Un tsunami financiar se apropie de pieţele de obligaţiuni ale Europei. Peste 125 de miliarde de euro în titluri de stat vor fi scoase la vânzare de cele mai mari fonduri de pensii olandeze – o mutare care ar putea destabiliza serios costurile de împrumut pentru guvernele europene în plină expansiune a datoriei publice, scrie Financial Times.

O reformă structurală majoră în sistemul de pensii din Ţările de Jos va schimba radical modul în care fondurile de pensii investesc banii contribuabililor. Între 2025 şi 2028, industria pensiilor din Olanda – în valoare de 1.500 de miliarde de euro – va renunţa la sistemul care garanta plăţile finale pentru pensionari şi va trece la un model cu contribuţii definite, în care angajatorii plătesc doar o sumă fixă, fără garanţii asupra pensiei viitoare.

Această tranziţie va determina fondurile să reducă semnificativ deţinerile de obligaţiuni guvernamentale pe termen lung – folosite anterior pentru a acoperi promisiunile de plată pe decenii – şi să se reorienteze spre active cu randamente mai mari, precum acţiunile şi creditul privat.

Potrivit analiştilor de la Rabobank, vânzările de obligaţiuni guvernamentale ar putea ajunge la 127 miliarde de euro, odată cu pregătirile pentru transferul activelor în noul sistem.

Fondurile care administrează aproape jumătate din totalul activelor vizate se pregătesc să facă schimbarea în ianuarie 2026, ceea ce înseamnă că reconfigurarea portofoliilor va începe din acest an.

„Toţi sunt cu ochii pe capătul lung al pieţei obligaţiunilor europene”, a avertizat Pooja Kumra, strateg în cadrul TD Securities. „Vânzările masive ar putea apărea brusc la sfârşitul anului, dar reacţiile premature ale investitorilor ar putea deveni costisitoare dacă procesul întâmpină întârzieri.”

Fondul de pensii PFZW – al doilea cel mai mare din Olanda, cu 259 miliarde de euro în administrare pentru angajaţii din sănătate şi asistenţă socială – a confirmat că va adopta noul sistem începând cu 1 ianuarie 2026. Cel mai mare fond din ţară, ABP, va face tranziţia în anul următor.

Această mişcare vine într-un context deja tensionat: randamentele obligaţiunilor europene sunt în creştere, în timp ce guvernele – în frunte cu Germania, care pregăteşte un plan de cheltuieli publice de 1.000 de miliarde de euro – se împrumută masiv pentru a finanţa ambiţiile în apărare şi energie.

Obligaţiunile pe termen lung au fost cele mai afectate. Randamentul titlurilor germane pe 30 de ani a sărit de la valori negative în pandemie la peste 3%, aproape de maximele din criza datoriilor euro. În Franţa, diferenţa de dobândă între obligaţiunile pe 30 de ani şi cele pe 2 ani a explodat de la zero la peste 2 puncte procentuale în doar doi ani.

Fondurile de pensii olandeze – cele mai mari din zona euro – au folosit până acum o combinaţie de obligaţiuni guvernamentale şi instrumente derivate pe dobândă pentru a-şi alinia portofoliile cu angajamentele pe termen foarte lung, uneori chiar şi de peste 50 de ani. Trecerea la un nou sistem de contribuţii riscă să creeze un vid de cerere exact în segmentul cel mai vulnerabil al pieţei obligaţiunilor.