Înainte să devină unul dintre cei mai influenţi chefi ai lumii şi omul din spatele unui imperiu cu zeci de restaurante şi stele Michelin, Alain Ducasse a copilărit într-o fermă modestă din sud-vestul Franţei. Acolo, printre grădini de legume, păduri de stejari şi mesele pregătite de bunica sa, şi-a format relaţia cu gustul, natura şi munca. Astăzi, filosofia sa culinară globală porneşte tot din acea copilărie simplă.

De la chef la restaurator, antreprenor şi adevărată forţă globală în gastronomie, Alain Ducasse a creat şi coordonat peste 60 de restaurante, a oferit consultanţă pentru nenumărate alte proiecte, a administrat un întreg lanţ hotelier şi a lansat 42 de boutique-uri dedicate ciocolatei, cafelei, biscuiţilor şi îngheţatei”, scria publicaţia internaţională Objective Foodie. Povestea lui începe însă departe de restaurantele de lux şi mesele fine dining. Alain Ducasse s-a născut în 1956, la Orthez, în sud-vestul Franţei, şi a crescut în Castel-Sarrazin, într-o familie de fermieri din regiunea Landes, potrivit Monaco Tribune.

Copilăria sa a fost marcată de viaţa simplă de la fermă, iar aceste experienţe aveau să îi definească ulterior întreaga filosofie gastronomică. „Acolo, în fermă, s-au format primele mele gusturi şi au fost plantate seminţele vieţii mele”, povestea Alain Ducasse într-un text publicat de House & Garden.

Îşi amintea de grădina de legume, de pădurea de stejari şi de mesele de familie de duminică. Salata era culeasă direct din grădină înainte de prânz, iar roşiile, morcovii sau mazărea erau consumate aproape imediat după recoltare. „Înainte de gătit există natura”, spunea chef-ul într-un interviu pentru France Today. 

Bunica sa a avut un rol esenţial în apropierea lui de gastronomie. Ea gătea folosind aproape exclusiv ceea ce producea ferma. „La 11:30, bunica mea întreba: «Ce mâncăm la prânz?» şi mergea în grădină să culeagă legume”, povestea Alain Ducasse pentru House & Garden. Uneori adăuga puţină ceapă verde sau bacon, iar duminica pregătea una dintre păsările crescute în fermă.

Mirosurile din copilărie aveau să îi rămână întipărite definitiv. Camera lui era chiar deasupra bucătăriei, iar aromele se răspândeau în toată casa. „Mai mult decât gusturile copilăriei, mirosurile sunt cele care au rămas cu mine: pui fript, legume gătite lent, preparate care fierbeau ore întregi”, povestea el pentru aceeaşi publicaţie.