Doua stiri intr-una singura. Ion Iliescu s-a reinscris in PSD, primind carnetul nr. 001, si a anuntat ca el reprezinta innoirea partidului, pentru ca n-a facut parte din conducerea ultimilor patru ani.

Se mai poate spune ceva? Dupa aceasta declaratie si sedinta-maraton cu filialele, chiar ca nu s-a mai auzit nici un zanganit de sabie. Doar una-doua replici gen "reforma nu trebuie sa se faca in spatele usilor inchise". 

Ei, si? Pe cine intereseaza ca Iliescu si Nastase isi dau la picioare pe sub masa, in timp ce, deasupra, joaca in sceneta Bruderschaft? Si cui ii pasa daca PSD se reformeaza sau nu? De ce au sau de ce nu au pesedistii interesul sa se modernizeze?

Social-democratia reprezinta un rau (sau un bun) necesar. Exista destui oameni in Romania care vad lumea in culori social-democrate. Care se simt reprezentati mai degraba de o forta de acest tip.

Apoi, PSD vine, firesc, pe o traditie (proasta) care, din pacate, nu poate fi ignorata: cei 50 de ani de comunism. Pentru multi, PSD reprezinta continuatorul PCR. Exista generatii intregi de oameni care asta au trait, asta stiu. Si mai exista romani care chiar cred in doctrina social-democrata; printre ei, incredibil de putini intelectuali.

Pentru toti acestia, si nu-s deloc putini (dar nici o jumatate de Romanie, cum ii place lui Adrian Nastase sa creada), reformarea PSD, transformarea sa intr-o structura moderna, democrata, e vitala. Ba, chiar, pentru toata lumea, cata vreme incremenirea unui partid de cel putin 20-25% devine o problema a societatii romanesti.

Caci asta-i tot baiul. Votat de un sfert din populatia Romaniei, un astfel de partid nu poate face o politica moderna. Avand o pondere atat de importanta, poate deveni frana. Asa cum a fost in perioada 1990-2000. Iar acest tip de frana ne-a costat enorm.

Principalul atu al PSD: votul din inertie. E un partid ramas la putere, chiar atunci cand, aparent, a pierdut-o. Numeroase structuri cheie din Romania au interesul sa foloseasca acest partid. De ce acesta si nu altul? Poate pentru ca vorbesc aceeasi limba. Si acesta e principalul dezavantaj.

Din ceea ce se vede si din ceea ce stim la aceasta ora, ora reformei si modernizarii PSD e inca departe. Pare a fi un partid condamnat sa ramana tot la stadiul de fost partid comunist. Chiar daca are o doza destul de buna de fidelitate, fiind usor de manipulat, electoratul sensibil la PSD devine tot mai greu de mobilizat. Mesajele, strategiile folosite de PSD sunt deja prea uzate. Promisiunile, aceleasi. Limba de lemn ramane principalul tip de discurs, chiar si in cazul liderilor tineri (de aceea, exista riscul ca, in curand, multora sa li se stranga stomacul auzind mereu si mereu lozinci despre integrarea europeana).

PSD si-a criticat adversarii politici, de-a lungul timpului, ca nu ar avea oameni. Au fost nenumarate ironii la adresa celor 15.000 de specialisti ai CDR. Dar figurile propuse de PSD sunt aceleasi si aceleasi. La loc de frunte, eternul si (pentru multi) fascinantul Ion Iliescu. Ce mai poate aduce nou Iliescu-se-intoarce?

Printre caracteristicile PCR se gasea si aceea ca exista in permanenta un esalon doi, o clasa de lideri care isi faceau incalzirea pentru a intra, la momentul oportun, in teren. Unii mureau tinere sperante, altii erau mai "batrani" decat cei pe care urmau sa-i inlocuiasca, iar altii erau deja smochiniti la momentul adevarului, venit prea tarziu pentru ei.

Pentru Ion Iliescu, pasul inainte a venit in plina maturitate politica. Insa el fusese pregatit pentru altceva. Pentru o oarecare deschidere a sistemului comunist. Pentru reforma, iara nu pentru revolutie. Pana la urma, istoria a facut o sotie. Aparent, lui Iliescu i-a oferit tot ce se putea mai mult. In realitate, el n-a fost omul momentului.

Impins in fata cativa ani mai devreme, in plin sistem comunist, si-ar fi dat intr-adevar masura capacitatii politice. In plin secol al vitezei, insa, lucrurile s-au intamplat mai repede decat a putut el sa se adapteze. Pentru o Romanie postdecembrista fara Iliescu se pot face mai multe scenarii (multe, mult mai bune decat ceea ce s-a intamplat). Scenariile Romaniei post-Iliescu ar trebui facute totusi fara Iliescu. Nu poti pretinde ca reprezinti viitorul atunci cand esti atat de mult trecut.

Nici Adrian Nastase nu poate reprezenta viitorul acestui partid. Omul are, deja, un trecut. Iar Romania aceea care, chipurile, l-ar fi votat pe el, l-a stiut pe Iliescu, a stiut ceea ce a ascultat la radioul public, ce a vazut la televizor si ceea ce i-a spus baronul local sa voteze. Poti sa-i pacalesti pe unii, cateodata. Dar sa-i pacalesti pe toti, tot timpul, e exclus.

Pana la urma, cine va conduce PSD ramane totusi treaba PSD si a esaloanelor lui unu sau doi. Fiindca mai exista o varianta: aceea ca, incet-incet, PSD sa nu mai reprezinte mare lucru. Sa-si diminueze, treptat, ponderea si sa-si duca traiul, chiar asa nereformat cum e el, fara ca acest trai sa mai conteze atat de mult in traiectoria Romaniei. E varianta optimista, spun unii.