Un tribunal federal din New York urmează să decidă dacă una dintre regulile nescrise ale Wall Street, disponibilitatea permanentă a bancherilor juniori, poate justifica concedierea unui angajat care a cerut dreptul garantat la somn. Cazul deschis de Kathryn Shiber împotriva boutique-ului de consultanţă în fuziuni şi achiziţii Centerview Partners aduce în prim-plan tensiunile dintre cerinţele extreme ale industriei şi legislaţia privind discriminarea pe criterii de dizabilitate, scrie Financial Times.

Shiber, angajată în 2020 ca analist junior, primise un beneficiu rar pentru Wall Street, un interval garantat de nouă ore de somn pe noapte, menit să îi permită gestionarea unei tulburări de dispoziţie şi anxietate diagnosticate medical.

 În schimb, ea acceptase să fie disponibilă pentru muncă în restul timpului, şapte zile pe săptămână. La mai puţin de trei săptămâni după implementarea acestui aranjament, tânăra, în vârstă de 21 de ani la acea dată, a fost concediată într-un apel video, iar directorul operaţional al firmei i-a reproşat că nu ar fi trebuit să aplice pentru un job în investment banking dacă are nevoie de odihnă regulate.

Procesul, care urmează să înceapă săptămâna viitoare, survine pe fondul unei dezbateri mai ample privind condiţiile de muncă din marile bănci de investiţii.

În 2021, analişti din primul an de la Goldman Sachs au publicat o prezentare devenită virală despre orele excesive şi lipsa de somn, ceea ce a determinat unele instituţii să limiteze programul şi să introducă zile libere.

Judecătorul federal Edgardo Ramos a subliniat că există „o dispută reală dacă disponibilitatea la orice oră din zi şi munca în programe lungi şi imprevizibile reprezintă o funcţie esenţială a rolului de analist”.

Cazul este neobişnuit pentru că majoritatea plângerilor formulate în baza legislaţiei americane privind dizabilităţile sunt respinse înainte de proces, potrivit lui Katherine Macfarlane de la Syracuse University College of Law, care a afirmat că ar fi „uşor absurd” să se susţină în instanţă că angajaţii trebuie să fie disponibili 24 de ore din 24.

Shiber solicită despăgubiri de ordinul milioanelor de dolari, incluzând veniturile pierdute pe următorul deceniu, salarii restante şi compensaţii pentru suferinţă emoţională, susţinând că concedierea i-a deraiat permanent cariera în investment banking. În replică, Centerview a transmis că bancherii juniori „sunt cunoscuţi pentru faptul că lucrează ore lungi şi adesea sunt supuşi unui program imprevizibil” şi că nu exista „nicio modalitate de acomodare rezonabilă” care să îi permită să îndeplinească rolul dacă avea nevoie de opt până la nouă ore de somn constant.

Un element central al procesului va fi dacă aceste cerinţe sunt cu adevărat esenţiale sau mai degrabă o normă culturală, potrivit lui John Jacobi de la Columbia Law School. Instanţa va analiza şi dacă banca a purtat un dialog real pentru a găsi o soluţie, standard legal cunoscut drept proces interactiv.

Cazul are la bază un episod din august 2020, când Shiber, absolventă a Dartmouth College, lucra la un mandat major, apărarea companiei de utilităţi Duke Energy împotriva unui posibil atac al fondului Elliott Management.

După ce s-a deconectat după miezul nopţii fără să anunţe superiorii, a fost mustrată, iar ulterior a informat departamentul de resurse umane despre nevoia medicală de somn.

Bancherul responsabil de proiect, Tony Kim, în prezent copreşedinte al firmei, a creat un program care o scutea de muncă între miezul nopţii şi ora 9 dimineaţa.

Documentele interne şi mărturiile arată însă că firma a ajuns la concluzia că absenţa nocturnă afecta dezvoltarea profesională a angajatei şi coeziunea echipei. Avocaţii Centerview, de la Quinn Emanuel, au încercat să conteste credibilitatea acesteia, inclusiv prin întrebări despre activitatea pe reţelele sociale şi istoricul academic.

Judecătorul a remarcat că banca nu codificase formal cerinţele de program pentru analişti, iar Shiber a afirmat că nu ştia că ar putea fi obligată să lucreze în mod constant până în zori.

Verdictul va clarifica dacă disponibilitatea permanentă este o cerinţă legală a profesiei sau doar o practică tradiţională, cu implicaţii directe pentru modelul de muncă din investment banking şi pentru modul în care instituţiile financiare gestionează solicitările angajaţilor privind sănătatea.