea datorii de 35.000 de lire sterline, sau aproximativ 44.800 de dolari, în urmă cu zece ani.

Afacerile ei au produs peste 20.000.000 de lire sterline în acest interval de timp.

Johnson nu este singura căreia averea i-a retezat relaţiile de-o viaţă. Se întâmplă şi peste ocean, în SUA, unde clasa milionarilor tinde să crească, ajungând să reprezinte peste 6% din populaţia ţării. Unii milionari care şi-au construit singuri averea simt un gust dulce-amar al succesului, dat de pierderea vechilor prieteni şi a familiei.

Unii ar putea munci mai multe ore decât majoritatea sau ar putea avea obiceiuri în privinţa cheltuielilor diferite faţă de cercurile lor sociale - obiceiuri care au contribuit la îmbogăţirea lor. De-a lungul timpului, spun ei, s-au simţit judecaţi pentru că trăiesc diferit, un subiect care pare imposibil de abordat de unul singur şi care poate crea prăpăstii între cele mai strânse legături.

Averea poate aduce libertate financiară, dar şi pierderi relaţionale greu de anticipat. Povestea Lisei Johnson arată că succesul rapid a venit la pachet cu dispariţia unor prietenii, fără explicaţii clare. Deşi nu şi-a schimbat comportamentul faţă de ceilalţi, reacţiile din jur au fost diferite, lăsând-o cu sentimentul de abandon. Astfel, ideea că banii rezolvă totul este contrazisă de realitatea emoţională a celor care îi obţin.

Ca să pună sare pe rana singurătăţii, mai nimeni nu vrea să audă oameni bogaţi plângându-se. Copiii Nepo (nepo de la nepotism) sunt frecvent huliţi, fie pentru că părinţii lor sunt sau au fost vedete care domină Hollywoodul, fie pentru că sunt proprietari de locuinţe în scumpul New York care îşi cumpără apartamente din renta primită de la părinte. În lumea divertismentului, emisiuni TV şi filme precum „Lotusul alb”, „Succesiunea” şi „Parazitul” au dominat cultura ani de zile, stigmatizându-i pe cei ultrabogaţi (adesea chiar cu ajutorul celor înstăriţi).

Totuşi, milionarii nu sunt lipsiţi de probleme relaţionale. Într-un fel, ei pot avea experienţe complet unice, deoarece „lumea nu este foarte plină de compasiune faţă de acest tip de probleme şi durere”, a spus Amanda Clayman, terapeut financiar care găzduieşte seria de emisiuni Audible „Investiţii emoţionale” a Fresh Produce Media.

Singurătatea este ceva din care nici măcar cei bogaţi nu îşi pot cumpăra evadarea. Dimpotrivă, înţelegerea modului în care banii schimbă relaţiile este primul pas pentru a le păstra.

Schimbarea priorităţilor

 Milionarii care şi-au creat averea prin propriile puteri tind să aibă câteva calităţi distincte. În primul rând, relaţia lor cu banii poate fi diferită de cele ale prietenilor lor. Ei s-ar putea concentra mai mult pe obiective financiare pe termen lung şi ar putea fi mai stricţi în ceea ce priveşte economisirea. Când Lane Kawaoka a devenit milionar cumpărând proprietăţi de închiriat, şi-a dat seama că noua sa bogăţie îl făcea să se simtă singur. O mare parte din această problemă avea legătură cu mentalităţile diferite.

„Colegii mei nu înţelegeau lucrurile pe care le consideram importante”, a povestit Kawaoka. „Nu era pentru că acei oameni erau mai puţin inteligenţi decât mine; eram doar preocupaţi de lucruri diferite.” În cele din urmă, a încetat să mai vorbească despre obiectivele sale pentru că se temea că sună ca şi cum se laudă. De asemenea, nu voia ca oamenii să presupună că are mulţi bani de cheltuit: „Fiind încă frugal la vremea respectivă, nu voiam un motiv pentru care să trebuiască să plătesc tot timpul cheltuielile pentru distracţia prietenilor mei.” De când a devenit milionar de primă generaţie, Lane Kawaoka şi-a găsit prieteni în rândul altor oameni bogaţi. Milionarul se poate trezi izolat într-o nouă bulă de clasă socială, deoarece „este greu să planifici şi să ţii legătura cu oameni care pur şi simplu nu pot face aceleaşi lucruri pe care le poţi face şi tu”, a constatat Clay Cockrell, un asistent social clinic autorizat, specializat în persoane cu averi mari. Uneori, programul de lucru necesar pentru a rămâne bogat este cel care îi îndepărtează pe prietenii vechi şi pe membrii familiei. Jeremy Barker, un CEO milionar al unei companii care vinde uşi unicat, a fost pompier. Înfiinţarea propriei companii a însemnat să lucreze mai multe ore în paralel. „Colegii mei de la staţia de pompieri începuseră să mă tachineze din ce în ce mai mult pentru cât de mult munceam”, a povestit Barker. „Nu mai petreceam la fel de mult timp cu ei pentru că aveam alte priorităţi - ei voiau ca eu să stau cu ei în zilele libere, însă eu trebuia să lucrez mereu la afacere.” Curând, colegii au încetat să-l mai invite. Încercările sale de a-şi împărţi timpul între cele două locuri de muncă l-au lăsat distras şi distant. În ziua în care şeful pompierilor l-a încurajat să demisioneze de la staţia de pompieri pentru a-şi prioritiza mai bine compania şi familia, Barker îşi aminteşte că acasă a fost întâmpinat cu tăcere.

„Doar câinele meu m-a întâmpinat - soţia şi fiica mea nici măcar nu au ridicat privirea”, a spus el. „Soţia a observat că eram frustrat şi mi-a spus că dacă vreau să fiu tratat ca un tată trebuie să încep să mă prezint ca unul.”

Percepuţi ca snobi

Chiar dacă milionarii cred că sentimentele lor - şi potenţialele judecăţi - nu sunt evidente, adevărul iese de obicei la iveală. Johnson îşi aminteşte că şi-a împărtăşit gândurile despre bani prin intermediul reţelelor de socializare, explicând acolo cum a muncit din greu pentru a scăpa de datorii.

„Am simţit adesea că asta i-a iritat pe câţiva dintre prietenii mei”, a spus ea. „Au fost o mulţime de comentarii care au părut pasiv-agresive, cum ar fi: «E în regulă pentru tine», «E în regulă pentru cei norocoşi» sau «Aşa trăieşte cealaltă jumătate».”

De-a lungul timpului, orele lungi de lucru, invitaţiile refuzate şi obiectivele financiare clar diferite pot duce la schisme în relaţiile milionarilor cu ceilalţi. Tensiunile pot ajunge la apogeu mai ales când vine vorba de împrumuturi de bani.

Jeremy Barker caută relaţii autentice, reciproce în acest moment al vieţii sale. „Un membru al familiei mi-a cerut recent bani după ce mi-a spus că s-a «lenevit» în ultima vreme”, a spus Barker.
„Mi-aş dori doar să-l pot învăţa pe tipul asta - care este şi inteligent şi capabil fizic – cum este să munceşti din greu.”

Milionarii de primă generaţie dezvoltă adesea o relaţie diferită cu banii, orientată spre disciplină şi obiective pe termen lung. Această schimbare îi poate îndepărta de prietenii care nu împărtăşesc aceleaşi priorităţi sau stil de viaţă. În cazul lui Lane Kawaoka, diferenţele de viziune au dus la tăcere şi retragere din conversaţii despre bani. În timp, aceste discrepanţe creează o izolare subtilă şi împing oamenii spre noi cercuri sociale.

„Am văzut prea multe rupturi familiale izbucnind atunci când aşteptările nu sunt clar exprimate”, avertizează Joy Slabaugh. Milionară şi terapeut financiar, Slabaugh i-a cerut unei rude să semneze un acord privind plăţi lunare de 100 de dolari, doar cu dobândă, cu principalul scadent la trei luni după plata iniţială, pentru un împrumut de 1.000 de dolari. În mintea ei, Slabaugh s-a întrebat dacă a-i împrumuta bani unei rude, chiar şi cu un plan de rambursare, a fost mişcarea corectă:
„Mi-era teamă că a-i da bani - chiar şi ca împrumut - ar putea fi mai mult dăunător decât util”, nefăcând altceva decât să încurajeze pasivitatea rudei în a-şi rezolva problema.

Persoana împrumutată a ţinut pasul cu plăţile la început, dar apoi au urmat luni de tăcere. Slabaugh a aflat mai târziu că ruda trecea prin nişte probleme personale şi „a simţit atât de multă ruşine” că nu a returnat banii imediat, încât nu a mai răspuns.

„Dacă aş fi fost mai clară şi mai sinceră din punct de vedere emoţional de la început, am fi putut evita lunile de tăcere şi poate am fi putut reduce tensiunea emoţională”, a spus Slabaugh.

Deschiderea este cheia

 Pentru unii milionari, minimalizarea sau chiar ascunderea averii lor se simte ca un plasture peste rana pe care ar reprezenta-o rezolvarea problemei. În timp, omisiunile pot tensiona relaţiile. „Este o barieră în calea intimităţii, în sensul cunoaşterii reale şi al conexiunii pentru setul unic de experienţe ale celuilalt”, a spus Clayman.

Pentru a fi o persoană sănătoasă şi echilibrată, ai nevoie de comunitate, a constatat Cockrell. Milionarii, care sunt încă o vastă minoritate financiară, „se întâmplă ca pur şi simplu să aibă ceva în plus care le complică lucrurile”.

Pentru a combate izolarea, deschiderea şi vulnerabilitatea sunt esenţiale, chiar dacă implică riscuri. Specialiştii recomandă construirea relaţiilor prin experienţe comune, nu doar prin resurse financiare. Implicarea în comunitate, voluntariatul şi menţinerea legăturilor vechi pot readuce echilibrul emoţional. În final, lecţia centrală este că relaţiile autentice nu se cumpără, ci se construiesc prin prezenţă, sinceritate şi contribuţie personală.

El crede că primul pas este să te deschizi încetul cu încetul faţă de oameni, ştiind că unii se pot chinui cu acceptarea adevărului - sau pot încerca să profite de el - dar că nu este treaba ta să te ocupi de reacţiile altor oameni. Cockrell a spus că a fi bogat este ca şi cum ai fi excepţional de frumos. „Oamenii vor fi atraşi de tine din diferite motive”, a spus el, „şi este important să-ţi asumi acest lucru, dar să nu laşi asta să-ţi întunece neapărat judecata”. Kawaoka a spus că întâlnirea cu alţi milionari, în special cu alţi membri de primă generaţie ai grupului, l-a făcut să se simtă mai puţin singur. „Aceşti oameni - mulţi dintre ei cu averi nete de şapte şi opt cifre - nu sunt aroganţi sau extravaganţi”, a explicat el. „Sunt oameni care au pierdut bani, şi-au revenit, au învăţat lecţii şi au mers mai departe.” Împrietenirea cu alţii ca el a fost o mare uşurare şi un moment de autodescoperire. „Nu eram introvertit aşa cum credeam; eram doar un extrovertit care nu-şi găsise niciodată tribul”, a spus el. Conexiunile, desigur, nu trebuie să se limiteze la persoane cu aceeaşi avere netă. O modalitate excelentă de a cunoaşte oameni este prin voluntariat şi prin oferirea de ceva în schimb, a spus Cockrell, dar mare atenţie la impulsul de a dona banii. „Nu scrie doar cecul”, a spus Cockrell. „Du-te şi ia un ciocan, pune nişte supă în cutii, ieşi afară şi cunoaşte oameni, astfel încât să nu fie vorba doar de bani. Înseamnă să-ţi creezi legături şi să contribui.”

Barker este încă pompier cu jumătate de normă, preluând ture la fiecare câteva luni. „Accept multe glume; îmi spun Domnul Milionar sau îmi cer sfaturi de afaceri sau de viaţă”, a spus el. Totuşi, pentru el este o modalitate de a rămâne conectat cu vechii săi prieteni. Uneori, a oferi înapoi poate însemna să-ţi tratezi bine echipa de-o viaţă. Johnson a spus că îşi ia în fiecare an aproximativ 20 dintre prietenii ei de lungă durată într-o excursie cu iahtul prin Grecia. „Nu mi-am dat seama cât de mult îi luam ca pe ceva dat, dar acum le sunt atât de recunoscătoare”, a spus ea. „Ştiu că pot avea încredere în ei pentru că m-au plăcut înainte să fac bani.”    

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru