Steve Jobs avea un mod neobişnuit de a decide dacă cineva merita sau nu să fie angajat la Apple. În loc să se bazeze exclusiv pe competenţe tehnice, interviuri formale sau CV-uri impecabile, cofondatorul Apple folosea ceea ce a devenit cunoscut drept „beer test” — testul berii, scrie Fortune. 

Ideea era simplă: dacă Jobs simţea că nu i-ar face plăcere să poarte o conversaţie relaxată cu acel candidat sau să iasă la o bere cu el, persoana respectivă avea şanse mici să fie angajată. Pentru Jobs, personalitatea, atitudinea şi capacitatea de a relaţiona erau la fel de importante ca abilităţile profesionale atunci când construia echipe. 

Potrivit relatărilor, Steve Jobs prefera uneori să scoată candidaţii din mediul rigid al sălilor de interviu şi să îi invite la o plimbare sau la o conversaţie informală. Scopul era să vadă dacă aceştia pot renunţa la răspunsurile pregătite şi dacă pot purta o discuţie autentică. 

În timpul acestor conversaţii, Jobs adresa întrebări aparent banale, precum: „Ce ai făcut vara trecută?” sau „Când ai realizat ultima dată ceva important?”. Nu exista un răspuns corect sau greşit. Interesul lui era să descopere cum gândeşte omul din faţa sa şi dacă ar fi plăcut să lucreze alături de el zi de zi.

La final, întrebarea-cheie pe care şi-o punea era: „Aş bea o bere cu această persoană? Aş putea vorbi cu ea într-un mod relaxat în timp ce ne plimbăm?” Dacă răspunsul era nu, Jobs considera că acel lucru spune ceva ce niciun CV nu poate arăta. 

Într-un interviu acordat revistei Fortune în 2008, Jobs spunea că recrutarea oamenilor potriviţi este „ca şi cum ai căuta ace în carul cu fân” şi că, în cele din urmă, procesul ţine foarte mult de instinct. Până atunci, el declarase că intervievase peste 5.000 de candidaţi. 

Jobs nu este singurul lider de business care a folosit metode neconvenţionale de recrutare. Articolul Fortune aminteşte şi alte exemple: unii CEO observă cum tratează candidaţii recepţionerii, alţii urmăresc dacă îşi strâng cana de cafea după interviu sau testează reacţiile acestora în situaţii informale. Ideea comună este că adevărata personalitate a oamenilor apare atunci când dispare atmosfera rigidă a interviului clasic