„Când vor mai fi lucrurile ca înainte de pandemie?”, se întreba retoric o prietenă care lucrează în acelaşi domeniu cu mine. Era obosită, vizibil frustrată, pentru că, dincolo de taskuri şi deadline-uri, ceea ce o apasă cel mai mult este lipsa de oameni dornici să facă treabă în jurul ei. Nu mai găseşte colegi care să aibă iniţiativă, să scrie, să propună idei. Ce să mai spunem despre statul la program, între 10 şi 18, în cazul nostru? Răspunsul scurt? Probabil că niciodată. Pandemia a schimbat pentru totdeauna felul în care ne raportăm la birou şi la relaţiile profesionale.

Dacă înainte redacţiile, open space-urile sau micile birouri de corporaţie erau locuri vii, unde ideile se năşteau la cafea şi unde discuţiile despre idei de articole, filme, seriale sau vacanţe erau fireşti, astăzi atmosfera s-a diluat. O parte dintre oameni au rămas în remote, alţii vin rar la birou, iar cei care încă petrec ore între aceiaşi pereţi au devenit mult mai individualişti. Ce era odată simplu şi foarte uman s-a transformat într-o interacţiune obositoare. Pauza de „cafea” nu mai e o bucurie, ci un exerciţiu forţat de politeţe.

Gallup a documentat acest fenomen sub numele de „The Great Detachment”. După un deceniu de creştere constantă, engagementul angajaţilor din Statele Unite a intrat pe o pantă descendentă începând cu 2021, iar în 2024 doar 30% dintre oameni se mai simţeau conectaţi la misiunea companiei lor, acest procent reprezentând un minim istoric.

Fără sentimentul de apartenenţă, munca devine doar o obligaţie,  iar lipsa de conexiune aduce cu sine cinism şi remarci răutăcioase. Treptat, trollingul, pe care îl asociam cu reţelele sociale, şi-a făcut loc şi în birouri. În spatele laptopurilor şi telefoanelor nu mai există filtre, iar mulţi dintre colegii noştri trimit comentarii acide pe chat, feedback pasiv-agresiv pe e-mail sau sarcasm la şedinţele online. De fapt, „haterul de la birou” nu e o invenţie nouă, doar că acum are un teren fertil – distanţa fizică a adus şi o distanţă emoţională care îl face mai vizibil. Fără repere şi fără sentimentul că munca lor contează, oamenii îşi pierd motivaţia şi, inevitabil, încep să submineze motivaţia celor din jur. În loc de solidaritate, avem o cultură a nemulţumirii şi un cor de voci gata să găsească defecte în orice.

Când studiam teatrul, îmi aduc aminte că, de fiecare dată, rolul colegului părea unul mai uşor de realizat, mai uşor de studiat, dar şi mai interesant – mi se pare că acelaşi lucru se întâmplă şi acum deseori. Deşi facem, practic, acelaşi lucru, deseori rolul colegului pare mai uşor de realizat, prin prisma lentilelor individualiste pe care ni le-am pus. În acelaşi timp, bunăstarea personală a devenit prioritatea numărul unu. După lockdown şi teamă, oamenii îşi doresc să trăiască mai mult, să aibă timp liber, să-şi protejeze sănătatea mintală.

Viaţa personală a trecut definitiv pe primul loc, iar asta se traduce adesea prin mai puţină energie pentru birou şi prin refuzul de a mai atinge performanţele de dinainte de 2020. Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile când împărţeam aceeaşi redacţie şi era firesc să stăm peste program ca să închidem o ediţie sau să trimitem la tipar un catalog. Nu spun că acest lucru este rău, deoarecce echilibrul viaţă personală/muncă era necesar şi, probabil, sănătos. Dar undeva, pe drum, am pierdut acea bucurie a colaborării. Gallup vorbeşte şi despre un alt fenomen: declinul respectului la locul de muncă. În 2022, procentul angajaţilor americani care se simţeau respectaţi a scăzut abrupt, mai ales în rândul celor forţaţi să revină fizic la birou. Lipsa de respect, combinată cu oboseala şi cu presiunea schimbărilor continue, alimentează acel trolling subtil, acel haterism de birou care consumă energie şi răbdare.

Adevărul e că relaţiile de muncă postpandemie nu vor mai fi niciodată ca înainte. Şi poate nici nu trebuie să fie. Dar dacă vrem să reconstruim ceva, ar trebui să avem în vedere că o colaborare ideală nu apare de la sine. „The Post-Pandemic Workplace: The Experiment Continues”, scriau Jim Harter şi Ben Wigert de la Gallup şi titlul lor sintetizează foarte bine ceea ce trăim. Experimentul continuă. Iar dacă vrem ca el să nu se transforme într-un eşec colectiv, trebuie să învăţăm să gestionăm haterii din birouri şi să redescoperim bucuria de a lucra împreună. Primul pas este simplu: înainte să faci un comentariu acid în online sau să vorbeşti despre colegul tău împreună cu altcineva, imaginează-ţi că este în faţa ta. Cum i-ai spune acel lucru. Feedbackul te ajută să evoluezi – dar numai atunci când este sincer şi constructiv, nu când devine o răutate gratuită.   

Întrebarea săptămânii pe pagina de LinkedIn a BUSINESS Magazin

Septembrie e noul ianuarie: agende noi, planuri mari, deadline-uri care se apropie. Cum te raportezi la munca din perioada aceasta?

Sondaj desfăşurat în perioada 20-22 septembrie.

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin