◆ Tribunalul Regional München I (Landgericht München I) a emis o ordonanţă provizorie prin care îi interzice Google să difuzeze, prin funcţia AI Overviews, afirmaţii false despre două edituri din München - pe care inteligenţa artificială le legase de înşelătorii şi practici de afaceri dubioase ce nu apăreau în niciuna dintre sursele citate. ◆ Decizia (dosar 26 O 869/26, pronunţată la 28 mai 2026) este considerată prima de acest fel din lume: instanţa tratează rezumatul generat de AI drept conţinut propriu al Google, nu o simplă listă de rezultate, şi îl face răspunzător direct. ◆ Privilegiul de răspundere limitată de care beneficiază motoarele de căutare nu se aplică la AI Overviews, a decis instanţa, iar apărarea Google - că utilizatorii pot verifica singuri sursele şi „ştiu să nu se încreadă orbeşte în AI" - a fost respinsă.

Până acum, motoarele de căutare au fost, în general, protejate juridic de ceea ce afişează: ele doar fac vizibil conţinutul altora. Inteligenţa artificială (AI) schimbă acest echilibru. Un tribunal din München a decis, pentru prima dată la nivel global, că gigantul american Google răspunde direct pentru afirmaţiile false produse de funcţia sa AI Overviews - rezumatele generate automat care apar în fruntea listei rezultatelor de căutare -, pentru că acestea sunt, în ochii instanţei, cuvintele Google, nu ale surselor citate.

Decizia este deocamdată provizorie, dar deschide un front nou pentru toţi furnizorii de AI.

„«Rezumatul cu AI» reprezintă o afirmaţie proprie a pârâtei, formulată de inteligenţa artificială pe care ea însăşi o oferă utilizatorilor", se arată în hotărârea Tribunalului Regional München I. Potrivit instanţei, rezultatele căutării nu mai sunt simple linkuri, ci sunt rezumate şi prezentate „cu propriile cuvinte şi după propria structură" ale AI-ului, care creează astfel „afirmaţii proprii, ce depăşesc rezultatele individuale ale căutării" - pe care doar Google le poate verifica.

Ce a decis instanţa

Prin ordonanţa provizorie (în germană, „einstweilige Verfügung") din dosarul 26 O 869/26, instanţa a interzis Google să mai răspândească afirmaţiile contestate şi l-a calificat drept răspunzător direct - nu doar intermediar. Argumentul central: spre deosebire de un motor de căutare clasic, care trimite la site-uri externe, AI Overview generează afirmaţii proprii, combinând şi interpretând conţinut de pe surse diferite. „Întrucât pârâta a introdus ea însăşi inteligenţa artificială şi o oferă utilizatorilor, trebuie să i se impute şi rezultatele acesteia - căci numai ea are influenţă asupra ofertei AI şi asupra algoritmilor cu care operează AI-ul", se arată în motivare.

Pe cale de consecinţă, instanţa a stabilit că jurisprudenţa Curţii Federale de Justiţie (BGH), care acordă motoarelor de căutare şi funcţiei de autocompletare o răspundere limitată, nu se aplică la AI Overviews. Google nu se poate prevala nici de protecţia de „furnizor de servicii de hosting" din Regulamentul european privind serviciile digitale (DSA), nici de procedura standard de notificare şi retragere.

Instanţa a mers mai departe: a apreciat că un conţinut generat de AI beneficiază de o protecţie mai slabă a liberei exprimări, fiindcă opinia exprimată este generată de o inteligenţă artificială şi „nu este expresia unei convingeri dobândite a persoanelor care se exprimă, ci rezultatul unui algoritm".

Mai mult, „oferirea unei căutări asistate de AI este, înainte de toate, o expresie a activităţii comerciale a pârâtei şi, cel mult în mod secundar, o expresie a interesului de a-şi exprima liber opinia", a reţinut instanţa, subliniind că, acolo unde se sprijină pe fapte neadevărate, o astfel de opinie „merită cu atât mai puţină protecţie". Google suportă 80% din cheltuielile de judecată, iar cele două reclamante câte 10%.

Cazul: două edituri şi conexiuni care nu existau în surse

Litigiul a pornit de la două edituri din München, reprezentate de casa de avocatură Lausen, care s-au plâns că funcţia AI Overview le asocia, pentru anumite căutări, cu înşelătorii şi practici de afaceri necinstite. Potrivit instanţei, AI-ul amesteca informaţii despre alte firme, realmente neserioase, cu reclamantele şi trăgea concluzii care nu apăreau în niciuna dintre sursele citate.

Rezumatul deschidea cu o confirmare categorică a întrebării - în original, „Da, [editura reclamantă] este cunoscută pentru practici de afaceri necinstite…" -, urmată de o structură proprie: un rezumat introductiv, o listă cu „Caracteristicile presupusei înşelătorii" şi o secţiune de recomandări, „Ce puteţi face".

„Mai presus de toate, «Rezumatul cu AI» conţine afirmaţii care nu se regăsesc deloc în rezultatele căutării", a reţinut instanţa - niciunul dintre linkurile afişate nu stabilea legătura dintre reclamante şi firmele dubioase. Editurile au trimis o notificare de încetare, însă Google nu a reacţionat corespunzător, arată hotărârea.

Apărarea Google, respinsă. Instanţa a făcut o paralelă cu dreptul presei, unde un editor răspunde pentru un titlu sau un fragment care se înţelege independent, chiar dacă cititorul nu deschide articolul întreg.

În proces, Google a susţinut că utilizatorii pot verifica singuri sursele citate pentru a vedea dacă rezumatul este corect şi că, în general, aceştia „ştiu că informaţiile generate cu AI nu ar trebui crezute orbeşte".
Instanţa a respins argumentul: posibilitatea de a infirma o afirmaţie prin cercetări suplimentare nu „scuteşte de regulă de răspundere pentru acea afirmaţie", iar rezumatul era „de sine stătător", cu un conţinut care se înţelege singur.
Instanţa a făcut o paralelă cu dreptul presei, unde un editor răspunde pentru un titlu sau un fragment care se înţelege independent, chiar dacă cititorul nu deschide articolul întreg. Textul hotărârii este explicit: „[...] posibilitatea ca o afirmaţie să fie infirmată prin cercetări suplimentare nu scuteşte, de regulă, de răspunderea pentru acea afirmaţie.

Acest lucru este recunoscut în cazul cititorilor grăbiţi, aşa-numiţii «cititori de primă pagină», atunci şi în măsura în care afirmaţia este, şi fără o lectură suplimentară, de sine stătătoare şi completă; la fel, în cazul teaserelor inteligibile prin ele însele de pe o pagină de internet sau o aplicaţie.

Aceleaşi consideraţii trebuie să se aplice şi «Rezumatului cu AI»: şi acesta este inteligibil prin el însuşi, conţine o afirmaţie de sine stătătoare, cu un conţinut inteligibil în mod independent şi fără niciun indiciu privind alte posibilităţi de interpretare sau privind nesiguranţa conţinutului, astfel încât utilizatorii nu au, de regulă, niciun motiv să verifice suplimentar răspunsul afişat", se arată în motivarea instanţei. De altfel, studiile arată că utilizatorii aproape niciodată nu apasă pe sursele din spatele rezumatelor AI - un studiu Pew citat în context (nu în hotărâre) indică o rată de circa 1%.

Decizia trebuie totuşi tratată cu prudenţă: este o măsură provizorie, pronunţată în primă instanţă de un singur tribunal regional, fără acordarea de daune, şi care poate fi atacată. Presa germană se aşteaptă ca Google să formuleze apel, iar raţionamentul instanţei nu a fost încă testat în căile de atac. Compania nu a comentat public hotărârea.

Raţionamentul - operatorul răspunde pentru afirmaţiile pe care AI-ul le „inventează" şi care nu se regăsesc în nicio sursă - ar putea fi preluat şi în alte jurisdicţii şi extins la alţi furnizori de răspunsuri generate de AI, de la ChatGPT la Claude sau Perplexity.

Contextul tehnic alimentează discuţia: potrivit unei analize a startup-ului Oumi pentru New York Times, AI Overviews bazate pe modelul Gemini 3 ar oferi răspunsuri corecte în circa 91% din cazuri - suficient pentru uzul curent, dar, la scara Google, asta înseamnă milioane de răspunsuri greşite. Aceeaşi analiză susţine că 56% dintre răspunsurile corecte nu pot fi confirmate prin sursele citate.