Recent discutam cu un coleg, fotograf cu peste 18 ani de experienţă, care se pregăteşte să plece într-o călătorie de patru luni în jurul lumii. Cu toate că are un portofoliu solid şi o reputaţie construită în timp, discuţiile cu potenţiali sponsori s-au blocat la o singură întrebare: „Câţi urmăritori ai?” Nu contau experienţa sau imaginile pe care le-ar fi putut livra pe parcursul acestor luni. Fără cifre spectaculoase pe Instagram, proiectul rămâne „neinteresant” şi „neprofitabil”.

Dacă ar fi fost influencer, probabil ar fi obţinut sponsorizările imediat sau, cel puţin, discuţiile ar fi avansat. Companiile aleg din ce în ce mai des să colaboreze cu influenceri în detrimentul fotografilor sau videografilor, cum e cazul de aici, pentru că sunt mai vizibili – deşi mult mai scumpi. Iar asta spune multe despre ecosistemul în care profesioniştii sunt nevoiţi să lucreze astăzi. Acesta nu este un caz izolat, ci simptomul unei schimbări profunde în felul în care companiile îşi aleg partenerii. Influenţa digitală a devenit moneda universală, iar în multe departamente de marketing, numărul de urmăritori a ajuns să valoreze mai mult decât anii de expertiză. Desigur, brandurile caută rezultate măsurabile şi rapide.

Algoritmii au schimbat modul în care se consumă conţinutul, iar presiunea pe ROI transformă deciziile în calcule reci: reach > profesionalism. Influencerii sunt percepuţi ca un shortcut: au acces la audienţe mari, produc conţinut rapid, au un stil direct şi familiar, mai friendly. Dar această strategie vine cu un risc.

Când notorietatea devine criteriul unic, calitatea scade. Profesii întregi se devalorizează. Iar tinerii pot ajunge să creadă că este mai important să fie vizibili decât să fie buni. Mai grav este că această transformare nu afectează doar industria fotografiei, ci reverberează în întregul spectru al creaţiei profesionale: design, copywriting, marketing, arhitectură, consultanţă, educaţie, chiar şi zona tehnică. Într-o lume în care algoritmii premiază frecvenţa în detrimentul profunzimii, profesioniştii nu mai sunt evaluaţi după valoarea soluţiilor pe care le oferă, ci după abilitatea de a produce conţinut captivant – indiferent de relevanţă.

Astfel se conturează o piaţă în care vizibilitatea este confundată cu competenţa, iar expunerea online devine un filtru care decide cine rămâne în joc şi cine devine „invizibil”. Problema nu este, însă, influencerul în sine. Nu este vina celor care au înţeles rapid mecanismele platformelor şi au reuşit să creeze comunităţi active. Influencerul este, de fapt, un produs adaptat ecosistemului actual.

Problema adevărată este modul în care companiile au ajuns să absolutizeze metrice superficiale şi să ignore ceea ce, până nu de mult, constituia esenţa unei colaborări de succes: calitatea, predictibilitatea, profesionalismul şi capacitatea de a livra rezultate care rezistă în timp. Această schimbare este alimentată de o presiune uriaşă asupra departamentelor de marketing, care sunt nevoite să demonstreze rezultate rapide, măsurabile şi ieftine.

Un influencer poate genera cifre într-o săptămână, în timp ce un profesionist poate avea nevoie de un proces elaborat pentru a livra un proiect impecabil. În contextul în care atenţia consumatorului durează patru secunde, „rapid” a devenit sinonim cu „eficient”, chiar dacă, pe termen lung, această eficienţă este un miraj. Ironia? Costurile colaborărilor cu influenceri au crescut exponenţial, iar multe branduri se confruntă cu rezultate care nu reflectă investiţia – dar se simt captive într-un sistem care le cere să joace după regulile vizibilităţii. Pentru profesionişti, această competiţie este profund nedreaptă. Ei concurează cu persoane care nu vând calificare sau expertiză, ci acces la o comunitate.

Diferenţa dintre „a crea valoare” şi „a atrage atenţie” nu a fost niciodată atât de evidentă. Iar într-un mediu în care resursele sunt finite, fiecare colaborare oferită unui influencer în detrimentul unui profesionist înseamnă o şansă ratată de a investi în calitate reală. Se ajunge astfel la un dezechilibru toxic: brandurile primează vizibilitatea, profesioniştii sunt împinşi spre periferie, iar consumatorii primesc, inevitabil, conţinut tot mai superficial. În plus, dinamica dintre branduri şi influenceri poate crea o dependenţă nesănătoasă. Strategiile bazate exclusiv pe colaborări cu creatorii de conţinut sunt, de multe ori, vulnerabile la fluctuaţiile imprevizibile ale algoritmilor, la scandaluri publice sau la uzura naturală a atenţiei publicului. În schimb, colaborările cu profesionişti asigură continuitate, calitate şi consistenţă. Pe termen lung, această orientare unilaterală spre vizibilitate riscă să genereze un cerc vicios. Experţii, pentru a rămâne competitivi, sunt împinşi să devină la rândul lor creatori de conţinut, diluându-şi timpul dedicat perfecţionării meseriei. În loc să investească în tehnică, inovaţie sau educaţie continuă, mulţi sunt nevoiţi să înveţe cum să „bată algoritmul” pentru a rămâne vizibili. Riscul? Un nivel general de profesionalism tot mai scăzut, o erodare progresivă a standardelor şi o piaţă saturată de conţinut mediu, dar foarte bine ambalat.

Ce este şi mai paradoxal este faptul că brandurile, în încercarea lor de a capitaliza pe vizibilitate, îşi asumă un risc reputaţional major. În timp ce profesioniştii sunt reglementaţi, certificaţi şi responsabili pentru calitatea muncii lor, influencerii funcţionează într-un spaţiu mult mai puţin controlat. O recomandare inoportună, o asociere nepotrivită sau o criză de imagine personală poate afecta direct credibilitatea brandului. 

Cu toate acestea, există un element esenţial pe care companiile îl ignoră: încrederea. Audienţele au evoluat şi nu mai reacţionează doar la volumul de conţinut, ci şi la autenticitatea lui. Brandurile care investesc constant în colaborări cu profesionişti – fie ei fotografi, designeri sau specialişti în comunicare – construiesc o identitate coerentă, recognoscibilă şi credibilă. În plus, profesioniştii aduc cu ei un alt tip de valoare: cea strategică. Ei înţeleg contextul, industria, tendinţele, riscurile şi pot ghida brandurile spre soluţii sustenabile. Influencerii livrează vizibilitate; profesioniştii livrează impact. Această diferenţă, deşi subtilă, devine crucială atunci când obiectivul nu este doar creşterea rapidă, ci consolidarea pe termen lung.

Adevărata miză nu este să alegi între influencer şi profesionist, ci să regândeşti modul în care măsori valoarea. Vizibilitatea fără calitate nu construieşte loialitate. Popularitatea fără consistenţă nu creează brand equity. Iar reach-ul fără strategie nu generează creştere reală pe termen lung. Pe măsură ce piaţa evoluează, va deveni tot mai clar că sustenabilitatea creativă vine din echilibrul dintre notorietate şi profesionalism. Brandurile care înţeleg acest lucru vor reuşi să îmbine agilitatea conţinutului generat de influenceri cu profunzimea şi calitatea pe care la aduc experţii. Cele care aleg să investească doar în vizibilitate riscă nu doar să devalorizeze munca profesioniştilor, ci şi să îşi submineze propriul potenţial. În final, întrebarea „Câţi urmăritori ai?” ar trebui completată cu una mai importantă: „Ce poţi livra cu adevărat?” Iar răspunsul la această întrebare va diferenţia companiile care construiesc pe termen lung de cele care se lasă seduse de mirajul vizibilităţii rapide. Poate că, într-o lume saturată de conţinut, adevărata putere nu stă în a fi văzut, ci în a rămâne relevant.  

Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium