Scriu acest articol la miezul nopţii între luni şi marţi, 2/3 martie, anul de graţie 2026 şi el va fi publicat luni, pe 9 martie. Aşa este mersul revistei.

Aşa că nu ştiu ce va fi peste o săptămână cu toate conflictele din Orientul Mijlociu, cu toate războaiele din jurul nostru. Peste o săptămână poate să fie pace sau putem fi, cu ghilimelele de rigoare, chemaţi la război.

De la o vreme nu ne mai facem planuri pe term lung, ci încercăm să trăim de la o lună la alta, în funcţie de evenimente.

Companiile nu mai fac bugete pe cinci ani, sau le fac, dar acolo sunt puse doar nişte cifre. Bugetele se fac pe un an şi se execută de la lună la lună, în funcţie de evenimentele din piaţă şi în funcţie de vânzări/încasări.

Cam de la criza din 2008 încoace lucrurile se accelerează tot mai mult, evenimentele vin peste noi cu o viteză nemaiîntâlnită – criză financiară, criză economică, Covid, războiul din Ucraina, inflaţie, iar acum războiul din Iran şi Orientul Mijlociu.

Tesiunile politice şi sociale sunt la nivel de alertă, iar lumea se „descarcă” spunându-şi părerea pe platformele sociale sau la vot.

În viaţa noastră, a corporatiştilor, sirenele au început să sune continuu, iar pe lângă evenimentele geopolitice apar şi evenimentele care au loc în cadrul fiecărei companii - fie într-un sens pozitiv, fie, din ce în ce mai mult, într-un sens negativ.

Confruntate cu o reducere a creşterii businessului şi chiar o scădere a afacerilor, companiile revizuiesc organigramele, încearcă să digitalizeze şi automatizeze tot ce se poate şi, nu în ultimul rând, încearcă să reducă numărul de angajaţi. Chiar dacă plăteşti mai mult pe aplicaţii noi, pe digitalizare, pe tot ce înseamnă IT, toată lumea trebuie să dea afară angajaţi ca să dea bine la rezultate.

Apariţia AI-ului – inteligenţa artificială – este un şoc pentru industria de IT şi pentru IT-işti/programatori, care îşi văd joburile puse în pericol, puse sub semnul întrebării odată cu AI, odată cu Chat GPT sau ce aplicaţii mai sunt folosite. În urmă cu trei ani nimeni nu se gândea că va veni o tehnologie, făcută de IT-işti, care să pună sub semnul întrebării industria de IT şi să lase fără job mulţi specialişti din acest domeniu.

Având în vedere valul AI, toţi IT-iştii stau acum cu capul la cutie pentru că ştiu că ei urmează.

Nimeni nu mai poate fi sigur de jobul lui, poate cu excepţia medicilor, dentiştilor, a celor care trebuie să pună mâna pe oameni.

Din ce în ce mai multe domenii vor face cunoştinţă cu AI.

AI-ul nu înseamnă automat o creştere a veniturilor, ci este o reducere de costuri.

Dacă economia nu creşte, iar acesta este exemplul din România, dacă consumul nu mai creşte, dacă salariile nu mai cresc, de unde să vină o creştere a consumului şi venituri mai mari pentru companii?

Nu prea mai există un orizont de peste un an în business cu toate schimbările care se petrec de la zi la zi.

Având în vedere schimbările geopolitice, istorice care se întâmplă în jurul nostru, fiecare companie, fiecare antreprenor, fiecare patron încearcă să vadă cum să facă să fie pe val astfel încât să supravieţuiască schimbărilor.

Este foarte greu să-ţi imaginezi următorul an de business dacă trebuie să pui bani. Dacă trebuie să-ţi dai numai cu părerea, cum fac eu acum, este mult mai uşor, pentru că nu sunt bani în joc.

Companiile încearcă acum să supravieţuiască creşterii inflaţiei şi scăderii care a intervenit în business, mai ales pe partea de consum.

Angajaţii încearcă să ţină pasul cu schimbările de toate tipurile, dar pe măsură ce trec anii schimbările tehnologice nu mai sunt asimilat atât de uşor, mai ales dacă ai peste 45 de ani.

La 50 de ani, dacă eşti pus pe o listă neagră în propria companie, îţi iei pachetul salarial de plecare şi apoi încerci să-ţi găseşti un alt job în piaţă, ceea ce de multe ori poate să fie extrem de greu. O altă companie te angajează dacă vii cu clienţi, pentru că altfel nu are ce să facă cu tine.

Americanii sunt extrem de pragmatici în această privinţă. Nu contează cine eşti şi ce ai făcut înainte, contează doar să aduci clienţi şi să vinzi.

Reducerea creşterilor salariale din ultimul an, coroborată cu menţinerea unei inflaţii ridicate, a dus la scăderea puterii de cumpărare şi la o diminuare vizibilă a venitului disponibil al fiecăruia, aşa cum îl defineşte Banca Naţională.

Şi economisirea a început să se mai reducă, semn că oamenii nu prea mai au bani în plus.

Pe parcursul acestui an, mai ales cu războiul din Iran, este puţin probabil să se înregistreze creşteri salariale, iar dacă vor fi, vor fi cu o singură cifră, nu cu două, cum era obişnuită lumea.

Dacă nimeni nu prea mai vede cum arată pentru el următorii ani, nici măcar un an întreg având în vedere că se trăieşte de la o lună la alta ca business, măcar corporatiştii ştiu sigur unde pleacă în city-breakul de Paşte de acum şi în vacanţa din vară. Poate corporatiştii nu ştiu dacă peste o lună vor mai avea job având în vedere AI-ul şi tensiunile care apar, dar sigur ştiu unde merg în vacanţă. Aici avem o certitudine.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)