Generaţia tânără de astăzi nu a avut luxul stabilităţii. Înainte de a-şi începe cu adevărat cariera, mulţi tineri au fost nevoiţi să se adapteze unor schimbări majore care le-au dat peste cap planurile, aşteptările şi modul de viaţă. Pandemia, izolarea, educaţia online, nesiguranţa locurilor de muncă, conflictele armate şi creşterea accelerată a costului vieţii au transformat adaptabilitatea dintr-o condiţie de supravieţuire într-un avantaj.

Pentru tineri, adaptabilitatea nu a fost un skill dobândit din cursuri sau traininguri, ci unul impus de realitate. De exemplu, mulţi studenţi au fost nevoiţi să treacă peste noapte la cursuri online, să îşi gestioneze singuri timpul şi motivaţia, în timp ce planurile de practică sau de angajare au fost amânate sau anulate. Această tranziţie forţată i-a învăţat să se ajusteze rapid şi să funcţioneze în condiţii de incertitudine. Au fost nevoiţi să înveţe rapid să lucreze de acasă, să îşi schimbe domeniul de interes, să accepte instabilitatea şi să îşi regândească viitorul profesional într-un context complet imprevizibil. Această experienţă colectivă a format o generaţie mai flexibilă, mai pragmatică şi mai deschisă la schimbare decât oricare alta. Observ că printre atuurile generaţiei Z se numără atât abilitatea de a se adapta, cât şi flexibilitatea în faţa schimbării.

În prezent, piaţa muncii reflectă încă instabilitate. Rolurile se schimbă constant, tehnologia redefineşte competenţele cerute, iar siguranţa unui traseu profesional liniar devine tot mai rară. În acest context, adaptabilitatea este poate cel mai important skill pe care un tânăr îl poate aduce la locul de muncă şi pe care angajatorii ar trebui să îl caute. Nu doar pentru că îl ajută să facă faţă schimbării, ci pentru că îi permite să înveţe continuu, să se reinventeze şi să rămână relevant.

De multe ori, tinerii sunt criticaţi pentru lipsa de experienţă sau pentru faptul că îşi schimbă des joburile. Totuşi, acest comportament este, în mare parte, rezultatul unui mediu instabil care i-a forţat să fie flexibili. Pentru mulţi dintre ei, această mobilitate este un răspuns la instabilitate, nu un semn al lipsei de loialitate. Un tânăr care a trecut deja prin crize globale are, de cele mai multe ori, reflexul de a se ajusta din mers, nu de a aştepta condiţii ideale care poate nu vor veni.

Tot mai multe organizaţii constată că valoarea unui angajat nu este dată exclusiv de competenţele sale actuale, ci de viteza cu care le poate actualiza. În acest context, adaptabilitatea susţine ceea ce mediul de business numeşte tot mai des learning agility - abilitatea de a absorbi informaţii noi, de a le aplica rapid şi de a performa în contexte diferite. Cei care au fost nevoiţi să se adapteze unor schimbări majore în ultimii ani tind să manifeste un apetit mai ridicat pentru reskilling, tocmai pentru că incertitudinea le este familiară.

Deşi experienţa şi specializarea rămân esenţiale, dinamica tehnologică (care a devenit şi mai evidentă de la boomul AI din ultimul an) a demonstrat că acestea pot deveni insuficiente în absenţa capacităţii de a face faţă schimbării. În numeroase industrii, schimbarea rapidă a cerinţelor a favorizat persoanele flexibile, capabile să îşi actualizeze constant competenţele şi modul de lucru.

Astăzi, adaptabilitatea poate fi cel mai relevant atu dintre toate deoarece a căpătat o valoare strategică reală: nu ca substitut al competenţei, ci ca mecanism prin care aceasta poate fi actualizată, transferată şi aplicată în contexte noi. Diferenţa nu este dată de cine ştie mai mult, ci de cine poate învăţa mai repede şi se poate recalibra fără a pierde direcţia.       

Oana Ioniţă este Social media manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium