♦ Pentru câteva ore, câteva artere importante din Bucureşti, precum Şoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, Straza Buzeşti, Straza Berzei, Bulevardul Unirii, Bulevardul Decebal şi porţiuni din Splaiul Independenţei au fost ale oamenilor şi nu ale maşinilor ♦ Bucharest International Half Marathon by Constantina Diţă a avut loc pe 26 aprilie a avut trei curse, de 21 de kilometri, de 10 kilometri şi de 3,5 kilometri. Cu toate că numele atletei dă greutate evenimentului, el nu e doar pentru profesionişti, care fac din alergare chiar o profesie, e pentru toată lumea.

Când oraşul se supune maşinilor, oamenii îşi caută alternative şi natura se retrage către locurile în care mai e bine venită. Aşa se întâmplă în urbele unde maşinile conduc oamenii şi nu invers, unde nici oamenii nu se mai luptă pentru ei, pentru sănătatea şi starea lor de bine, ci pentru cele patru roţi care îi conduc către poluare şi sedentarism.

Însă oraşul mai prinde viaţă şi poţi să vezi chipurile fără a fi în spatele unui volan. Odată cu primăvara nu renaşte doar natura, dar, pe alocuri, şi oraşul.

Într-o dimineaţă uşor răcoroasă de duminică, mii de oameni s-au strâns în zona Aviatorilor din Bucureşti pentru a porni de la acelaşi start în curse de alergare pe şosea.

Unii se pregăteau de curse prin mişcări de încălzire a muşchilor, alţii verificau traseul pentru ultima oară înaintea cursei.

În adierea unei uşoare brize de primă­vară, limba română nu era însă singura vor­bită printre cei care urma să se aşeze la star­tul curselor şi încă se plimbau printre stan­durile sponsorilor. Italiana, franceza, engleza, spaniola se auzeau frecvent prin grupurile de alergători care nu au venit doar la cursele de profesionişti, dar şi la cursa de 10 kilometri, cât şi la cursa populară de 3,5 kilometri.

Pentru câteva ore, câteva artere importante din Bucureşti, precum Şoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, Straza Buzeşti, Straza Berzei, Bulevardul Unirii, Bulevardul Decebal şi porţiuni din Splaiul Independenţei au fost ale oamenilor şi nu al maşinilor, spre supărarea şoferilor care nu găsesc alternative de transport la propriul vehicul într-o zi de duminică.

Însă, acolo, în acel moment, oraşul a fost doar al oamenilor, lăsaţi liberi pe străzile care în alte zile adună doar noxe şi claxoane. Duminică, străzile au fost martorele unei bucurii colective, dar şi ale unei concentrări necesare în rândul celor veniţi să obţină cel mai bun timp.

Bucharest International Half Marathon by Constantina Diţă a avut loc pe 26 aprilie şi a avut trei curse, de 21 de kilometri, de 10 kilo­metri şi de 3,5 kilometri. Cu toate că nu­mele atletei dă greutate evenimentului, el nu e doar pentru profesionişti, care fac din alergare chiar o profesie, e pentru toată lumea, de la copii, adulţi şi bătrâni până la persoane cu diza­bili­tăţi. Este loc pentru toată lumea, unde se vede cu adevărat că sportul are puterea de a uni o comunitate, indiferent de cât de diversă e.

Şi tocmai acest aspect de incluziune a creat o atmosferă plăcută pentru câteva ore pe cele mai importante artere din Bucureşti, care de altfel sunt populate doar de maşini.

Odată începute cursele, tropotele paşilor pe asfalt se auzeau la unison cu râsete şi încurajările celor de pe margine. Pentru unii, semimaratonul a fost prima experienţă de acest tip, dar pentru alţii a însemnat o nouă medalie în portofoliul de participări la competiţiile de alergare.

Aproape 3.000 de participanţi a adunat evenimentul la toate cursele de duminică, un număr care a crescut de la an la an. Alături de participanţi nu au fost doar susţinătorii de pe margine, dar şi companii care au venit în sprijinul evenimentului, precum Decathlon, principalul sponsor al evenimentului, dar şi alţii printre care Penny, Gold Nutrition sau Aqua Carpatica.

Odată trecuţi de linia de finish, voluntarii din cadrul evenimentului se asigurau că înmână fiecărui participant câte o medalie, care nu înseamna doar o recunoaştere a performanţelor, ci mai degrabă o încurajare şi o apreciere că a dus la bun sfârşit cursa, indiferent de lungimea şi dificultatea ei. Uneori, în sport, despre asta e vorba, nu doar despre performanţe, ci despre consecvenţă, iar când vine vorba de mişcarea unei mase de oameni, nu performanţa e cea care contează.

Şi sportul împreună cu alţi oameni e întotdeauna mai uşor, spune Rareş, 31 de ani, care a participat la cursa de 10 kilometri de weekendul trecut.

„Alergatul, prin definiţie, este un sport solitar, iar pentru cineva care nu are neapărat o disciplină formată şi antrenată în ani de zile, poate deveni uneori uşor demotivant. Ai nevoie de astfel de evenimente care să aducă la un loc oameni care, timp de zeci de minute, au acelaşi scop. M-am înscris pentru că am vrut o experienţă diferită de alergarea obişnuită din parc. Un cadru organizat şi presiunea socială te ajută să îţi depăşeşti o limită pe care, într-o alergare în parc, nu ai fi depăşit-o. Este al doilea maraton la care particip şi trebuie să recunosc că văd altfel acest oraş atunci când îl parcurg la pas, pe unde, zi de zi, circulă maşini“, spune Rareş.

Astfel de evenimente arată cât de multă nevoie există în rândul oamenilor de a simţi că, pentru câteva ore, oraşul este al lor. Închiderea unor străzi pentru a le permite unor oameni să alerge pe stradă nu înseamnă limitarea circulaţiei maşinilor, ci e mai degrabă o invitaţie la mişcare, la a uni o comunitate şi la a-i convinge şi pe alţii că oraşul poate arăta şi aşa, nu doar sufocat de maşini şi claxoane, într-un trafic care produce poluare şi mult stres.

Străzile nu sunt ale maşinilor, ci sunt, în primul rând, ale oamenilor, care au de câteva ori pe an şansa să îşi revendice oraşul.

România este una dintre cele mai sedentare ţări din Europa. Aproape patru din zece români, mai exact 37%, nu fac suficientă mişcare fizică, potrivit datelor platformei Visual Capitalist. Altfel spus, aproape patru din zece români nu reuşesc să facă cel puţin două ore şi jumătate de activitate fizică moderată sau o oră şi 15 minute de activitate fizică intensă pe săptămână, acestea fiind recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

La categoria activităţilor fizice intense se încadrează alergarea sau sporturile care necesită un efort fizic intens. România este printre ultimele ţări din Uniunea Europeană la acest capitol, o populaţie mai mare care nu face activitate fizică regulată fiind în Italia, Malta, Cipru şi Portugalia, cu procente între 40% şi 52% din populaţie care poate fi încadrată la categoria sedentară.

O altă statistică arată că rata pacienţilor cu obezitate în România a ajuns la 39% în 2025, din datele publicate în raportul anual al Atlasului mondial al obezităţii.  În 2022, această rată era de 34% pentru România, iar acum zece ani era aproape la jumătate faţă de anul trecut.

Această evoluţie este una alarmantă în contextul în care românii au tot mai mult un stil de viaţă sedentar. Mai mult, obezitatea şi lipsa activităţilor fizice vin la pachet cu probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiune, diabet, probleme respiratorii, hormonale, infertilitate, probleme locomotorii.