După un lung ciclu de creştere a veniturilor reale, România intră într-o etapă în care veniturile nu mai ţin pasul cu preţurile. Ceea ce se pierde nu este doar accesibilitatea financiară, ci şi încrederea în progres, iar oamenii resimt o ruptură în traiectoria lor de dezvoltare. Chiar şi atunci când veniturile nominale continuă să crească, sentimentul de „a merge înainte” este afectat. În mod surprinzător, cei mai apăsaţi de contextul socio-economic sunt consumatorii Pareto, 20% dintre românii cu cele mai mari venituri, care câştigă în medie de două ori mai mult decât cei din publicul comercial general. Ei reprezintă 41% din ponderea venitului net cumulat, generând anual 44,4 miliarde de euro.

500 de lei. Sunt mulţi sau puţini? Depinde dacă trebuie să-i plăteşti sau să-i primeşti. Aţi observat vreodată că pentru un serviciu – la coafor, de pildă – avem tendinţa să spunem că e mare preţul X, dar dacă încasăm aceeaşi sumă de bani pentru efortul nostru suma ni se pare OK sau poate chiar cam mică în raport cu efortul depus?

Exact acesta este sentimentul pe care îl scoate la lumină a cincea ediţie a Pareto Report, radiografia consumatorului român.

A cincea ediţie a studiului, valul din 2025, e o retrospectivă a întregului an care a trecut. Studiul prezintă din ce în ce mai multe faţete ale românilor, şi din spaţiul socio-cultural, care nu sunt vizate prea mult în cercetările de piaţă de zi cu zi, cel puţin cele comerciale. „Ultimele două valuri ale studiului au fost de mare interes pentru clienţi, pentru că noi pur şi simplu ne-am aşezat pe o nevoie a oamenilor din spaţiul de business, nevoia de a se ancora în contextul României. Pentru că noi suntem într-o bulă care şede în altă bulă”, explică Manuela Mancaş, fondatoare a firmei de cercetare AHA Moments şi
co-fondator al The Pareto Report. Ea se referă la cei care lucrează în corporaţii, incluşi în bula mai mare a Bucureştiului, care e diferit din punctul de vedere al veniturilor şi al stilului de viaţă de ce se întâmplă în ţară. „Şi aşa se ajunge la o miopie crasă atunci când îţi conduci businessul, iar proiectul nostru a devenit din ce în ce mai a atractiv şi mai util de fapt pentru leadership team, deci ni s-a schimbat un pic şi clientela”, potrivit Manuelei Mancaş. Informaţiile din acest studiu sunt de folos mai cu seamă pentru partea strategică, lansează discuţii mai ample şi pune câteodată întrebări mai dureroase, sau trage nişte concluzii care se văd mai bine dintr-o perspectivă „din elicopter. Aşa cum se întâmplă în istorie, când te uiţi la un parcurs de 50 de ani şi tragi concluzii foarte uşor, dar ceea ce au traversat oamenii pe parcurs a fost intens şi cu mult detaliu”.

Ediţia cea mai recentă a studiului are şapte capitole mari, unul dintre acestea fiind cel economic, care aduce cinci insighturi. „Datele se împart în două categorii: cele primare, care prezintă declaraţiile respondenţilor, de genul ce simte, ce face, ce crede, şi datele secundare, cele factuale, care nu ţin cont de percepţie, ci ţin cont de ceea ce s-a întâmplat real, cum ar fi salariul mediu în România, PIB şamd.” Altfel spus, studiul reuneşte şi cifrele seci despre economie, dar şi informaţii despre percepţia consumatorilor. „Am avut în România o ritmicitate foarte bună de creştere a veniturilor în ultimii 20-25 de ani. Ne-am obişnuit ca an de an veniturile să ne crească. Au fost ani şi cu inflaţie foarte mică sau inflaţie negativă, şi cu inflaţie pozitivă, chiar şi în perioada recentă.” Or în 2025 acest fenomen nu a mai continuat, deoarece creşterea veniturilor a fost depăşită de inflaţie şi puterea de cumpărare a scăzut. „Dar pentru că oamenii au avut o anumită traiectorie şi s-au obişnuit cu un anumit ritm de creştere, care acum s-a gâtuit, senzaţia pe care o au e foarte apăsătoare”, argumentează Manuela Mancaş. Pe de altă parte, punctează tot ea, pentru oameni, intensitatea unui eveniment negativ este mai mare decât a unuia pozitiv, chiar dacă are exact aceleaşi caracteristici. Spre exemplu, dacă îi spui unui om că mâine o să-i măreşti salariul cu 10%, el va spune că e ceva aşteptat, a mai trecut un an, era cazul să primească o mărire, lucrurile s-au scumpit. „Îşi va găsi argumentări în sfera aceasta şi va considera că e un lucru care i se cuvine. Dacă în schimb îi spui că îi vei tăia salariul cu 10%, scăderea se simte foarte abruptă, nu pot să găsească atât de multe explicaţii pentru ea, chiar dacă situaţia economică nu e bună, poate compania nu este într-un spaţiu bun. Acel minus de 10% se simte mult mai dureros şi mai abrupt. Intensitatea creşterii versus a scăderii e diferită.” Înainte a intra în criză economică, oamenii intră în una emoţională şi mentală, înainte s-o simtă factual în buzunar sau în magazine atunci când fac cumpărăturile. Ceea ce blochează într-o oarecare măsură achiziţiile şi are efecte în cascadă. „Percepţia omului e foarte importantă pentru că se duce apoi în factual”, subliniază Manuela Mancaş.

Cine sunt, real, clienţi?

De multe ori trebuie să ne reamintim că afacerile nu adresează 19 milioane de oameni. Ştim că INS spune că avem 19 milioane de români, dar ei sunt persoane de la 0-100 plus ani şi multe din produsele lor se adresează într-un alt spectru de vârstă. Dar clientela reală, publicul comercial general, înseamnă 10,9 milioane de oameni. Dintre aceştia, publicul Pareto reprezintă top 20%, adică 2,2 milioane, dintre cei selectaţi prin prisma veniturilor.

Studiul arată că nivelurile veniturilor au rămas constante comparativ cu 2024, înregistrând o uşoară creştere în cazul persoanelor din categoria Pareto, care au ajuns în 2025 venituri lunare medii de 8.429 lei, în creştere cu 4% faţă de anul anterior. În cazul publicului comercial general, veniturile s-au menţinut la o medie de 4.092 lei, cu un venit mediu pe gospodărie de 7.036 lei. În cazul publicului Pareto, veniturile medii pe gospodărie s-au plasat, anul trecut, la 15.199 lei.

Cu toate acestea, puterea de cumpărare a scăzut semnificativ din cauza inflaţiei anuale ridicate. „Am comparat aceste informaţii şi cu datele INS (unde venitul mediu este de 5.443 lei), iar diferenţele se datorează faptului că noi în studiu, la capitolul venituri cuprindem absolut orice bani pe care îi primesc - din alocaţiile copiilor, pensii, bani primiţi de la părinţi de studenţi; deci nu doar salariul, pentru că oamenii au mai multe surse de venit”, explică Manuela Mancaş.

Salariile rămân principala sursă de venit pentru ambele categorii de populaţie, conform studiului. Rata mai ridicată de ocupare a forţei de muncă reprezintă un avantaj important pentru categoria Pareto. Persoanele din categoria Pareto îşi menţin o diversitate mai mare a surselor de venit la nivelul gospodăriei. Pe lângă salarii, acestea obţin venituri din bonusuri, vânzarea de produse şi servicii (de exemplu, redevenţe), chirii, dobânzi şi dividende.

În plus, adaugă Mihai Bârsan, cofondator al Pareto Report, conform calculelor pe care le-a făcut, „un mic antreprenor câştigă puţin peste 6.000 de lei pe lună, incluzând deopotrivă salariul şi dividendele. Deci această pătură a micilor antreprenori se plasează în limita de jos a veniturilor”. Deşi se observă o convergenţă între Pareto şi publicul comercial general în ceea ce priveşte deţinerea de afaceri, categoria Pareto reuşeşte să genereze venituri semnificativ mai mari din acestea.

„Înainte a intra în criză economică, oamenii intră în una emoţională şi mentală, înainte s-o simtă factual în buzunar sau în magazine atunci când fac cumpărăturile. Ceea ce blochează la un moment dat achiziţiile şi are efecte în cascadă. Percepţia omului e foarte importantă pentru că se duce apoi în factual.”

Manuela Mancaş, fondator, AHA Moments, şi cofondatoARE, The Pareto Report

Pe de altă parte, sunt date Eurostat care arată ce nivel de salariu este suficient pentru a trăi decent în Europa. „Evoluţia acestui indicator s-a suprapus aproape perfect – ceea ce este întâmplător, pentru că sursele de date sunt complet diferite – peste nivelul de venit pe care îl aveau Pareto în România, în perioada 2021-2023. Aşadar, doar Pareto au acest venit, considerat ca fiind suficient pentru a trăi decent în Europa. Dar din 2024, chiar şi Pareto este sub acest nivel”, explică reprezentanta AHA Moments.

Datele arată însă negru pe alb că timp de mai mulţi ani veniturile au crescut, cu procente de două cifre: 15% în 2022, 15% în 2023, 13% în 2024. Însă în 2025 faţă de 2024, pe total venituri agregate, creşterile au fost mici. Veniturile Pareto au fost stabile, cu un plus 4%, dar inflaţia a fost mult mai mare. „Cu siguranţă în mentalul colectiv lumea simte că veniturile lor nu mai sunt la fel de bune, cu toate că acestea sunt stabile sau într-o uşoară creştere. Ideea e că nu mai sunt suficiente pentru ritmul de cheltuieli pe care obişnuiau să îl aibă şi se observă o scădere mai abruptă pentru că lucrurile au mai oscilat pentru publicul general”, potrivit Manuelei Mancaş.

Obişnuiţi ca veniturile lor să crească peste rata inflaţiei până în 2025, membrii categoriei Pareto au resimţit o schimbare mai accentuată în percepţia asupra propriei situaţii financiare, deşi de-a lungul anilor aceştia păreau mai greu de atins de alte tipuri de crize. De pildă, în 2025 doar 20% dintre membrii Pareto au considerat că situaţia lor financiară s-a îmbunătăţit faţă de anul anterior, iar 37% au declarat că s-a înrăutăţit; cu un an mai devreme, 40% considerau că situaţia financiară s-a îmbunătăţit şi 24% că s-a înrăutăţit.

Populaţia generală este împărţită aproape în mod egal în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie faţă de propria situaţie financiară. Persoanele din categoria Pareto sunt, în mod firesc, mai satisfăcute de statutul lor financiar, însă într-o măsură mai redusă decât în 2024. În pofida scăderii veniturilor reale (şi a diminuării valorii economiilor din cauza inflaţiei), doar 30% dintre respondenţi consideră că averea lor a fost afectată. Acest lucru sugerează că mulţi au reuşit să şi-o menţină în mod activ, de exemplu prin reducerea cheltuielilor.

Evoluţia veniturilor

Nivelurile veniturilor au rămas constante comparativ cu 2024, înregistrând o uşoară creştere în cazul persoanelor din categoria Pareto. Cu toate acestea, puterea de cumpărare a scăzut semnificativ din cauza inflaţiei anuale ridicate, mai cu seamă în cazul publicului comercial general (PCG).

Efect mai puternic

De regulă gospodăriile vulnerabile resimt şocul inflaţionist cel mai puternic, punctează Robert Santa, manager cercetare, ReThink România. „Logica e simplă: cu cât o familie este mai săracă, cu atât o parte mai mare a coşului de consum este reprezentată de cheltuieli esenţiale precum hrană, chirie, etc. Pentru gospodăriile mai avute există zone mai puţin critice din care pot fi tăiate cheltuieli, de la concedii la obiecte decorative. Pentru o familie a cărei cheltuieli merg în mare parte pentru hrană, haine şi locuinţă se pot face ajustări reale doar la calitatea acestora.”

În plus, există diferenţe semnificative între categoriile de produse şi servicii în ceea ce priveşte presiunea asupra bugetelor familiale. Robert Santa observă că multe produse au avut o creştere peste rata oficială a inflaţiei. Creşterea costurilor la energie s-a resimţit atât direct cât şi indirect, dar produsele şi serviciile care s-au scumpit cel mai mult în ultimul an sunt eterogene. „Includ electricitatea, transportul feroviar şi aerian dar şi cafeaua sau fructele proaspete. Structura consumului fiecărei familii influenţează cât de puternic sunt lovite de inflaţie. Legat de cheltuielile reduse, se observă scăderi recente la achiziţia de locuinţe şi automobile noi, dar în alte zone comportamentul consumatorilor sfidează inflaţia. Transportul aerian a crescut în 2025 dar şi în Q1 2026, deşi s-a scumpit cu peste 18% anul trecut.”

Percepţie distorsionată

Anul 2025 s-a dovedit dificil din punct de vedere financiar pentru mulţi. Deşi veniturile lor au fost în realitate mai puţin afectate, persoanele din categoria Pareto declară că au resimţit un impact mai puternic decât publicul comercial general.

Percepţiile par să fie în concordanţă cu evoluţia veniturilor. După o îmbunătăţire modestă a situaţiei financiare autoevaluate în 2024, publicul comercial general (PCG) raportează o deteriorare a statutului său financiar comparativ cu anul precedent sau, în cel mai bun caz, menţinerea la un nivel similar celui din 2024.

„Austeritate” a fost unul dintre cuvintele-cheie care au definit contextul economic al anului 2025. Iar măsurile de austeritate generează aproape întotdeauna un comportament precaut, mai ales dacă există riscul de a fi susţinute de-a lungul mai multor ani. „De regulă austeritatea contribuie la scăderea consumului şi, implicit, la reducerea veniturilor sectorului privat şi în cele din urmă la cele ale statului. Din nefericire, nu văd o revenire la creşterea rapidă a veniturilor personale care a caracterizat România în deceniul anterior anului 2025. Şi nu mă refer doar la impactul actualelor ajustări fiscale: există semne că modelul economic al României dă rateuri şi în afara contextului economic imediat, ele fiind vizibile încă din 2023/2024”, declară Robert Santa.

Privind la prima parte din 2026, tot el observă, în ceea ce priveşte puterea de cumpărare, consumul şi încrederea populaţiei semnale mixte. S-a înregistrat o ameliorare a evoluţiei interanuale a vânzărilor retail în martie (deşi au fost tot în scădere), dar o nouă accelerare a trendului negativ în aprilie. În acelaşi timp, volumul vânzărilor este în continuare mai mare decât în 2021, când ne reveniserăm după pandemie. „Personal, cred că marea ajustare va fi de la perioada de boom dintre 2000 şi 2024 (întreruptă mai serios doar de criza financiară globală din 2008) la o economice dominată de creşteri salariale mai degrabă modeste. De ce nu vom reveni la situaţia anterioară? E o poveste lungă, care ţine de educaţie, productivitate şi factori demografici pe care nu le pot rezolva uşor guvernele viitoare”, apreciază Robert Santa.

„Creşterea preţurilor este resimţită drept principala sursă de stres de toate categoriile populaţiei, şi, deşi poate părea contraintuitiv, într-o măsură chiar mai mare de segmentul Pareto. Pentru aceştia, inflaţia nu implică automat probleme financiare, ci mai degrabă o presiune asupra menţinerii nivelului de calitate a vieţii.”

Ana-Maria Badea, manager cercetare cantitativă, AHA Moments

Inflaţia este principalul factor de stres

Pareto Report arată că una dintre principalele griji ale românilor este creşterea preţurilor, resimţită drept principala sursă de stres de toate categoriile populaţiei, şi, deşi poate părea contraintuitiv, într-o măsură chiar mai mare de segmentul Pareto, afirmă Ana-Maria Badea, manager cercetare cantitativă, AHA Moments. Pentru aceştia din urmă, inflaţia nu implică automat probleme financiare (cum este situaţia persoanelor cu venituri medii sau sub medie), ci mai degrabă o presiune asupra menţinerii nivelului de calitate a vieţii. Pentru românii Pareto, stresul provine dintr-un spectru mai larg de îngrijorări, inclusiv situaţia politică şi economică, sistemul educaţional, precum şi provocările sociale precum singurătatea, presiunea socială sau îmbătrânirea, în timp ce populaţia generală tinde să fie preocupată în primul rând de probleme fundamentale precum dificultăţile financiare şi sănătatea.

În plus, studiul arată că percepţia oamenilor asupra propriei situaţii economice este influenţată puternic de modul în care văd evoluţia economiei în ansamblu. De ce ajung românii să fie uneori mai pesimişti în privinţa viitorului economic al ţării decât în privinţa situaţiei lor financiare personale? „Oamenii îşi folosesc aşteptările despre economie ca pe un indicator al propriei siguranţe financiare viitoare. Chiar dacă situaţia personală este gestionabilă în prezent de marea majoritate a populaţiei, percepţia că economia naţională se deteriorează generează temeri privind pierderea puterii de cumpărare şi scăderea oportunităţilor.” Datele din Pareto Report ilustrează perfect acest mecanism: respondenţii sunt relativ optimişti în ceea ce priveşte propria gospodărie (36% se aşteaptă la o îmbunătăţire a veniturilor gospodăriei în următorul an, faţă de 31% care se aşteaptă la o evoluţie negativă), însă sunt mult mai sceptici când evaluează economia ţării (doar 20% anticipează o evoluţie pozitivă, 59% aşteptându-se la o deteriorare). „Cu alte cuvinte, oamenii nu separă complet economia de viaţa lor personală, dar există un filtru dublu: modul în care cred că va evolua economia devine o lentilă prin care îşi proiectează propriul viitor, raportându-se, totuşi, şi la realitatea traiului lor de zi cu zi”, explică Ana-Maria Badea.

Creşterea preţurilor, cea mai importantă sursă de stres

În general, românii se confruntă cu diverse surse de stres, raportând în medie trei factori de stres, în timp ce categoria Pareto se confruntă cu presiuni suplimentare, ajungând la o medie de patru surse de stres.

Publicul comercial general tinde să fie preocupat în principal de aspecte fundamentale, precum creşterea preţurilor, dificultăţile financiare şi problemele de sănătate.

Persoanele din categoria Pareto, mai educate, sunt afectate de factori de context mai larg, inclusiv situaţia politică şi economică, sistemul de educaţie, precum şi provocări sociale, cum ar fi singurătatea, presiunea socială şi îmbătrânirea.

Dintre toate sursele de stres, problemele de sănătate şi dificultăţile financiare sunt cele care se corelează cel mai puternic cu percepţia unei vieţi de slabă calitate.

Din datele studiului reiese că încrederea economică este modelată nu doar de experienţele individuale, ci şi de climatul economic general. Chiar şi atunci când veniturile sunt stabile sau în creştere, explică managerul de cercetare cantitativă al AHA Moments, dacă există sentimentul că economia încetineşte, că incertitudinea creşte sau că oportunităţile se reduc, oamenii devin mai precauţi, amână investiţii, raţionalizează consumul şi au mai puţină încredere în viitor. „În România, această legătură este cu atât mai puternică deoarece experienţele repetate de instabilitate economică şi starea de permacriză din ultimii 5-6 ani i-au învăţat pe oameni să privească evoluţiile macroeconomice ca pe un semnal timpuriu pentru ceea ce li s-ar putea întâmpla personal. De aceea, sentimentul de progres nu este dat doar de cât câştigă oamenii astăzi, ci şi de convingerea că mâine vor avea aceleaşi sau chiar mai multe oportunităţi”, punctează-Ana Maria Badea. Când această încredere în direcţia economiei lipseşte, optimismul individual devine fragil, chiar şi în rândul celor care, obiectiv, se află într-o situaţie financiară confortabilă.

Esenţial versus dispensabil

Respondenţii sunt mai înclinaţi să îşi reducă cheltuielile de consum, menţinând însă priorităţile esenţiale, precum sănătatea şi economiile.

Dacă ar dispune de mai mulţi bani, principalele destinaţii ale cheltuielilor ar fi sănătatea, investiţiile şi relaxarea (aflată pe primul loc în rândul categoriei Pareto). Acest lucru indică o perioadă marcată de stres, în care, pe lângă nevoia de siguranţă şi protecţie, mulţi simt şi nevoia de destindere şi recuperare. Este un context favorabil pentru brandurile care promovează un mesaj optimist şi relaxat, prezentând produsele sau experienţele oferite ca o recompensă meritată pentru eforturile depuse.

Reorientare şi reprioritizare

Deopotrivă în cazul publicului comercial general dar şi Pareto, se observă o schimbare de mentalitate, cu focus pe conservare. „Nu mai au acest dinamism, dorinţa de a creşte. «Nu vreau mai mult, sunt în conservare.» Doar că modul de manifestare şi motivaţia e diferită: cei din publicul general îşi doresc conservare dintr-un foarte mare sentiment de frică, şi nevoia corespondentă este siguranţa, la baza piramidei Maslow. «Nu-mi doresc mai mult, nu-mi doresc mai complicat, nu îmi doresc să crească veniturile, dar să nu pierd ce am.»”, explică Manuela Mancaş.

Pe de altă parte, în rândul publicului Pareto, care era foarte dinamic, avea vervă, voia să crească, avea mai multe joburi, mai multe venituri şi jongla cu foarte multe lucruri, cursuri, traininguri, grija s-a mutat, adaugă co-fondatoarea Pareto Report, asupra spaţiului personal, a pasiunilor diverse, a timpului dedicat celor apropiaţi. „Ce simţim acum este similar efectului unui duş rece. Poate nu i-a afectat atât de mult în stilul de viaţă, pentru că ei au în continuare resurse, dar evoluţiile recente (economice, sociale, politice) i-au făcut să prioritizeze, să regândească şi să-şi dea seama dacă au sau nu au nevoie reală de anumite lucruri. «Mă bucur de ce am, nici nu-mi trebuie mai mult.» Este tot spirit de conservare, dar în cazul lor este o reorientare şi o reprioritizare.”

„Pentru gospodăriile mai avute există zone mai puţin critice din care pot fi tăiate cheltuieli, de la concedii la obiecte decorative. Pentru o familie ale cărei cheltuieli merg în mare parte pentru hrană, haine şi locuinţă se pot face ajustări reale doar la calitatea acestora.”

Robert Santa, manager cercetare, ReThink România

Acest lucru se poate lega, consideră Manuela Mancaş, şi de faptul că segmentul cel mai important de membri Pareto au ajuns la vârsta de 45 de ani, altfel spus polul banilor, forţa financiară, ţine pasul evoluţia în vârstă a acestor consumatori. „Reprioritizarea, reorientarea, se poate lega şi de înţelepciunea vârstei. Îşi doresc să petreacă mai mult timp cu familia, să aibă mai mare grijă de sănătatea lor, dar într-un mod profilactic, adică să preîntâmpine lucruri, să aibă grijă de zona de longevitate.” Cariera rămâne un pilon important, dar nu mai dedică la fel de multă energie şi intensitate; nu mai privesc la fel nici celelalte spaţii care ar putea să creeze foarte multe cheltuieli. În plus, îşi dau seama de fapt de ce au sau nu nevoie. „Se întâmplă deseori să discutăm cu clienţii din FMCG care consideră că aceia care vânează promoţiile nu sunt în rând oamenilor cu bani. Fals. De câte ori facem segmentări legate de promo hunters (vânători de promoţii), câteodată nu vedem nicio diferenţă pe venituri, pentru că este chestiune de mentalitate că o promoţie echivalează cu o afacere bună.” Pentru un Pareto a fi promo hunter poate însemna că şi-a luat o super-maşină de lux la un preţ bun şi simte că a făcut o foarte bună afacere. Dar se leagă de ideea de a alege, a şti să caute, a găsi momentul şi locul oportun, deci a făcut o alegere deşteaptă. Iar pentru publicul general, adaptat pentru venituri, poate fi un alt tip de autoturism pe care l-a ales la ofertă şi simte că a fost o alegere bună pentru pentru cine l-a cumpărat.

În concluzie, după mai mulţi ani consecutivi de creştere a bunăstării, inflaţia a devenit principala sursă de stres pentru toate categoriile sociale, inclusiv pentru segmentul Pareto. Mai mult decât pierderea puterii de cumpărare, oamenii resimt pierderea sentimentului de progres, oamenii îşi doresc acum să conserve ceea ce au. Dar mai puternică decât criză economică este cea emoţională.    

De vorbă cu Mihai Bârsan, cofondator, Pareto Report

Cum s-au schimbat criteriile după care românii aleg brandurile?

Suntem într-o perioadă în care scăderea puterii de cumpărare este cuplată cu o scădere a încrederii în „celălalt”, fie că e vorba de oamenii din jur, fie că e vorba de instituţii sau companii. Singurul fel de încredere care s-a menţinut sau a crescut uşor este legat de încrederea în forţele proprii.

Oamenii caută să-şi construiască insule de stabilitate care depind mai mult de ei înşişi decât de factori externi. Dorinţa de a pune bani de-o parte de exemplu a crescut în paralel cu amânarea unor cumpărături majore (imobiliare, auto). Sunt afectate serios categoriile care ţin de „răsfăţ” cum ar fi vacanţele.

Referitor la branduri, au de câştigat cele care oferă un nivel mare de încredere dovedită în timp - branduri cu o promisiune relevantă, ţinută de multă vreme. În schimb ele trebuie să facă eforturi cât mai concrete pentru a arăta că le pasă de ecuaţia valoare-pentru-bani. Nu e o perioadă bună pentru repoziţionări, dar este o perioadă bună pentru lansări de noi produse sau campanii care aduc o nouă lumină asupra ecuaţiei de valoare.

Din perspectiva rezultatelor studiului, cât de diferit arată nivelul de satisfacţie economică între diverse categorii sociale? Apar „Românii paralele” în ceea ce priveşte percepţia asupra bunăstării?

Distanţa între populaţia Pareto şi mainstream era deja mare şi în creştere. În timp ce top 20% din români au venituri apropiate de media europeană a câştigurilor necesare pentru un trai decent, restul de 80% au doar jumătate. Pentru prima dată de când facem studiul, vedem că a scăzut şi nivelul de trai al populaţiei Pareto - dar în continuare cei 80% sunt mult mai afectaţi de inflaţie.

Rezerve strategice

Aproape toţi oamenii au în prezent capacitatea de a acoperi o cheltuială urgentă de aproximativ 500 de lei. Persoanele din categoria Pareto au o capacitate financiară mai mare, putând susţine cheltuieli de urgenţă mai ridicate.

Persoanele din categoria Pareto sunt reziliente din punct de vedere financiar pentru cel puţin 6 luni şi demonstrează o capacitate mai mare de a face faţă cheltuielilor neprevăzute comparativ cu publicul comercial general (jumătate dintre aceştia fiind rezilienţi financiar doar pentru o lună).

Există Românii paralele, iar distanţa între ele creşte mai ales pentru tineri. Când ne gândim că mai mult de 60% din tinerii României nu ajung să ia un bacalaureat (cei mai mulţi pentru că abandonează şcoala) vedem o poză foarte îngrijorătoare pentru viitor. Nu doar că avem o natalitate foarte mică, dar cei mai mulţi copii care se nasc se pierd pe drum.

Pentru viitorul României, nu există realmente nimic mai urgent şi important decât reducerea abandonului şcolar. Fără autostrăzi şi stadioane mai supravieţuim, dar fără copii şi mai ales copii educaţi, suntem în pericol de dispariţie.

În ultimii ani, multe companii au fost nevoite să navigheze între presiunea preţurilor şi nevoia de a-şi păstra relevanţa pentru consumatori. Ce strategii de brand s-au dovedit cele mai eficiente în menţinerea loialităţii clienţilor într-un context economic dificil?

Ar fi păcat să existe o reţetă, nu? Pui un prompt în Claude şi iată strategia. Din fericire, oamenii sunt mult mai puţin previzibili când e vorba fix de brandul nostru în categoria noastră.

Un cadru de analiză ca cele cinci forţe ale lui Porter te poate face să înţelegi mai bine noul context, sau cu alte cuvinte să fii mai bine orientat către client. Orientarea către client (când este reală, adică e însoţită de investiţii în cercetare şi efort de înţelegere) te ajută să vezi ce se întâmplă în lumea lor, ce alternative au. Să vezi mai clar unde suferă avantajul tău competitiv, să rezolvi problema reală. Uneori, chiar preţul e problema reală. Mai des, în spatele scăderii relevanţei se ascund alte probleme.

„Pentru viitorul României, nu există realmente nimic mai urgent şi important decât reducerea abandonului şcolar. Fără autostrăzi şi stadioane mai supravieţuim, dar fără copii şi mai ales copii educaţi, suntem în pericol de dispariţie.”

Mihai Bârsan, cofondator, Pareto Report

Ce indicii oferă datele din Pareto Report despre 2026?

E foarte greu pentru raportul Pareto să prevadă viitorul, mai ales pentru că nu s-a întâmplat încă.

Personal, mă aştept ca 2026 să fie în continuare un an de stres major pentru români. O perioadă bună pentru a câştiga nu neapărat volume, ci „share of mind”. Asta, pentru că ne aşteptăm ca scăderea consumului să rezulte şi într-o scădere a cheltuielilor de promovare. Astfel, cu acelaşi efort vei obţine mai mult decât competitorii tăi.

Indicatorul de urmărit este încrederea consumatorilor, publicat lunar de Eurostat. Când vom vedea 3 luni consecutive de creştere, atunci consumul ar trebui să revină, iar brandurile care investesc acum vor culege atunci dividendele. S-ar putea să fie o aşteptare destul de lungă însă până atunci.