Găina care a născut puii vii este un titlu care a determinat vânzări record ale ediţiei în care a fost publicat, în urmă cu câteva decenii, de un cotidian din România. A ajuns anecdotă, dar este pesemne unul dintre primele fake newsuri care s-au propagat în ţara noastră. Mai mult ca oricând, suntem asaltaţi de informaţii false, incorecte, unele având părţi de adevăr, dar sunt completate de idei absurde. Devine tot mai complicat şi obositor de decelat între realitate şi fals, când de pretutindeni suntem bombardaţi de un volum uriaş de informaţii. De ce sunt atât de uşor de produs, acceptat şi propagat titlurile şi informaţiile (pentru că nu le putem spune, de fapt, articole)? De ce sunt oamenii atât de uşor de fentat?

Pe de o parte, răspândirea rapidă a informaţiilor incorecte, absurde (de pildă cât de bine era în regimul comunist – şi asta deopotrivă pentru cei care au trăit în acele vremuri, dar şi pentru cei care n-au prins acele timpuri înnegurate) arată apetitul cititorilor pentru senzaţional, pentru idei aberante. Una dintre cele mai evidente reguli în media este că ştirile negative sunt mai urmărite, citite, accesate, decât cele pozitive. Şi astfel se crează un cerc vicios. Oamenii „consumă” dezastre, nenorociri, se nasc idei despre teorii ale conspiraţiilor, sunt amplificate tot soiul de aberaţii.

Iar media livrează – tot mai mult – acest tip de mesaje. Fenomenul este vechi, nu a fost inventat nici ieri, nici în ultimul an, datează de decenii bune.

Pe de altă parte, nu există un sistem de reglementare, de penalizare, de stârpire a acelor canale care bombardează consumatorii de informaţii cu aberaţii. Libertatea de exprimare este un drept esenţial, fundamental, dar ar trebui să aibă un registru de bun simţ. Democraţia presupune dreptul de a te putea exprima, dar unde este limita? Când cineva este insultat, denigrat, există pârghii – devenite greoaie şi ineficiente – de a fi protejat. Şi poate stricăciunile produse sunt irecuperabile. Dar situaţia este mult mai gravă în cazul informaţiilor, false, înşelătoare, absurde. Oamenii „înghit” cam orice. Şi mai mult, se simt revoltaţi de mesaje care avertizează că fake newsurile sunt pretutindeni. „Păi unde să mă duc eu la sursă să aflu adevărul?” este replica plină de năduf şi iritare a unei vecine în legătură cu avertismentele legate de fenomenul fakenews. În opinia ei, „statul”, „serviciile”, oricine altcineva este vinovat de faptul că acest fenomen a luat o asemenea amploare.

Iar în social media... oricând şi aproape orice poate fi publicat. Anul care a trecut este o dovadă clară că social media este principala sursă de informare dar şi de manipulare pentru o pondere extrem de mare a populaţiei. Şi nu numai în România, ci oriunde în lume. Avansul rapid al tehnologiei pune gaz pe foc, pentru că aproape oricine poate truca o poză sau un discurs, ori construi o argumentaţie cu elemente trunchiate, eventual „coafate”. Iar aceste materiale odată diseminate, chiar dacă sunt ulterior identificate, demontate, produc un impact care nu mai poate fi integral şters.

Astfel, ajungem la întrebări de genul: ce este greşit? Cum pot fi limitate absurdităţile care ne bombardează, ne sufocă şi ajung să ne influenţeze pe tot mai mulţi dintre noi? Sub un asemenea asalt de aberaţii, devine tot mai greu de diferenţiat minciuna de adevăr. Care sunt mecanismele corecte şi eficiente prin care ne putem proteja / putem fi protejaţi, dar care să respecte libertăţile?   

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, Business Magazin