Organizaţia Pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) din care fac parte 35 de ţări, dezvoltate sau în curs de dezvoltare, situează Mexicul pe primul loc în privinţa numărului de ore lucrate, la pol opus aflându-se Germania.

Astfel, în vreme ce mexicanii petrec 2.255 ore pe an la muncă, în jur de 43 ore pe săptămână, nemţii merg doar 1.363 ore/an, cu aproape 900 de ore mai puţin.

La mijloc, între cele două extreme se află S.U.A., cu aproximativ 1.800 de ore de lucru anual.

În urma Mexicului vine Grecia, cu cel mai lung program de lucru din Europa, având o medie de aprox. 2000 de ore. Pe locul trei se situează Coreea de Sud, unde o perioadă s-a impus un program mai lung de muncă pentru a stimula creşterea economică. Totuşi, ca urmare a scăderii natalităţii şi a productivităţii diminuate, preşedintele Moon Jae-in vrea să reducă programul de lucru.

O surpriză vine din partea Japoniei care, deşi cunoscută pentru populaţia foarte harnică, are o normă de aproape 1,700 de ore/ an, sub media OCDE. Din această cauză, s-au înregistrat cereri de impunere a orelor suplimentare de lucru.

Cu toate că Germania are cel mai scurt program de lucru, are, de asemenea, şi un nivel mare de productivitate, cu 27% mai ridicat decât cel al Marii Britanii. Olandezii, danezii şi francezii au la rândul lor un program „aerisit”, cu mai puţin de 1.500 de ore de lucru/an.

Diferenţele culturale şi factorii socio-economici sunt elementele care influenţează cerinţele angajatorilor, de unde diferenţa majoră de la o ţară la alta.