Cu mult înainte ca roboţii umanoizi să devină obsesia industriei tech, ideea maşinilor care gândesc şi acţionează ca oamenii exista deja în mitologia Greciei antice. Astăzi însă, pe fondul exploziei inteligenţei artificiale, umanoizii ies din zona fanteziei şi intră în cea a miliardelor de dolari investite de Nvidia, Tesla, Google sau startup-uri evaluate la zeci de miliarde.

Cu mii de ani înainte de popularizarea termenului de „robot”, grecii antici explorau idei complexe despre viaţa artificială, inteligenţa artificială, servitori automaţi şi fiinţe mecanice. Pe unele le aveau deja în mitologie. Hefaistos, zeul tehnologiei, avea ca servitoare fecioare de aur, fiinţe inteligente, autonome, făurite chiar de el. Talos, un gigant din bronz asemănător unui om, era gardianul Cretei – un robot ucigaş. Conceptul de roboţi inteligenţi cu chip de om, androizii, nu este ceva nou. Dar mai aproape ca acum de a-i aduce din fantezie în realitate omenirea n-a fost niciodată.

Roboţii fac sărituri pe spate. Îşi strâng mâinile în pumni. Apucă creioane şi scriu. Împachetează cutii şi mută lucruri dintr-un loc în altul. Împăturesc rufe, spală vasele şi fac ordine în cameră. Dau lecţii de arte marţiale şi dansează la fel de stângaci ca un adolescent de gimnaziu.

Deşi omenirea nu este nici pe departe pe cale să construiască maşini fermecătoare care arată ca Sophie Thatcher în Companion, roboţii ne iau forma din ce în ce mai mult, se mişcă aşa cum o facem noi şi acţionează ca noi. Şi cu inteligenţa artificială crescându-ne aşteptările, umanoizii au devenit unul dintre cei mai căutaţi factori de formă printre roboticieni şi constructorii de inteligenţă artificială, scrie The Deep View, o revistă online de informaţii despre AI.

Dar, având în vedere că sistemele nonumanoide sunt deja implementate peste tot, de la livrarea de alimente la depozite şi spitale, se poate pune o întrebare justificată: de ce trebuie ca roboţii să aibă două picioare, două mâini şi un cap? Care este rostul de a-i face să arate ca noi? În mare parte, scopul este de a crea o maşină pentru orice: un robot cu un creier generalist care poate prelua orice sarcină, se poate descurca în orice mediu sau poate interacţiona cu orice în acelaşi mod în care ar putea-o face un om. În acest fel, cursa pentru construirea unui robot umanoid funcţional reflectă cursa pentru construirea inteligenţei artificiale generale şi a superinteligenţei. Cu toate acestea, umanoizii ar putea fi doar începutul.

CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI