Contactul vizual, conversaţia naturală şi câteva ore de documentare înaintea interviului au devenit, paradoxal, atuuri care diferenţiază un candidat pe piaţa muncii. Tot mai mulţi recrutori spun că absolvenţii din generaţia Z ajung la interviuri nepregătiţi pentru interacţiunea faţă în faţă, iar greşelile pe care le fac sunt uneori atât de elementare încât îi elimină din start din cursă. CNN a discutat cu specialişti în recrutare şi psihologi organizaţionali pentru a afla ce îi împiedică pe tineri să obţină jobul dorit şi ce pot face pentru a ieşi în evidenţă.

De ce generaţia Z are dificultăţi la interviurile de angajare?

La începutul acestui an, Megan Rathmell era convinsă că a ratat interviul pentru un post de asistent juridic. Tânăra de 20 de ani credea că emoţiile şi lipsa unei pregătiri suficiente au costat-o şansa de a obţine locul de muncă.

Surpriza a venit însă după ce a fost angajată. Managerul i-a explicat că tocmai ceea ce i se părea firesc a făcut diferenţa: a menţinut contactul vizual şi a reuşit să poarte o conversaţie naturală.

„Şeful meu mi-a spus că sunt un bun comunicator şi că reuşesc să menţin un contact vizual puternic, lucru pe care nu îl întâlneşte la mulţi dintre colegii mei de generaţie”, povesteşte Rathmell, din statul Virginia.

„M-a surprins foarte mult.”

Experienţa ei confirmă ceea ce spun tot mai mulţi recrutori: o parte dintre absolvenţii generaţiei Z ajung nepregătiţi la interviurile de angajare sau adoptă comportamente considerate neprofesioniste. Unii vin însoţiţi de părinţi la interviurile faţă în faţă, refuză să pornească camera la interviurile online, folosesc un limbaj nepotrivit, se îmbracă neadecvat sau evită contactul vizual.

„Au existat întotdeauna candidaţi care se descurcau slab la interviuri, dar pare că fenomenul este mai răspândit în prezent”, spune dr. Nathan Mondragon, director de inovaţie al platformei de recrutare HireVue, citat de CNN.

De ce se întâmplă acest lucru

Potrivit specialiştilor, există mai multe explicaţii.

Viaţa tot mai digitalizată îi face pe mulţi tineri mai puţin obişnuiţi cu interacţiunile directe şi, implicit, mai puţin confortabili în situaţiile tensionate, precum un interviu de angajare. Restricţiile din perioada pandemiei au accentuat această tendinţă.

În acelaşi timp, unii părinţi se implică excesiv în parcursul profesional al copiilor lor, în timp ce alţii nu îi pregătesc suficient pentru a naviga singuri lumea profesională.

Stacie Haller, consilier de carieră la ResumeBuilder, atrage atenţia că mulţi candidaţi cred că pot improviza la un interviu.

„La fel ca orice alt lucru la care vrei să ai succes, şi obţinerea unui loc de muncă necesită pregătire”, explică ea.

Concurenţa este tot mai mare

Specialiştii subliniază că această pregătire este cu atât mai importantă într-o piaţă a muncii competitivă.

Datele publicate de Biroul american pentru Statisticile Muncii arată că, în septembrie, economia SUA a creat 254.000 de noi locuri de muncă, iar rata şomajului a scăzut la 4,1%. În acelaşi timp, aproximativ 6,8 milioane de persoane îşi caută un loc de muncă, ceea ce înseamnă că fiecare poziţie atrage numeroşi candidaţi.

CV-ul trebuie să convingă în câteva secunde

Primul pas este ca CV-ul să atragă atenţia recrutorului.

Potrivit lui Haller, un recrutor petrece aproximativ şase secunde analizând un CV. Din acest motiv, documentul ar trebui să aibă o singură pagină, să fie clar, aerisit şi adaptat special pentru postul vizat, evidenţiind motivele pentru care acel candidat este alegerea potrivită.

Experţii recomandă şi prudenţă în privinţa sfaturilor primite. Prietenii sau cunoştinţele care lucrează în aceeaşi industrie pot oferi recomandări utile, însă părinţii, chiar dacă sunt bine intenţionaţi, este posibil să nu mai fi susţinut un interviu de zeci de ani sau să nu cunoască realităţile actuale ale pieţei muncii.

Documentarea despre companie este esenţială

Una dintre cele mai mari greşeli, spune profesorul Nicolas Roulin, specialist în psihologie organizaţională la Saint Mary's University din Canada, este ca un candidat să pună întrebări ale căror răspunsuri pot fi găsite în câteva minute pe site-ul companiei.

Acest lucru transmite recrutorului că persoana nu şi-a făcut temele şi nu este cu adevărat interesată de job.

Candidaţii ar trebui să poată răspunde clar la întrebarea „De ce vrei să lucrezi aici?” şi să explice cum pot contribui la valorile, cultura şi obiectivele organizaţiei.

Dacă ştiu dinainte cine îi va intervieva, este recomandat să consulte profilurile acestora pe platforme precum LinkedIn şi să pregătească întrebări relevante despre activitatea lor. Uneori pot descoperi chiar puncte comune – aceeaşi universitate sau interese similare – care pot face conversaţia mai naturală.

Pregătirea răspunsurilor face diferenţa

Experţii recomandă folosirea metodei STAR pentru prezentarea experienţelor profesionale.

Aceasta presupune structurarea fiecărui exemplu în patru etape:

• Situaţia – contextul;

• Sarcina/Taskul – obiectivul care trebuia atins;

• Acţiunea – ce a făcut concret candidatul;

• Rezultatul – impactul obţinut.

Acest tip de răspuns îi ajută pe recrutori să înţeleagă rapid competenţele şi contribuţia candidatului.

Întrebările candidatului contează la fel de mult

La finalul interviului, întrebările adresate angajatorului sunt aproape la fel de importante ca răspunsurile oferite.

Specialiştii recomandă întrebări precum:

• Cum arată o zi obişnuită în acest rol?

• Este o poziţie nou creată sau înlocuieşte pe cineva?

• Cum este evaluat succesul unui angajat după trei sau şase luni?

• Care sunt principalele provocări ale postului?

• Ce oportunităţi de formare şi promovare există?

• Care sunt obiectivele pe termen scurt şi lung ale echipei?

Astfel de întrebări demonstrează interes autentic, motivaţie şi dorinţa de dezvoltare.

Emoţiile pot fi gestionate

Pentru candidaţii care au emoţii puternice înaintea interviurilor, exerciţiile de respiraţie şi tehnicile de relaxare pot reduce anxietatea. În cazurile în care stresul devine copleşitor, specialiştii recomandă apelarea la psihoterapie.

Sursa: CNN.