De mai mulţi ani se vorbeşte că Apple ar avea intenţia să intre pe piaţa receptoarelor TV. Desigur, tot de mulţi ani există Apple TV, care însă nu este un televizor, ci doar un "media center" - un mod ceva mai sofisticat de a spune "set-top box", adică un aparat care se conectează la o sursă de programe (în acest caz Netflix şi iTunes) şi le afişează pe ecranul televizorului. Anul acesta, Apple TV a fost din nou îmbunătăţit prin suportul pentru Full HD, preţul a rămas la 99 de dolari, însă produsul şi-a continuat evoluţia comercială modestă şi n-a reuşit să se aşeze foarte bine în ecosistem.

Dar, în ultima vreme, există numeroase indicii că interesul Apple pentru piaţa televizoarelor este real. În biografia lui Steve Jobs, acesta povesteşte că a schiţat odată o interfaţă pentru televizoare. Nu demult, Tim Cook a confirmat într-un interviu "interesul intens" pentru acest domeniu, însă nu a oferit niciun fel de amănunte, în vechea tradiţie a secretomaniei Apple. A fost nevoie ca jurnaliştii de la Wall Street Journal să între în posesia unor informaţii din zona asiatică pentru ca zvonul să capete consistenţă:

Apple lucrează împreună cu taiwanezii de la Foxconn şi cu japonezii de la Sharp la proiectul unui televizor. Având în vedere că Foxconn a cumpărat recent o parte din Sharp şi a obţinut controlul total asupra fabricii din Sakai (Japonia), avem indicii suficiente ca să speculăm că televizorul proiectat va fi unul de mari dimensiuni (probabil 60 de ţoli) şi ecranul va fi LCD. Sursele WSJ spun că încă nu este un proiect formal şi se află doar în primele etape de testare, aşa că nu trebuie să ne aşteptăm prea curând să vedem în vitrine un televizor sub brand Apple. În plus, există şi posibilitatea ca Apple să renunţe la proiect (s-a mai întâmplat).

Oricum, jurnaliştii l-au botezat deja "iTV" (deşi marca este deţinută de compania engleză ITV) şi remarcă faptul că mişcarea ar fi îndrăzneaţă, în condiţiile în care piaţa este în declin (dificultăţile lui Sony o dovedesc), iar relaţiile Apple cu companiile de cablu americane sunt, în cel mai bun caz, reci. Pentru ca un astfel de produs să aibă succes e nevoie să fie cu totul şi cu totul deosebit (dacă nu revoluţionar), iar maşinăria de marketing de la Apple să funcţioneze la capacitatea maximă, aşa cum a mers la lansarea iPhone şi iPad. Aici ar fi fost de mare folos carisma lui Steve Jobs.

De fapt, ce poate face Apple atât de special, dincolo de integrarea nativă a funcţiilor oferite de Apple TV? În primul rând, să ofere la cea mai înaltă calitate tot ce oferă un smart-TV de vârf actual (inclusiv DVR integrat), o interfaţă ergonomică în stilul consacrat şi, partea cea mai grea, să fie mai mult decât un televizor. Să impună un nou mod de a recepta televiziunea. Jurnaliştii de la Mashable au întocmit deja un set de cerinţe pe care iTV ar trebui să le îndeplinească.

Printre acestea, un loc special îl ocupă "telecomanda universală", care trebuie să fie un iPhone sau un iPad, iar Apple deţine deja un patent pentru această tehnologie, precum şi o aplicaţie specializată. Însă această aplicaţie trebuie să fie mult dezvoltată, astfel încât să includă cel puţin un ghid al programelor şi, foarte probabil, un sistem de recomandări şi eventual socializare cu alţi telespectatori. Siri şi-ar găsi firesc locul aici, iar Apple mai deţine un patent legat de interfaţa prin gesturi (de genul Kinect). O altă funcţionalitate menţionată se referă la comunicarea cu aparatele iOS de prin casă.

Desigur, a pune pe ecranul televizorului un film de pe un iPad este deja banal (prin AirPort), aşa încât cerinţa este pentru sensul invers: un program TV să poată fi vizionat şi pe un iPad sau iPhone. În fine, iTV trebuie să fie "all-in-one" în privinţa conţinutului, adică să reunească toate sursele, începând de la YouTube, trecând prin iTunes şi Amazon, Netflix sau Hulu şi terminând cu obişnuita televiziune prin cablu.

Cu siguranţă, prezumtivul iTV va încerca să se integreze în ecosistemul Apple, ceea ce va duce concurenţa în zona platformelor software. Iar Google (prin Android) şi Samsung nu vor avea altă şansă decât să intre în joc şi, probabil, într-un nou război.