În ultimii ani, mediul de afaceri internaţional şi, prin extensie, piaţa românească au fost marcate de o stare constantă de presiune. Crizele succesive au oferit companiilor o lecţie dură, dar necesară. În afaceri, ceea ce nu controlezi poate deveni o vulnerabilitate structurală.

Atunci când discutăm despre energie, observăm că multe companii încă o tratează ca pe un cost inevitabil, ceva ce trebuie să plătească pur şi simplu pentru a menţine operaţiunile în funcţiune. Cu toate acestea, un număr din ce în ce mai mare de companii se îndreaptă către o paradigmă diferită, una în care energia este gestionată ca un avantaj strategic, nu absorbită ca o cheltuială pasivă.

Crizele din ultimii ani au demonstrat că sectorul energetic este printre cele mai expuse perturbărilor externe şi că această volatilitate se traduce direct în incertitudine operaţională şi financiară. Dependenţa totală de reţea lasă companiilor un spaţiu de manevră limitat tocmai atunci când condiţiile pieţei sunt cele mai instabile. Iar pentru companiile cu un consum ridicat şi continuu, această expunere nu este ceva abstract. Se manifestă în marje, în capacitatea de planificare şi în capacitatea de a-şi asuma angajamente pe termen lung faţă de clienţi şi parteneri.

O soluţie care câştigă teren şi în România este dezvoltarea generării la faţa locului pentru autoconsum, ceea ce înseamnă producerea de energie la punctul de utilizare prin instalaţii fotovoltaice amplasate pe acoperiş, în parcări sau pe terenuri adiacente. Fiecare kilowatt produs şi consumat la faţa locului este un kilowatt fără taxe de transport, costuri de distribuţie şi pierderi în reţea. Mai important, reprezintă o parte din structura costurilor care nu mai este supusă fluctuaţiilor pieţei.

Atunci când o companie îşi instalează propriul sistem fotovoltaic sau încheie un acord cu un furnizor precum Greenvolt Next pentru a dezvolta unul, nu achiziţionează pur şi simplu infrastructură, ci îşi asigură o parte din costurile energiei pe termen lung (10, 20 sau mai mulţi ani), introducând predictibilitate în ceea ce a devenit o variabilă inerent volatilă. Sistemele de stocare a energiei în baterii (BESS) adaugă un nivel suplimentar de flexibilitate, permiţând companiilor să îşi reducă dependenţa de reţea inclusiv în perioadele de vârf din punct de vedere al costurilor sau să stocheze energie atunci când preţurile sunt mai mici şi să o utilizeze atunci când cresc. Acest lucru creşte autonomia energetică şi reduce expunerea la volatilitatea pieţei.

Printre clienţii noştri din România se numără nu doar corporaţii mari, ci şi companii locale, în special cele mai expuse volatilităţii costurilor energiei, care operează în sectoare precum agroindustria, logistica, procesarea alimentelor sau industria prelucrătoare. Acestea sunt companii cu consum ridicat şi continuu, marje strânse şi procese în care orice întrerupere duce la pierderi imediate.

Cel mai frecvent obstacol în implementarea sistemelor pentru autoconsum nu este unul tehnic. Este legat de alocarea capitalului. Pentru o companie de dimensiuni medii, un sistem fotovoltaic cu stocare reprezintă un angajament iniţial semnificativ, pe care mulţi factori de decizie preferă să îl direcţioneze în altă parte. Acesta este motivul pentru care modelele de finanţare precum Acordurile de Achiziţie de Energie (PPA) au devenit tot mai relevante. În cadrul acestei structuri, furnizorul finanţează, construieşte şi întreţine instalaţia, iar clientul plăteşte doar pentru energia consumată, la preţ fix şi pe o perioadă prestabilită. La sfârşitul contractului, dreptul de proprietate asupra sistemului se transferă către client cu un cost zero. Rezultatul este un orizont de recuperare a investiţiei definit, cuprins de regulă între şase şi nouă ani, comparativ cu o durată de viaţă a sistemului de 25 de ani, cu investiţii zero şi risc operaţional limitat pentru companie.

România are încă una dintre cele mai scăzute rate de penetrare a generării distribuite din Uniunea Europeană. Decalajul dintre adoptarea actuală şi amploarea oportunităţii este semnificativ, iar condiţiile pentru eliminarea acesteia converg. Finanţarea specializată se maturizează. Presiunea reglementării din jurul decarbonizării se intensifică, în special pe măsură ce clienţii internaţionali solicită din ce în ce mai mult transparenţă în lanţul de aprovizionare din partea partenerilor lor români. Iar costul lipsei de acţiune în această direcţie, care constă în expunerea completă şi continuă la o piaţă energetică imprevizibilă, devine din ce în ce mai uşor de cuantificat.

Viitorul sistemului energetic este regenerabil, descentralizat, digitalizat şi participativ. Pentru companiile româneşti, implicarea în acest viitor nu este o declaraţie de ambiţie. Este un răspuns din ce în ce mai pragmatic la un mediu de afaceri în care predictibilitatea energetică devine un factor definitoriu al competitivităţii.