Costurile de împrumut ale guvernelor din Italia şi Spania au scăzut la cel mai redus nivel relativ faţă de Germania din ultimii 16 ani, pe fondul faptului că investitorii recompensează Roma şi Madridul pentru disciplina bugetară şi devin tot mai îngrijoraţi de creşterea accelerată a datoriei în alte părţi ale zonei euro.

Randamentul suplimentar cerut pentru datoria italiană pe 10 ani faţă de titlurile germane, un indicator atent urmărit al riscului asociat împrumuturilor către Italia, s-a restrâns în această lună la aproximativ 0,7 puncte procentuale, cel mai scăzut nivel de la finalul lui 2009.

Creşterea economică solidă din Spania a contribuit la reducerea diferenţei de randament pe 10 ani faţă de Germania la sub 0,5 puncte procentuale. Şi acesta este cel mai mic nivel de dinaintea crizei zonei euro, perioadă în care nivelurile ridicate ale datoriei au majorat costurile de finanţare ale ambelor ţări şi au alimentat temeri privind destrămarea blocului monetar.

„Asistăm la o contopire a periferiei cu ţări considerate anterior investiţii mai sigure, precum Franţa, Belgia şi Austria”, a declarat Ales Koutny, director pentru dobânzi internaţionale la compania de administrare a activelor Vanguard. „Pieţele au memorie lungă, dar, atunci când există stimulentele potrivite, sunt dispuse să întoarcă pagina.

”

Administratorii de fonduri au devenit mai favorabili datoriei italiene şi spaniole, pe fondul unei îmbunătăţiri generale a performanţei economice în sudul Europei, susţinând că nu mai are sens ca aceşti debitori să fie încadraţi în categoria „periferiei” riscante a zonei euro.

Între timp, un deficit bugetar foarte mare şi turbulenţele politice din Franţa, considerată tradiţional una dintre economiile mai sigure ale blocului, au împins costurile sale de împrumut peste cele ale Spaniei. Chiar şi Germania, refugiu de siguranţă de facto al zonei euro, a fost reevaluată de pieţe după lansarea unui program de cheltuieli de 1.000 de miliarde de euro.

Koutny, de la Vanguard, anticipează o comprimare şi mai accentuată a diferenţelor de randament anul viitor, până la 0,5–0,6 puncte procentuale pentru Italia faţă de Germania şi 0,3–0,4 puncte procentuale pentru Spania.

Investitorii indică traiectoria economică tot mai favorabilă a Spaniei şi politicile fiscale prudente ale Italiei, sub un guvern stabil politic, ca parte a unei reduceri generale a riscurilor fiscale pentru aceste ţări, dar şi pentru alte foste „focare” ale datoriei, precum Grecia.

Ken Egan, director pentru ratinguri suverane europene la agenţia KBRA, a declarat că îmbunătăţirea perspectivelor economice din sudul Europei a dus la apariţia unei „Europe cu două viteze, o Europă a nordului şi una a sudului”.

El a contrastat „virajul decisiv” al economiilor din sudul Europei de la deficite cronice cu situaţia unor state precum Franţa, unde „costurile legate de îmbătrânirea populaţiei, creşterea economică mai slabă şi cheltuielile mai mari au erodat poziţiile fiscale”. Agenţiile de rating, inclusiv S&P, estimează că datoria Franţei raportată la PIB va ajunge la 120% în următorii ani.