LinkedIn s-a născut ca o reţea dedicată profesioniştilor, unde aceştia îşi pot arăta competenţele, pot învăţa unii de la alţii şi pot construi oportunităţi reale de carieră. Astăzi, platforma a devenit o „scenă” doar o altă platformă de social media care încurajează expunerea şi interacţiunea – şi tocmai de aceea tot mai mulţi profesionişti nu caută neapărat să împărtăşească idei, ci să-şi construiască doar un brand personal.

Ca parte din generaţia Z, am crescut cu ideea că prezenţa online este o extensie a identităţii personale şi profesionale. Linia dintre cele două a fost tot timpul extrem de subţire. Am învăţat devreme să „optimizez” profilul, să aleg cu grijă fotografia potrivită, să scriu despre experienţele cele mai relevante şi să mă gândesc şi la algoritm înainte de a posta. Dar, pe măsură ce LinkedIn a devenit omniprezent în viaţa profesională, am început să mă întreb: cât din ceea ce vedem acolo mai are legătură cu munca reală – şi cât este doar marketing personal?

Scrollul zilnic pe LinkedIn e o lecţie de storytelling corporatist. Toată lumea pare să aibă ceva de spus despre leadership, vulnerabilitate sau „lecţii învăţate din eşecuri”. E o lume unde există prea puţină monotonie, anxietate, burnout sau incertitudine – ci foarte multă recunoştinţă, inspiraţie şi succes.

Uneori problema este că mulţi dintre cei care scriu despre echilibru între viaţa profesională şi personală o fac în timp ce lucrează 12 ore pe zi.

Un prieten îmi spunea recent, în glumă: „Pe LinkedIn nu poţi spune că eşti obosit, trebuie să spui că eşti motivat”. Altul, proaspăt angajat într-o multinaţională, a postat după prima săptămână un text despre „cum mediul potrivit te face să creşti”, deşi, în privat, recunoştea că nu înţelege încă jumătate din ce se întâmplă la birou. Asta e cultura expunerii profesionale în online: să pari pregătit, inspirat şi constant entuziasmat – chiar dacă în realitate abia te adaptezi.

Această presiune de a fi prezent şi pozitiv schimbă felul în care tinerii se raportează la muncă. Pentru mulţi, LinkedIn nu mai este doar o platformă, ci o prelungire a CV-ului în timp real, unde trebuie să ai texte inspiraţionale pregătite după fiecare experienţă profesională. Într-un mediu unde atenţia e limitată - şi vizibilitatea a devenit echivalentul valorii. Iar dacă nu postezi, nu exişti.

Problema nu e că oamenii vor să fie vizibili – ci că această cursă pentru atenţie riscă să submineze ideea de competenţă. În loc să ne concentrăm pe a fi mai buni la ceea ce facem, ajungem să fim mai buni la a arăta că suntem buni. Munca reală, cu tot ce înseamnă efort, încercare şi progres discret, e greu de „tradus” într-o postare cu 1.000 de
like-uri. Şi ajungem să ne consumăm pentru lucruri care, în realitate, nici nu contează cu adevărat: Dacă scriu despre experienţa X, va fi considerat relevant? Nu am văzut cumva prea multe postări deja despre asta ca să mai scriu şi eu? Va avea engagement? Oare nu am prea puţine persoane în reţeaua profesională ca să strângă un număr mare de reacţii?

E de necontestat faptul că LinkedIn a dat o voce celor care altfel nu ar fi avut-o. Mulţi profesionişti tineri, freelanceri sau antreprenori şi-au construit cariere şi reţele prin această platformă. E o formă de democratizare a vizibilităţii – dar una care vine la pachet cu o presiune constantă de prezenţă, chiar şi de FOMO: Dacă nu îmi prezint pe LinkedIn activitatea într-un mod relevant sunt cu adevărat bun în ce fac?

Pentru generaţiile de dinainte, munca era dovada de sine stătătoare a profesionalismului. Pentru generaţia mea, a devenit necesar să o împachetăm într-o poveste coerentă de brand personal. Iar generaţiile care vin după noi cresc deja cu această logică – pentru ele, prezenţa online nu e opţională, ci parte din identitatea profesională.

Problema nu este, evident, platforma, ci cultura care s-a construit în jurul ei. O cultură care ne învaţă că trebuie să fim mereu „în formă”, mereu pozitivi, mereu relevanţi. Cultura muncii nu ar trebui să fie un exerciţiu constant de imagine. Dar, în ultimii doi-trei ani, trebuie să recunoaştem: uneori, imaginea a învins competenţa în like-uri şi reacţii.   

Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DAPremium