Pentru mulţi tineri aflaţi la începutul carierei, viitorul nu mai este construit în jurul unor repere clare, ci în jurul capacităţii de a face faţă schimbării. Chiar şi domeniile considerate tradiţional stabile resimt presiunea unui context economic imprevizibil, a competiţiei tot mai ridicate şi a transformărilor tehnologice accelerate. În avocatură, adaptarea continuă a devenit aproape o condiţie de supravieţuire profesională. Ciprian Nicu, avocat în vârstă de 29 de ani, a vorbit cu ZF despre dificultatea construirii unei stabilităţi financiare, despre presiunea profesiei şi despre felul în care inteligenţa artificială începe să schimbe inclusiv traseul celor aflaţi la început de drum în sistemul juridic.
 

- Într-un context economic şi social tot mai imprevizibil, cât de stabilă ţi se mai pare astăzi profesia de avocat?

- Profesia de avocat rămâne una relativ stabilă, dar nu mai este „stabilă” în sensul clasic, predictibil. Depinde foarte mult de reputaţie şi de capacitatea de adaptare. În perioade de instabilitate economică, litigiile şi nevoia de consultanţă juridică nu dispar, dar se schimbă ca volum şi tipologie. Aş spune că stabilitatea vine mai mult din flexibilitatea avocatului decât din profesie în sine.

- Cum îţi imaginezi parcursul tău profesional în următorii 5-10 ani? Te vezi construindu-ţi cariera în România pe termen lung?

- În următorii 5-10 ani îmi imaginez şi sper la o consolidare treptată a practicii, însă avocatura rămâne un domeniu volatil, în care adaptabilitatea este esenţială. Nu pot spune concret că mă văd într-o anumită specializare, dar ştiu că mă văd practicând avocatura. Pe de o parte, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta, iar fiecare dosar presupune o îmbinare de raţiune şi creativitate juridică, ceea ce face profesia dinamică şi atractivă. Pe de altă parte, pentru moment nu am identificat o altă profesie care să mă atragă în aceeaşi măsură. În ceea ce priveşte cariera în România, formarea în dreptul românesc face mai dificilă o repoziţionare în alte sisteme juridice, care nu funcţionează într-un limbaj universal, precum medicina sau IT-ul. Există totuşi oportunităţi internaţionale, dar mai nişate. În prezent, îmi construiesc cariera în România, însă nu exclud o experienţă profesională în afara ţării, cu intenţia de a reveni ulterior.
 

- Cât de realist ţi se pare, în prezent, obiectivul unei stabilităţi financiare depline: locuinţă proprie, economii, independenţă?

- Independenţa financiară, este un obiectiv care, în teorie, ar trebui să fie firesc pentru orice persoană care munceşte constant, însă în practică devine tot mai dificil de atins. Contextul economic actual este unul marcat de costuri în creştere şi de o lipsă de predictibilitate, inclusiv fiscală, ceea ce face planificarea pe termen mediu şi lung complicată. În acelaşi timp, presiunea financiară asupra celor aflaţi la început de drum este ridicată, iar dezvoltarea unei stabilităţi reale necesită un efort considerabil, pe o perioadă mai lungă decât ne-am aştepta. Din acest motiv, cred că este dificil să vorbim despre independenţă financiară deplină în sensul clasic. Mai degrabă, putem vorbi despre un anumit nivel de confort financiar, care să depăşească strictul necesar, însă care vine cu efort constant şi cu ajustări permanente. Economisirea devine, de asemenea, tot mai dificilă în contextul în care cheltuielile de zi cu zi sunt în creştere, iar spaţiul de manevră financiară este redus de multiple obligaţii şi nevoi. În acest context, achiziţia unei locuinţe sau construirea unor economii consistente rămâne posibilă, dar presupune eforturi mari şi o planificare foarte atentă, pe termen lung.
 

- Profesia de avocat este adesea asociată cu multă presiune şi competiţie. Cum ai resimţit tu această realitate după intrarea efectivă în domeniu?

- Presiunea este reală şi constantă, mai ales din cauza responsabilităţii faţă de clienţi şi a termenelor procedurale. Competiţia este, de asemenea, puternică, mai ales în zonele urbane. După intrarea în profesie, realizezi că nu este suficient să fii bine pregătit teoretic; contează foarte mult organizarea, comunicarea şi rezistenţa psihică.
 

- Cum vezi impactul inteligenţei artificiale asupra profesiilor juridice? Crezi că anumite activităţi ale avocaţilor vor fi automatizate în viitor?

- Inteligenţa artificială are deja un impact semnificativ în profesiile juridice, în special în zona de analiză jurisprudenţială, redactare standardizată, reformulare şi automatizarea unor sarcini repetitive. Există deja instrumente care simplifică activitatea zilnică, de la monitorizarea termenelor şi a soluţiilor pronunţate până la accesul electronic la dosare şi transmiterea documentelor online, fără a mai fi necesare deplasări la instanţă. În acest sens, se observă un proces real de digitalizare şi eficientizare a muncii juridice. În ceea ce priveşte inteligenţa artificială, aceasta trebuie privită ca un instrument util, care poate uşura activitatea dacă este folosit corect, însă nu ca un substitut al profesionistului. Nu te poţi baza pe AI pentru a înlocui munca juridică propriu-zisă, deoarece poate crea doar aparenţa de acurateţe, fără a înţelege în mod real contextul juridic. Rolul avocatului rămâne esenţial în strategie, interpretare juridică, negociere şi în înţelegerea nuanţelor fiecărui caz. Justiţia presupune în mod fundamental o componentă umană, iar aceasta nu poate fi eliminată prin automatizare. Din acest motiv, consider că profesiile juridice vor rămâne printre cele mai puţin susceptibile de a fi înlocuite de tehnologie, chiar dacă aceasta le va transforma semnificativ modul de lucru. Singura problemă pe care o văd în acest moment este că, deşi AI nu înlocuieşte omul, ea începe să filtreze indirect accesul în profesie. Sarcini care în mod tradiţional reveneau stagiarilor sau celor aflaţi la început de drum sunt acum rezolvate mult mai rapid cu ajutorul tehnologiei, ceea ce reduce costurile, dar în acelaşi timp limitează oportunităţile de formare practică. Astfel, se ajunge într-un context în care competiţia şi presiunea cresc, iar simpla pregătire teoretică nu mai este suficientă. Este necesar un plus constant faţă de ceilalţi pentru a te putea afirma.
 

- Care sunt cele mai concrete temeri pe care le ai pentru următorii ani, atât profesional, cât şi personal?

- Profesional, mai degrabă decât o teamă punctuală, aş spune că există o anumită presiune generată de ritmul foarte accelerat al schimbărilor legislative şi de dinamica economică generală. Per ansamblu, pare că lipsa de predictibilitate devine o constantă, ceea ce te obligă să fii permanent flexibil, să te adaptezi rapid şi să nu te blochezi în situaţii de impas. În acest context, cred că abilitatea de adaptare devine esenţială pe termen lung. Pe plan personal, nu pot vorbi despre o teamă concretă, pentru că există aspecte inerente vieţii cotidiene care te pot duce în mod firesc la diverse gânduri sau preocupări, însă nu le-aş defini ca frici propriu-zise. Mai degrabă, temerile se transformă în speranţe. Îmi doresc ca generaţia tânără să fie mai echilibrată atât în gândire, cât şi în acţiuni şi să înţeleagă că adevărul se găseşte doar prin căutare, nu oprindu-te la prima informaţie cu care rezonezi. Cred că doar astfel putem vorbi despre o formă reală de pace şi armonie între oameni. În final, îmi doresc ca, indiferent de context, să fim cu toţii sănătoşi.