Puţine alimente din lume nasc atâtea pasiuni, studii şi creaţii precum ciocolata sau cacaUa, dulce, amăruie, simplă sau cu fructe, savurată singură sau în prăjituri. Dar dincolo de puterea ei de seducţie, ciocolata nu este imună la capriciile vremurilor.

Descoperită în urmă cu 4.000 de ani în America Centrală, ciocolata nu are un inventator unic, căci ea a călătorit de-a lungul anilor prin multe părţi ale globului, fiecare lăsându-şi o amprentă. De la olmecii care foloseau boabele arborelui de cacao cu apă acum mai bine de 2.000 de ani la mayaşii care preferau să le consume cu ardei iute şi vanilie sau aztecii care ofereau „apă amară” războinicilor până la cuceritorii spanioli ce au dus boabele în Europa şi artizanii de mai târziu ce au creat delicioasa ciocolată, fiecare e în felul lui un mic inventator. Chiar şi azi meşterii ciocolatieri crează constant noi arome şi produse folosind praful magic.

În ultimii ani, producţia şi vânzările au fost supuse unor presiuni considerabile pe fondul creşterilor de preţ de pe bursele internaţionale, ca urmare a crizelor cu care se confruntă marii producători din Africa. Astfel, ţări precum Coasta de Fildeş şi Ghana, principalii producători mondiali, se confruntă cu recolte compromise din cauza fenomenelor meteo extreme şi a bolilor care au distrus plantaţiile de arbori de cacao.

Iar deficitul de materie primă se vede imediat în preţul de la raft.

În cazul României, datele furnizate de INS arată că pudra de cacao s-a scumpit cu peste 46% în ultimul an, iar ciocolata nu s-a lăsat mai prejos, cu un plus de 29%. Pentru a acoperi cererea de pe piaţa locală, companiile din România au importat anul trecut 92.820 de tone de ciocolată şi produse care conţin cacao, în uşoară scădere faţă de nivelul din 2024, de 96.000 de tone, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Din volumul total, pudra de cacao a reprezentat 605 tone.

Valoric, România a importat anul trecut diferite tipuri de ciocolată şi cacao de 626 milioane euro, în creştere de la circa 560 milioane euro cu un an în urmă. În ceea priveşte exporturile, ele se menţin pe un trend ascendent, ajungând anul trecut la circa 212 milioane euro, de la 175 milioane euro în 2024, respectiv 26.470 de tone, incluzând cacao şi diferite tipuri de ciocolată.

Piaţa locală de ciocolată s-a dezvoltat constant în ultimii ani, numărul micilor producători artizanali crescând pe măsură ce gusturile consumatorilor s-au diversificat şi rafinat. Statisticile arată că pe codul CAEN 1082 - Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei si a produselor zaharoase funcţionează circa 70-80 de companii, dar, dacă includem şi producătorii de zaharoase şi ciocolată artizanală, numărul depăşeşte 200 de companii.

Pe piaţa din România există două fabrici mari, ambele deţinute de familia austriacă  Meinl (Kandia Dulce, cu afaceri de 258 mil. lei în 2024 şi 431 angajaţi, şi Heidi Chocolat, cu 137 mil. lei şi 285 angajaţi). 

La nivel global, datele actualizate recent de International Cocoa Organization arată că producţia din 2024/25 este estimată la 4.728 milioane tone, în creştere cu 8,4%, ţările exportatoare fiind Brazilia, Camerun, Columbia, Republica Democrată Congo, Côte d’Ivoire, Republica Dominicană, Ecuador, Gabon, Ghana Guinea, Indonezia, Jamaica, Liberia, Madagascar, Malaezia, Nicaragua, Nigeria, Papua New Guinea, Peru, Sierra Leone, Togo, Trinidad Tobago, Venezuela. „Producţia de cacao este asigurată în principal de mici fermieri, întrucât peste 90% dintre cultivatori deţin parcele cu o suprafaţă cuprinsă între 2 şi 5 hectare. În plus, aceştia rămân veriga cea mai slabă a lanţului valoric. „Cultivatorii de cacao trăiesc în condiţii precare sau la limita sărăciei, fără acces la servicii sociale de bază şi fără instrumentele sau stimulentele necesare pentru a pune în aplicare practici de producţie ecologice”, atrage atenţia organizaţia.

Europa rămâne cel mai mare producător, dar şi exportator de ciocolată din întreaga lume, huburile sale de producţie atrăgând şi cel mai mare volum de boabe de cacao şi produse semifinite, precum pudră sau pastă.

Între statele europene, Germania îşi păstrează poziţia de lider, volumul vânzărilor de ciocolată şi preparate din cacao ajungând anul trecut la aproximativ 9,4 miliarde de euro, potrivit Eurostat. Locul secund este ocupat de Belgia, cu exporturi de aproximativ 3 miliarde de euro, o cifră care subliniază orientarea spre lux mai degrabă decât spre consum de masă a multor artizani locali. Potrivit unui articol de pe Euronews, care citează datele Eurostat, una dintre cele mai remarcabile evoluţii de pe piaţa europeană este ascensiunea rapidă a Poloniei, devenită al treilea exportator ca valoare din UE şi centru de producţie vital pentru branduri multinaţionale. Exporturile poloneze de ciocolată au fost evaluate anul trecut la aproximativ  2,49 miliarde de euro.

Marile corporaţii, printre care Mars, Mondelez, Ferrero, Nestlé, domină producţia globală de ciocolată şi produse pe bază de cacao, acestea menţinând cote de piaţă substanţiale în ciuda apariţiei unor mărci regionale şi artizanale. „Aceste companii mari stabilesc standardele industriei prin alocarea de capital în dezvoltarea produselor, consolidarea mărcii şi extinderea reţelei de distribuţie, ceea ce le permite să răspundă rapid la cererea pieţei şi la preferinţele consumatorilor”, arată o analiză publicată de compania de consultanţă Mordor Intelligence. Aceeaşi sursă arată că segmentul de nivel mediu al pieţei cuprinde specialişti regionali şi producători de ciocolată artizanală premium care vizează segmente specifice de piaţă prin diferenţierea produselor, ediţii limitate şi iniţiative de aprovizionare etică. „Această structură a pieţei facilitează atât eficienţa operaţională, cât şi inovarea produselor, deşi consolidarea pieţei şi presiunile asupra costurilor ar putea creşte cota de piaţă a firmelor dominante în următorul deceniu”, potrivit analizei.  

Extrem de populare în perioada sărbătorilor de Paşte, ciocolata şi produsele cu cacao sunt printre alimentele cele mai afectate de inflaţie în Europa, cu creşteri de preţ de peste 25% pe multe pieţe de pe continent. Printre cele mai afectate ţări sunt în acest an Danemarca, Lituania, Austria, România, Norvegia şi Suedia.

Totuşi, la nivel global, preţurile la cacao s-au stabilizat faţă de wrecordurile atinse în 2024 şi 2025, când recoltele din Ghana şi Coasta de Fildeş, care reprezintă 60% din volumul total, au fost puternic afectate de vreme şi dăunători. În cursul lui 2024, tarifele pe bursele de mărfuri au urcat de la 3.000-4.000 de dolari pe tonă la maxime de 11.000-12.000 de dolari, intrând apoi pe un trend descendent spre mijlocul lui 2025. În prezent, cacaua este tranzacţionată la circa 3.000 dolari pe tonă.