11 milioane de euro, bani peşin, din fonduri proprii ai familiei, i-au asigurat antreprenorului libanez Rami Ghaziri preluarea controlului pentru Avicola Crevedia, teren, o fabrică de furaje în Ploieşti, marca „Pui de Crevedia“ şi reţeaua proprie de magazine. „O parte din grup era în faliment, situaţia financiară n-a fost bună. Era nevoie de investiţii şi modernizare. Am văzut oportunitatea şi l-am preluat“. Din 2006, valoarea totală a investiţiilor a ajuns la 75 de milioane de euro, volumul producţiei a crescut de şase ori, iar cifra de afaceri a crescut de peste cinci ori, depăşind anul trecut 500 de milioane de lei.

În bilanţul contabil, la rubrica „profit“ lucrurile nu sunt însă la fel de roz: „Anul trecut am ieşit cu un profit foarte mic; n-am închis încă, dar cred va fi în jur de 100.000 de lei; 2012 a fost un an foarte greu, costul materiilor prime a crescut şi pe soia, porumb şi ulei“. De fapt, în ultimii trei ani marja de profit a companiei este negativă, spune antreprenorul, care îşi evaluează compania undeva între 85 şi 90 de milioane de euro. Multiplul de evaluare al industriei poate fi în funcţie de EBITDA, care în această industrie se plasează între 8 şi 10. Până aici drumul Avicolei de la Crevedia n-a fost deloc scurt.

Vina pentru intrarea în faliment a societăţii privatizată în 2006 a aparţinut, apreciază investitorul libanez, grupului, care a înregistrat la acea vreme pierderi pe partea de producţie a cărnii de porc, destabilizând şi activitatea pe partea de pasăre. Studiul de fezabilitate dinaintea preluării a durat şase luni, povesteşte Ghaziri, „a fost o tre-abă foarte complicată“, iar achiziţia a durat 11-12 luni. Antreprenorul povesteşte că Avicola Crevedia era listată pe piaţa Rasdaq şi nu a putut să cumpere acţiunile direct; a trebuit să facă o mărire de capital. „Eram nou în România şi nu ştiam legile sau Codul fiscal, de aceea a durat mult“, îşi aminteşte Rami Ghaziri, care are 38 de ani şi este de formaţie de finanţist, lucrând în domeniul asigurărilor şi cel bancar, după absolvirea studiilor din Liban. El crede că experienţa într-o bancă oferă o bază bună: „Cine începe într-o bancă vede lucrurile în alt fel“.

După şase ani în domeniul bancar a început aventura antreprenorială, dezvoltând o afacere în turism şi un restaurant. Apoi a plecat din Liban, împreună cu familia, pentru că „în Liban economia e mică, piaţa e competitivă şi strânsă. Am avut ideea de a ieşi din ţară şi am venit aici“. Auzise prima oară despre România de la un conaţional în 2000, care avea activităţi în domeniul agricol. „Povestea că a făcut o treabă bună, că potenţialul aici este foarte mare“. Atunci i-a rămas „în cap“, după cum povesteşte acum, ideea că domeniul agricol românesc merită explorat şi când a ajuns aici, în 2005, asta a urmărit.

Când a aterizat prima oară la Bucureşti oraşul i s-a părut ciudat; nu cunoştea pe nimeni şi venise să vadă nişte echipamente, mai concret o investiţie făcută în producţia de carne. Oamenii au fost amabili şi s-a întors apoi des, până a aflat de Avicola Crevedia, prima producţie integrată de pui şi cea mai mare companie de profil în zona Bucureştiului vreme de dece-nii. A preluat compania şi a început construcţia grupului Agroli, care are în prezent 1.000 de angajaţi. Martie 2006 este momentul în care Ghaziri a preluat controlul a ceea ce urma să devină grupul Agroli - acromin al Agriculture Romanian Libanese, iar primul plan de afaceri a fost construit pentru o perioadă de trei ani.

„A fost foarte greu, pentru că în mai 2006 a început gripa aviară, iar până în primăvara lui 2007 a fost dificil“. Cu toate acestea, n-a regretat decizia de a investi, chiar dacă „pri-mul şoc a venit foarte devreme“. Din start a plănuit să dezvolte şi să modernizeze firmele. De la momentul preluării, producţia a crescut de peste şase ori, ajungând de la 2 milioane de pui în 2006 la peste 12 milioane de pui în 2012. Pentru a acoperi capacitatea abatorului, firma lucrează şi cu co-laboratori, de la care preia încă 15-18 milioane de pui în fiecare an.