Legea pensiilor „încalcă brutal independenţa justiţiei" şi „elimină de facto pensia de serviciu pentru magistraţi", arată motivarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).

Preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lia Savonea, a convocat vineri, 5 decembrie, la ora 12:00, Secţiile Unite ale instanţei supreme pentru a analiza oportunitatea sesizării Curţii Constituţionale cu privire la noul proiect de lege privind pensiile de serviciu ale magistraţilor.

Decizia a fost adoptată în unanimitate, 102 judecători din 102 prezenţi.

La precedenta sesizare formulată de ÎCCJ, judecătorii Curţii Constituţionale au declarat legea neconstituţională pe motive de formă, extrinseci.

Judecătorii au decis „sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la acest proiect de lege pentru încălcarea prevederilor articolului 1 al. 3 şi al. 5, articolul 16 al. 1, articolul 114, articolul 124 al. 3, articolul 133 al. 1, articolul 147 al. 4 precum şi articolul 148 al. 2 şi 4, în sinteză pentru următoarele aspecte”

Potrivit documentului, „proiectul de act normativ discriminează magistraţii faţă de alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu, încalcă brutal independenţa justiţiei, elimină de facto pensia de serviciu pentru magistraţi, încalcă standardele internaţionale statuate prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene, Curţii Europene a Drepturilor Omului, încalcă de asemenea caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, utilizează de asemenea termeni ambigui şi neclari şi prezintă lacune normative care fac legea incompatibilă cu standarde de calitate şi previzibilitate într-un stat de drept, astfel cum sunt ele stabilite prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale”.

ÎCCJ arată că „analiza a reliefat următoarele aspecte care fac soluţia normativă în opinia secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în concordanţă cu jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale incompatibile cu regulile Constituţiei”.

Referitor la caracterul de urgenţă invocat de Guvern, judecătorii susţin că acesta „nu a fost demonstrat sau a fost construit pe o realitate contrafactuală pentru următoarele motive. Pe de o parte, invocarea condiţionalităţilor Jalonului 215 din PNRR a fost scoasă din context şi este neconformă cu realitatea potrivii documentelor comunicate de Comisia Europeană. Obiectul acestor comunicări ale Comisiei, nefiind stabilirea modalităţii de pensionare, care fusese anterior apreciat ca îndeplinit, ci propunerea iniţială referitoare la supraimpozitare”.

În plus, se arată că „invocarea condiţiilor economice care necesite intervenţia nu a fost justificată de executiv, lipsind orice fel de date care să arăte impactul economic pentru anii imediat următori şi care astfel ar fi justificat urgenţa invocată”.

Din perspectiva clarităţii legislative, „legea încalcă obligaţiile constituţionale de claritate a reglementării pentru asigurarea previzibilităţii şi predictibilităţii consacrate de articolul 1 aliniatele 3 şi 5 din Constituţia României. În concret, legea utilizează termeni juridici inexistenţi în fondul normativ şi nedefiniţi în conţinutul prezentei propuneri normative, creând neclaritate şi imprevizibilitate”.

Referitor la impactul asupra magistraţilor, documentul arată că „legea afectează principiul securităţii raporturilor juridice, creând în mod cumulativ modificări abrupte ale statutului magistratului în tranziţie reală. Astfel, contrar discursului public, prin culoarea normelor referitoare la eşalonarea vărsteii personale, eşalonarea vechimei în muncă şi eşalonarea eliminării perioadelor asimilate pentru vechimea în specialitate, 45% dintre magistraţii în funcţie au o creştere bruscă la 65 de ani, iar 21% au o creştere bruscă la 60-64 de ani. Deci discutăm de o estimare de 66% dintre magistraţii în funcţie”.

Cel mai dur argument vizează discriminarea. „Legea creează discriminare evidentă între categoriile de pensii de serviciu, fiind net defavorabilă magistraţilor, deşi magistraţii sunt singuri care au statut constituţional garantat. La toate categoriile standardul minim de calcul este de 65% din indemnizaţiile brute. La magistraţi este mult inferior. Comparativ cu celelalte categorii de beneficiare pensiilor de serviciu, numai în cazul magistraţilor plafonarea este drastică, respectiv limitată la 70% din net. La alte categorii existând limitări raportate la valoarea netă mult superioare, de la 80% în sus”.

În final, judecătorii spun că „discriminarea este evidentă şi nejustificată raportat la motivele invocate în expunerea de motive a executivului în condiţiile în care efortul bugetar pentru plata pensiilor magistraţilor este minim raportat la totalul cheltuielor pensiilor de serviciu”.