Vrem sa construim un simbol pentru Romania", spunea in 23 mai Todd Cowen, director executiv al companiei ungare TriGranit. In acea zi, reprezentantii TriGranit semnau cu autoritatile de la Bucuresti un memorandum care stabilea termenii generali ai unei investitii imobiliare de aproape un miliard de euro in centrul Bucurestiului - iar macheta complexului imobiliar, denumit Esplanada, se afla in si ea sala in care a avut loc ceremonia. Acel proiect a devenit insa marul discordiei intre TriGranit si arhitectii romani, intr-o disputa care inca nu s-a incheiat - discutii intre parti se poarta chiar si in aceste zile - si care traseaza, cu linii viguroase, aproape toate trasaturile care definesc starea actuala a pietei de arhitectura din Romania.

Dupa ce proiectul Esplanada a devenit public, Ordinul Arhitectilor din Romania (OAR) a contestat atat solutia urbanistica propusa, cat si modalitatea prin care investitorii au selectat proiectul castigator - desi master-plan-ul Esplanada nu a fost proiectat de vreun arhitect obscur. Disputatul proiect ii apartine unuia dintre cei mai cunoscuti arhitecti din lume, germanul Helmut Jahn, de la firma Murphy Jahn, care are in portofoliu lucrari precum Sony Center din Berlin, One Liberty Place - cea mai inalta cladire din Philadelphia si a 16-a ca inaltime din SUA - sau refacerea sediului din Bruxelles al Uniunii Europene. "Jahn a fost selectat de TriGranit in urma unui concurs la care au fost invitati sa participe zece dintre cei mai faimosi arhitecti din lume", explica pentru BUSINESS Magazin Jordan Dermer, Chief Development Officer al TriGranit. Iar cei zece au fost alesi "pe baza portofoliului de proiecte finalizate de dimensiuni comparabile".

De fapt, chiar aici ar fi problema. In Romania, desi piata constructiilor a crescut an de an, nu s-au facut pana acum proiecte de o asemenea anvergura, atat ca nivel de complexitate, cat si, mai ales, ca valoare - iar investitorii nu sunt dispusi sa riste banii lasandu-si proiectele pe mana proiectanti fara experienta in proiecte mari, cum sunt considerati cei romani. Problema e ca arhitectii romani nici nu au cum sa acumuleze experienta tocmai pentru ca nu ajung la astfel de proiecte.

Ordinul Arhitectilor isi da seama, insa, ca nu poate concura cu liderii arhitecturii mondiale. "Noi solicitam organizarea unor concursuri de arhitectura - concursuri de idei, in principal", explica pentru BUSINESS Magazin Serban Sturdza, presedintele Ordinului, admitand ca acum nici un arhitect roman nu are capacitatea de realiza un complex de dimensiunile Esplanada. Dar cere - sustinand ca asa se practica si in alte tari, inclusiv din Estul Europei - sa se formeze, pentru proiectele mari, echipe mixte de proiectare. Miza sunt cele cateva procente din investitie - dar procentele se aplica la sume cu multe zerouri. Onorariile proiectantilor pot fi cuprinse, potrivit unor estimari, intre 3-4% si 8 sau chiar 10% din valoarea totala a investitiei. Nu exista date oficiale privind sumele totale incasate de arhitecti, dar unele pareri estimeaza ca piata arhitecturii se ridica la 50 sau chiar aproape 100 mil. euro.

De unde insa aceasta inversunare impotriva proiectului lui Jahn? "Investitorul face un proiect, adus de dincolo, care nu face parte din sistemul urbanistic al Bucurestiului", sustine Sturdza. Parca pentru a calma spiritele, Dermer de la TriGranit declara ca "acest concept (master-plan-ul lui Helmut Jahn - n.r.) este primul pas in materializarea viziunii noastre si va fi dezvoltat mai departe, impreuna cu arhitectii romani, pentru a integra cum se cuvine proiectul in mediul urban al orasului". Presedintele OAR nu este insa multumit. "Camasa a fost deja croita, acum se mai poate doar adauga un nasture ici si colo", spune Sturdza, care afirma ca structura dorita de TriGranit nu este potrivita cu dezvoltarea Bucurestiului.

Discutii intre reprezentantii TriGranit si cei ai OAR pentru gasirea unei solutii de rezolvare a conflictului se poarta chiar in aceste zile. Investitorii par multumiti de proiectul lui Jahn, dar stiu ca vor fi nevoiti sa colaboreze cu arhitectii locali. "Un astfel de proiect nu va putea fi realizat fara o participare puternica a specialistilor autohtoni", spune Dermer. "De aceea, intentionam sa implicam arhitectii romani in toate fazele procesului de constructie". Legislatia romaneasca conditioneaza eliberarea autorizatiilor de constructie de prezenta pe proiect a stampilei unui arhitect roman. Sau, cum spune chiar reprezentantul TriGranit, "experienta locala si resursele lor (ale arhitectilor din Romania - n.r.) reprezinta punctul-cheie in transformarea conceptului nostru in spatii reale".

In acelasi timp, Ordinul Arhitectilor nu poate cere ca arhitectii romani sa primeasca acest contract, dar ar dori organizarea unui concurs international la care sa poata participa si firme romanesti de profil. "Cand te joci cu asemenea sume si cu un asemenea teritoriu, este mai bine sa te joci si cu mai multe pareri", spune Sturdza.

Miza acestei discutii este, de altfel, mult mai ampla. Confruntati cu o stagnare pe pietele occidentale, arhitectii straini se indreapta spre Europa de Est, deci spre piete care inca le pot asigura cresteri substantiale ani buni de-acum incolo. Pana acum, in cei 16 ani de capitalism, casele romanesti de arhitectura au avut suficient timp sa-si consolideze mai bine pozitia in fata celor straine. Dar proiectele amploare au aparut abia in ultimii ani - iar cand au aparut, au gasit in Romania o piata insuficient conturata, pe care sunt arhitecti talentati, dar fara portofolii convingatoare. Iar acesta a fost un argument suficient pentru ca dezvoltatorii sa decida adesea sa dea proiectele pe mainile caselor straine de arhitectura. Practic, deja sunt de notorietate doua complexuri imobiliare cu valori care bat miliardul de euro si care se vor intinde pe mai multi ani. Pe langa Esplanada, in Bucuresti se lucreaza deja la cartierul Baneasa, o investitie estimata la 1,2 mld. euro, realizata de Baneasa Investments.

Inca de anul trecut, Mihail Mateescu, directorul general al Baneasa Investments, parte a grupului de firme controlat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, se plangea de o criza profunda a arhitectilor romani. "Pur si simplu, nu sunt destui arhitecti pe piata".

Cum se prezinta situatia acum? "Cam la fel", spune Mateescu. E drept, in proiectarea cartierului sunt implicati si arhitecti romani. Dar inainte sa lucreze in Romania, acestia si-au facut mai intai un renume in strainatate - este vorba de case de arhitectura fondate de romani plecati in strainatate, care si-au deschis in ultimii ani birouri si in Romania - Mihai Radu Architects sau Zip Studio.

Urmarea acestor lipsuri: un dezvoltator cu un proiect mare se vede nevoit sa apeleze la case straine de arhitectura. Design-ul conceptual si master plan-ul proiectului Baneasa au fost executate de americanii de la Callison, iar arhitectul conceptului e Chapman Taylor, una dintre cele mai mari firme britanice.

Pe langa nevoia investitorilor, venirea arhitectilor straini in Romania este favorizata si de reculul de pe pietele occidentale, in timp ce piata romaneasca e in plin avant. Datele Institutului National de Statistica arata ca in primul trimestru al acestui an, activitatea din constructii a inregistrat un ritm de crestere de peste 20%, fata de primele trei luni ale anului trecut. Iar noi proiecte imobiliare sunt anuntate in fiecare saptamana.

Totusi, din punct de vedere valoric, piata de arhitectura din Romania este inca in faza copilariei. Daca una dintre cele mai mari companii de profil din lume - Gensler - a realizat incasari de peste 310 milioane de dolari anul trecut, Westfourth Architecture, probabil cea mai cunoscuta firma de arhitectura de pe piata romaneasca, a declarat fiscului o cifra de afaceri de aproape 37 mld. lei in 2004. Adica ceva mai mult de un milion de dolari.

O aproximare a valorii pietei de proiectare din Romania este dificila si putini jucatori se incumeta sa spuna o suma. "Considerand ca avem in jur de 1.000 de arhitecti care contracteaza in medie 100.000 euro pe an, piata ar putea fi de 100.000.000 euro anual", spunea intr-un interviu cu BUSINESS Magazin arhitectul Dorin Stefan, cel care a proiectat imobilul de birouri Opera Center.

Alte estimari pleaca de la valoarea procentuala a onorariilor primite de arhitecti. "In general, onorariile ar trebui sa ajunga la 2,8-8% din costul unei constructii", apreciaza Vladimir Arsene, presedintele Westfourth Architecture. In conditiile in care investitiile imobiliare ar putea ajunge la un miliard de euro in acest an, potrivit estimarilor Eurisko, valoarea pietei s-ar inscrie intre 30 si 80 de milioane de euro. La aceasta suma, ar trebui sa se adauge si onorariile primite pentru proiectarea lucrarilor de infrastructura, la fel de greu de estimat.

Mai nuantat, Adrian Cristescu, presedintele West Group Architecture, spune ca sunt foarte multe proceduri prin care poti defini o piata. "Este foarte greu de inteles si evaluat cat din aceasta piata se adreseaza arhitectilor romani si cat celor din afara". Competitia intre cele doua tabere este stransa si impresia pe piata este ca firmele internationale acapareaza tot mai mult teren.

Daca pana acum cele mai multe cladiri nou-construite in Bucuresti au fost proiectate de romani, situatia se schimba, odata cu aparitia dezvoltarilor de amploare. Developerii spun ca aleg companiile care au experienta necesara. De cealalta parte, arhitectii recunosc ca generatia tanara din tara, desi talentata, nu poate capata experienta si expertiza necesara daca nu lucreaza.

Si chiar daca arhitectii romani sunt talentati, este clar ca sunt si putini. Vladimir Arsene spune ca Bucurestiul are cel mai mic numar de arhitecti pe cap de locuitor din Europa. "Am citit undeva ca ar fi in jur de 2.600, din care aproape jumatate practica aceasta meserie, in conditiile unei piete supralicitate". Dorin Stefan este ceva mai darnic in estimari: la nivel de tara sunt cam 3.000 de arhitecti activi, crede cel care este, in opinia multora, cel mai cunoscut arhitect din Romania. Probabil ca numarul este si mai mare, dat fiind ca numai la nivelul organizatiei din Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania sunt inregistrati 2.567 de membri. In total, organizatiile OAR din intreaga tara numara mai mult de 5.000 de membri, dar este de presupus ca nu toti profeseaza activ.

Arhitectii romani sunt discreti si cand vine vorba despre marii jucatori de pe piata autohtona de arhitectura. Dorin Stefan estimeaza ca in Capitala exista pana la zece firme mari de arhitectura, cu 10-20 de oameni, restul avand echipe mai mici sau chiar lucrand pe cont propriu.

Arhitectii se feresc si mai tare sa faca ierarhii sau sa dea verdicte in privinta liderilor acestei bresle. "Totul este relativ in aceasta meserie. Este foarte dificil sa faci un clasament printre casele de arhitectura", explica Mihai Radu de la Mihai Radu Architects, companie care este implicata in proiectul Baneasa. "Cladirile care se fac sunt vizibile cu ochiul liber, iar arhitectii se stiu intre ei", puncteaza el. Ca multi alti arhitecti romani importanti, Mihai Radu si-a creat un nume peste hotare. A revenit in tara in 1997, pe cand avea un birou de arhitectura in New York. La initiativa unor investitori americani, Radu s-a implicat in restaurarea Coloanei lui Brancusi de la Targu Jiu.

Ideea deschiderii unui birou la Bucuresti a venit trei ani mai tarziu. In 2000, Organizatia Natiunilor Unite a devenit clientul Mihai Radu Architects si prima comanda a fost restaurarea sediului Adunarii Generale a organizatiei. "Era un proiect mare asa ca am deschis un birou in Romania si am facut acest proiect cu oamenii de aici. A iesit foarte bine", isi aminteste Radu.

In opinia sa, Romania nu este o piata foarte mare pentru arhitectura, dar este o destinatie foarte buna pentru outsourcing. Birourile companiei sale au o activitate foarte bine integrata, astfel incat arhitectii din Romania lucreaza la proiecte pentru Statele Unite si invers. Un alt arhitect roman care si-a adus afacerea la Bucuresti este Marius Calin, de la Zip Studio, o alta firma care a proiectat pentru Baneasa.

Dar cea mai cunoscuta afacere din domeniul arhitecturii pornita de la New York si adusa la Bucuresti este cea a lui Vladimir Arsene, pe care marii developeri imobiliari din Bucuresti il cunosc bine. Westfourth Architecture si-a inceput activitatea in Romania in urma cu 12 ani si a construit pana acum in jur de 250.000 de metri patrati in Bucuresti - cam cat toate spatiile de birouri de clasa A din Capitala la un loc, potrivit estimarilor de pe piata. Portofoliul firmei include cateva dintre cladirile de referinta ridicate in ultimii ani, precum Charles de Gaulle Plaza, America House, Europe House si proiectul Sema Parc. Prima lucrare in Romania a fost sediul Mindbank, in 1994. "La inceput a fost greu, participam la concursuri si faceam eforturi mari de marketing", isi aminteste Arsene. "Pe masura ce lucrezi si ai mai multa experienta, lumea capata mai multa incredere. Acum ne cauta clientii pe noi".

Succesul romanesc peste hotare nu este deloc o surpriza in breasla, dar este in general vorba doar de succese individuale. "Scoala romaneasca de arhitectura a ajuns peste hotare ca oameni, nu ca firme", remarca Adrian Cristescu de la West Group Architecture. "Oamenii nostri integrati in alte sisteme se descurca foarte bine".

Mihail Mateescu, directorul general de la Baneasa Investments spune ca "nu intamplator" lucreaza cu Mihai Radu Architects si Zip Studio. "Am vrut acces la cele doua «lumi»: si experienta si acces la resurse internationale, dar si cunoasterea problemelor si particularitatilor locale".

Dar renumele nu este suficient pentru un developer. Pentru arhitectii din Romania, dezavantajul vine in primul rand din lipsa de experienta si calificare la standardele internationale. Astfel se explica si pozitia puternica a firmelor care au birouri in strainatate, precum si blocarea accesului companiilor integral romanesti la marile proiecte.

"Un developer merge la banca sa obtina banii pentru un proiect si trebuie sa arate ca lucreaza cu companii care pot indeplini anumite criterii", explica Adrian Cristescu. "Arhitectura este una dintre cele mai riscante afaceri. Ai costuri foarte mari si daca nu ai proiecte, nu supravietuiesti", completeaza presedintele West Group Architecture. Firma sa a fost implicata in proiectul Bucharest Business Park, alaturi de compania britanica Chapman Taylor. Un alt proiect important este cladirea de birouri Millenium Business Center, aflata in prezent in constructie.

Cu toate acestea, Adrian Cristescu spune ca "traieste de pe o zi pe alta". Afirmatia vine din partea unui om a carui companie a raportat pana acum cifre de afaceri intre 500.000 de euro si 1.500.000 euro, iar portofoliul a acumulat zeci de lucrari in toate sectoarele imobiliare. "Aceste variatii nu depind de piata", atrage el atentia, "ci de proiectele pe care le-am avut". Dorin Stefan recunoaste ca handicapul companiilor romanesti vine din lipsa de fonduri, in conditiile in care pe o piata extrem de competitiva inca se mai aplica regula pretului mic. Acest lucru se intampla in pofida recomandarilor OAR, care a stabilit o grila de tarife minime aplicate pentru lucrari de arhitectura. De exemplu, pentru un imobil de birouri estimat la 10 milioane de euro, onorariul ar trebui sa fie de 4,5% (450.000 euro). Grila OAR nu este insa cea mai buna solutie, spun arhitectii. "De fiecare data cand folosim grila asta pierdem clienti", spune Mihai Radu. Sistemul de tarifare procentual nu este intotdeauna cel mai eficient. Valoarea unei constructii poate varia foarte mult si, in plus, developerul poate obtine preturi avantajoase pentru constructie, ceea ce conduce inevitabil la un profit mai mic pentru arhitect, spune si Vladimir Arsene.

Westfourth Architecture foloseste acum un alt sistem, independent de volatilitatea pietei de constructii si mai usor de controlat - onorariul pe fiecare metru patrat construit. Acest sistem a inceput sa se incetateneasca in randul firmelor de arhitectura, spune Arsene. "In SUA se foloseste in continuare sistemul pe procente, dar acolo vorbim de o piata mult mai stabila", completeaza acesta.

Mihai Radu are insa o alta parere. "Sistemul onorariului calculat la metru patrat poate fi periculos. Clientul isi poate schimba parerea de 30-40 de ori, dar sansele ca proiectul sa devina mai mare ca suprafata sunt mici". Cu alte cuvinte, efortul arhitectului poate fi maxim, dar remuneratia ramane cea stabilita initial.

"Onorariul unei case de arhitectura se schimba in functie de investitie", a adaugat arhitectul Mihai Radu. "La o investitie mare, sa zicem de peste 100 de milioane de dolari, onorariul poate ajunge la 2-3%. In schimb, la proiecte mai mici, sub 50 de milioane de dolari, se poate ajunge la 5-7%". Un alt element determinant pentru valoarea onorariului este complexitatea proiectului - eforturile si detaliile difera foarte mult in cazul constructiei unei opere sau a unui spital, de exemplu, comparativ cu un centru comercial.

Mateescu de la Baneasa Investments spune ca sistemul aplicat in cazul Baneasa este mai complicat si presupune o plata fixa pentru proiectarea unui obiectiv de genul unui bloc de apartamente, urmand ca, pentru celelalte blocuri din proiect, sa se plateasca o suma semnificativ mai mica pentru fiecare replica a blocului proiectat initial.

In final, onorariile vor fi influentate din ce in ce mai mult si de "invazia" arhitectilor din strainatate. Mai ales ca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana va deschide piata pentru o competitie imensa.

Cum piata de constructii din Romania e in plina dezvoltare, din ce in ce mai multe companii europene ar putea veni aici. Motivul pentru care interesul acestor companii este in crestere este simplu, explica Arsene: aici au de lucru, in timp ce in tarile dezvoltate traverseaza o criza profesionala - industria constructiilor stagneaza, numarul contractelor de proiectare scade, iar meseria devine neprofitabila. "Recent ne-am deschis un birou si la Dresda, in Germania", spune si Mihai Radu. "Motivul este ca acolo sunt arhitecti foarte bine pregatiti care n-au de lucru".

Pe de alta parte, unele segmente de piata din Romania sunt aproape total neacoperite. Daca in domeniul proiectarii de locuinte, imobile de birouri sau chiar de centre comerciale, arhitectii romani fac fata cu brio, in domeniul urbanismului, de exemplu, sunt putini arhitecti locali cu experienta. Ca sa nu mai vorbim de domenii ce ar putea parea exotice cum ar fi proiectarea peisagistica. Iar aici poate fi loc suficient pentru firme din afara.

Odata cu lansarea unor complexuri de mare anvergura, precum Baneasa sau Esplanada, pe piata romaneasca si-ar putea face intrarea mari companii internationale. De exemplu, prin Bucharest Business Park, Chapman Taylor a intrat pe piata bucuresteana. A continuat cu proiectarea conceptului cartierului Baneasa si se ocupa si de designul cladirilor de birouri si a mall-ului din cadrul proiectului. Si alte firme straine de arhitectura ii vor calca pe urme.