Anul 2025 pare a fi anul în care am conştientizat (în sfârşit) cât de mult modelează internetul emoţiile, relaţiile şi realitatea socială. Cele două expresii ale anului desemnate de Oxford si Cambridge au legătură fix cu ecosistemului digital şi spun foarte multe despre cum ne „simţim” pe internet.

Oxford a desemnat rage bait drept expresia anului, iar Cambridge a ales parasocial. Dacă ne uităm la ele pare că anul 2025 a primit o „diagnoză”, dar de fapt noi, utilizatorii de social media, am primit-o. La prima vedere, cele două par concepte diferite — unul vorbeşte despre furie, celălalt despre ataşament. Dar ambele au apărut în acest moment al istoriei pentru că reflectă transformările profunde prin care trece societatea noastră, în centrul cărora se află acelaşi actor: internetul. Puţine cuvinte ar putea descrie mai bine atmosfera digitală a momentului: un internet care ne provoacă, ne inflamează şi de cele mai multe ori ne consumă – timp, energie, emoţii. Rage bait defineşte acel tip de conţinut creat special pentru a ne enerva. Nu contează dacă este adevărat, profund sau util; contează să ne facă să reacţionăm. Algoritmii au învăţat că furia ţine oamenii lipiţi de ecran, iar creatorii de conţinut au înţeles repede că indignarea este moneda cea mai stabilă din economia atenţiei.

Furia a devenit o resursă regenerabilă şi exploatată din nou şi din nou. Furie â engagement şi de aceea trăim o perioadă în care scandalul este strategie, iar reacţia emoţională este produs. Rage baitul nu este doar o tactică de manipulare a emoţiilor; el a ajuns să influenţeze şi modul în care este produs conţinutul media. Clipurile sunt filmate cu intenţia de a deveni virale, titlurile sunt gândite să stârnească instant revoltă, iar naraţiunile se construiesc în jurul conflictului pentru că, în ecosistemul digital, conflictul este, pur şi simplu, profitabil. În 2025, presiunea de a crea constant reacţii puternice modelează direct industria media şi transformă internetul într-o luptă permanentă pentru atenţie. Pe de altă parte, parasocial descrie relaţiile noastre unilaterale cu influenceri, vedete sau streameri – oameni pe care nu îi cunoaştem, dar de care ajungem să ne simţim apropiaţi (în cele mai rele cazuri, îi idolatrizăm). Pentru mulţi, aceste relaţii sunt o formă de confort. Pentru alţii, devin o iluzie periculoasă: aşteptăm de la un creator de conţinut ceea ce am aştepta de la un prieten, iar dezamăgirea, manipularea sau dependenţa nu întârzie să apară. Simone Schnall, profesor la Cambridge, subliniază că mulţi ajung să simtă că îi „cunosc” pe cei pe care îi urmăresc online şi dezvoltă un sentiment de încredere şi loialitate totală, deşi relaţia este complet unilaterală. Este efectul unei lumi în care expunerea constantă la fragmente din viaţa altora creează iluzia intimităţii. Pentru prima dată, relaţiile parasociale sunt nu doar acceptate, ci normalizate, şi ating niveluri fără precedent datorită tehnologiilor care permit interacţiuni nonstop. Relaţiile parasociale nu sunt doar o consecinţă emoţională, ci şi o strategie de business. Când publicul simte că „te cunoaşte”, devine mai predispus să cumpere produse promovate, să doneze în livestreamuri, să susţină financiar proiecte personale. Deci cât din această apropiere este autentică şi cât este construit strategic?  Cele două concepte nu există izolat; dimpotrivă, se susţin reciproc. O comunitate ataşată parasocial de un influencer reacţionează mai puternic la stimuli negativi — iar rage bait-ul devine astfel un instrument care poate mobiliza masele. Creatorii de conţinut ştiu asta, la fel şi platformele, care recompensează engagementul. Internetul ajunge astfel să funcţioneze ca un mecanism care alternează între furie şi ataşament, două emoţii care, împreună, menţin utilizatorii captivi. De asemenea, relaţiile parasociale creează loialitate, iar loialitatea creează vulnerabilitate: suntem mai uşor de stârnit, de provocat, de mobilizat emoţional. Aşa se explică de ce, în 2025, un simplu clip de câteva secunde poate genera mii de comentarii furioase. Internetul nu mai distribuie doar informaţii - distribuie trăiri. Trăim într-o perioadă dominată de polarizare, de presiune emoţională şi de o nevoie tot mai mare de conexiune, într-un context în care conexiunile reale sunt din ce în ce mai fragile şi mai greu de atins. Internetul oferă atât combustibil pentru furie, cât şi substitut pentru apropiere, dar ambele vin cu costuri psihologice şi sociale. Rage bait ne arată cât de uşor pot fi manipulate emoţiile negative; parasocial ne arată cât de vulnerabili suntem în căutarea celor pozitive. Furia şi ataşamentul au devenit resurse exploatabile, iar internetul infrastructura care le distribuie şi hrăneşte în timp real. Întrebarea nu mai este ce ne face internetul, ci cât de mult îi permitem să ne modeleze trăirile şi relaţiile. Cuvintele anului ne invită nu doar la analiză, ci şi la introspecţie: în ce măsură ne mai controlăm emoţiile într-o lume construită să ni le aprindă sau să ni le conforteze la cerere?

Tehnologia a devenit nu doar mediul în care comunicăm, ci mediul în care simţim. Iar când simţim în mod constant, intens şi necontrolat, riscăm să pierdem ceva esenţial: gândirea critică.  

Oana Ioniţă este social media manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium