În 2013, într-un moment în care avea una dintre acele cariere pe care majoritatea profesioniştilor din finanţe le consideră destinaţia finală, australianul Martin Berry a luat o decizie care, în ochii superiorului său direct, sfida orice logică. A renunţat la o poziţie bancară de elită, cu venituri ridicate şi responsabilităţi asupra unor bilanţuri de ordinul trilioanelor de dolari, pentru a investi toate economiile sale într-un produs pe care abia îl descoperise. Şeful său a crezut că este „nebun”. La mai bine de un deceniu de la acel moment, pariul s-a transformat într-un business global care generează vânzări anuale de peste 500 de milioane de dolari şi care a redesenat traiectoria unui brand asiatic obscur într-un jucător internaţional, scrie CNBC.

Decizia lui Berry nu a fost rezultatul unui eşec profesional, ci dimpotrivă, al unui succes care nu îi mai oferea satisfacţie. În prima parte a carierei sale, el a urcat rapid în ierarhiile corporatiste, ocupând roluri executive senior în mai multe centre financiare majore. Gestiona operaţiuni complexe şi bilanţuri masive, într-un mediu în care stabilitatea şi controlul riscului erau priorităţi absolute. Cu toate acestea, în timp, a început să resimtă o ruptură între recompensele financiare şi motivaţia personală.

„Mi-am dat seama, după ce am muncit din greu o perioadă lungă de timp, că nu îmi plăcea cu adevărat sistemul corporatist. Nu îmi plăcea lipsa de spirit antreprenorial. Totul era despre managementul riscului, nu despre asumarea riscului”, a declarat el.

Această distincţie avea să devină esenţială în alegerea sa. Sistemul corporatist îi oferea siguranţă şi recompense financiare, dar nu şi sentimentul de proprietate asupra unei idei sau libertatea de a construi ceva de la zero. Pentru Berry, asumarea riscului devenise mai atractivă decât evitarea lui.

Motivaţia de a construi propriul business nu a apărut însă brusc. Ea îşi are originile în copilăria sa, petrecută în mediul rural din apropierea oraşului Melbourne, unde a crescut într-o familie fără resurse financiare semnificative. Lipsa banilor a fost unul dintre factorii care i-au modelat mentalitatea.

„Nu aveam neapărat mulţi bani. Am devenit destul de antreprenorial de la o vârstă foarte fragedă, încercând să pornesc afaceri şi diferite tipuri de activităţi”, a spus el.

Încă din copilărie, Berry a început să caute oportunităţi de a câştiga bani. A lucrat în agricultură, a hrănit animale şi a vândut brazi de Crăciun, acumulând nu doar venituri, ci şi o înţelegere practică a schimbului economic.

„M-am născut cu această dorinţă înnăscută de a face bani. Cred că eram foarte motivat de bani şi de ceea ce pot face pentru tine şi de puterea pe care ţi-o pot oferi.”

Această relaţie cu banii nu era una pur materială, ci una legată de independenţă şi control asupra propriului destin.

Ambiţia sa s-a manifestat devreme şi în educaţie. La doar 19 ani, a făcut un pas neobişnuit care avea să îi accelereze semnificativ cariera. A participat fără invitaţie la o prezentare destinată absolvenţilor universitari, unde marile companii îşi prezentau ofertele de angajare.

„M-am strecurat la o prezentare universitară destinată absolvenţilor şi ascultam toate aceste companii care încercau să convingă absolvenţii să li se alăture.”

După prezentare, a abordat direct un reprezentant de resurse umane al companiei Hewlett-Packard şi s-a oferit să lucreze gratuit. Această abordare directă i-a adus un internship, care ulterior s-a transformat într-un job permanent.

În paralel, Berry şi-a continuat studiile universitare, lucrând full time şi studiind în afara programului.

„Am reuşit să ţin pasul studiind noaptea şi în weekend pentru a-mi lua diploma, iar când am absolvit aveam deja aproximativ trei ani de experienţă corporatistă.”

Această experienţă timpurie i-a oferit un avantaj competitiv major şi i-a accelerat ascensiunea profesională. În anii care au urmat, a ocupat poziţii executive în mai multe ţări şi a devenit parte a elitei corporatiste globale.

Cu toate acestea, momentul care avea să îi schimbe viaţa nu a avut loc într-o sală de şedinţe, ci într-un centru comercial din Singapore. În 2011, în timp ce mergea la o tunsoare, a observat o coadă lungă la un magazin mic. Curiozitatea l-a determinat să se aşeze la rând.

Magazinul aparţinea brandului Gong cha, un lanţ de bubble tea fondat în 1996 în Taiwan de antreprenorul Zhen-hua Wu.

Berry nu avea experienţă în industria alimentară, dar experienţa sa financiară i-a oferit o perspectivă diferită asupra businessului.

„Nu ştiam nimic despre bubble tea, dar din perspectiva ingineriei financiare, am crezut că acest produs trebuie să fie incredibil de profitabil.”

A observat că băuturile erau preparate rapid, că magazinele erau mici şi eficiente şi că ingredientele erau simple. Toate acestea indicau un model de business cu costuri controlate şi potenţial de marjă ridicată.

În loc să trateze descoperirea ca pe o simplă curiozitate, Berry a început un proces de analiză sistematică. A cumpărat produse, a vizitat mai multe locaţii şi a analizat traficul de clienţi.

Concluzia sa a fost că modelul are potenţial global.

După mai multe încercări nereuşite de a contacta compania, a decis să meargă direct în Taiwan. A zburat acolo fără o întâlnire programată şi s-a prezentat personal la sediul companiei. Întâmplarea a făcut ca fondatorul să fie prezent, iar întâlnirea s-a concretizat într-un acord.

Berry a devenit francizat şi a investit aproximativ 2,5 milioane de dolari din economiile personale pentru a extinde businessul în Coreea de Sud, care a devenit a cincea piaţă a companiei.

Aceasta a fost prima sa investiţie majoră şi a implicat un risc personal total.

În acel moment, brandul era prezent doar în patru ţări din Asia.

Sub conducerea lui Berry, compania, operată la nivel internaţional prin Gong cha Global, a trecut printr-o transformare radicală.

Numărul de locaţii a crescut la peste 2.000, iar prezenţa geografică s-a extins la 30 de ţări.

În 2024, vânzările totale au depăşit 500 de milioane de dolari.

Această expansiune reflectă scalabilitatea modelului de franciză şi capacitatea unui produs simplu de a deveni global prin execuţie strategică.

Berry consideră că succesul nu vine neapărat din invenţii, ci din capacitatea de a identifica oportunităţi existente.

„Când te chinui să începi o afacere, crezi că trebuie să inventezi următorul bec sau următoarea roată, dar este foarte departe de adevăr. Este vorba despre a găsi ceva care are mult potenţial şi fie îl faci mai bine decât altcineva, fie îi dai o nouă direcţie.”

Această filozofie a stat la baza deciziei sale.

„Este vorba despre a-ţi deschide mintea şi ochii la ceea ce există în lume.”

Povestea lui Martin Berry ilustrează tranziţia de la siguranţa corporatistă la incertitudinea antreprenorială şi modul în care o oportunitate aparent banală poate deveni baza unui business global. Prin asumarea riscului personal şi utilizarea expertizei financiare, el a transformat un brand regional într-o companie cu prezenţă globală şi vânzări de sute de milioane de dolari anual, demonstrând impactul deciziilor individuale asupra construirii unor organizaţii internaţionale.