275, Acesta este numărul mediu de întreruperi de care are parte un angajat într-o singură zi de lucru, potrivit unui studiu Microfost publicat anul acesta. Dacă am aloca măcar un minut rezolvării fiecăreia — fie şi un simplu „da, văd acum” — am vorbi deja de aproape cinci ore de muncă fragmentată. Cinci ore pe care nu le petrece nimeni gândind sau lucrând cu adevărat, ci reacţionând. Şi vorbim doar despre o medie. Pentru mulţi dintre noi, realitatea trece uşor de acest prag. În meseria de jurnalist, o bună parte din timp ar trebui să o dedicăm scrisului — acel tip de lucru profund care cere linişte, în principiu, un fel respiraţie intelectuală constantă. Apoi vin întâlnirile cu oamenii despre care scriem, discuţiile de context, informaţiile verificate în surse, lecturile care ne ascut creativitatea, fie că vorbim despre presa internaţională, rapoarte de business sau despre cărţi. Din toate aceste motive, imediat după pandemie mi-am oprit notificările de la WhatsApp. Era singurul mod în care puteam păstra un minim de continuitate în ceea ce făceam. Cu fiecare vibraţie în plus, duceam la bun sfârşit tot mai puţine sarcini. Sigur, mă consult zilnic (de mai multe ori pe zi) cu colegii, cu partenerii, cu oamenii despre care scriem; răspund la mailuri, la întrebări, la solicitări.

Dar o fac în ferestre dedicate. Dacă este ceva care nu suferă amânare, oamenii sună, nu trimit un e-mail sau un mesaj. Şi da, ştiu că poate fi neplăcut să nu primeşti un răspuns imediat — este neplăcut şi pentru mine să am în minte mailuri nerăspunse. Însă, fără această prioritizare, nu aş mai termina nimic. Se pare că aceasta nu este doar problema mea, evident, iar raportul Microsoft Work Trend Index 2025 o spune limpede: trăim într-o economie în care întreruperile au devenit normă, iar atenţia — o resursă din ce în ce mai limitată. Raportul introduce o distincţie esenţială despre cele două tipuri de muncă în care cei care lucrează în birouri sunt angajaţi: muncă de menţinere şi muncă de avans. Munca de menţinere este tot ce facem ca să ţinem roţile în mişcare: mailuri, meetinguri, chat-uri, statusuri, aliniere, clarificări, aprobări, micro-decizii. Munca de avans este cea pentru care suntem angajaţi în mod real: scrisul, analiza, ideile, proiectele mari, soluţiile creative, deciziile strategice, gândirea profundă. Problema e că raportul Microsoft arată ceva alarmant: 60% din timpul unei zile se duce pe menţinere. Doar 40% pe avans. Şi procentul continuă să scadă. Raportul arată că 80% dintre angajaţi declară că nu au energia sau timpul necesar pentru a-şi face treaba cu adevărat. Iar liderii confirmă: trei sferturi dintre ei simt că echipele consumă prea mult timp pe „munca de menţinere”, în detrimentul celei care generează valoare reală. Aşa am ajuns în paradoxul momentului: avem cea mai bună tehnologie din istorie, dar cea mai fragmentată atenţie. În faţa acestui tablou, soluţiile nu mai pot fi individuale: nu e suficient să opreşti notificările sau să îţi păzeşti calendarul cu dinţii. Raportul Microsoft vorbeşte de noua categorie de „Frontier Firms” — companii care reconstruiesc munca de la zero:

– reduc întâlnirile cu 40–60%;

– protejează perioadele de muncă profundă;

– automatizează menţinerea prin agenţi AI;

– transformă fluxurile haotice în procese clare;

– prioritizează impactul, nu prezenţa;

– creează roluri noi dedicate atenţiei: workflow architect, AI operations manager;

– măsoară productivitatea nu în ore, ci în valoare livrată.

Dacă păstrăm aceleaşi reflexe — întâlniri inutile, mesaje instant la orice oră, reacţie imediată în loc de gândire — AI nu va face decât să accelereze haosul.  Schimbarea cu adevărat abia când organizaţiile decid să protejeze atenţia angajaţilor ca pe o resursă strategică. Când introduc ferestre de deep work şi când diferenţiază clar munca de menţinere (care poate fi automatizată) de munca de avans (care cere mintea limpede). Dacă păstrăm reflexele vechi — reacţie imediată, întâlniri inutile, „ping”-uri la orice oră — inteligenţa artificială nu va face decât să accelereze haosul. Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună nu doar angajaţii, la nivel individual, ci şi liderii de companii, cei care organizează munca altora, este:  Cum ne recâştigăm atenţia într-o lume care ne-o fură continuu?

Ioana Matei este Editor-Şef, Business Magazin