Ray Dalio a văzut încă din 1995 semnele unei bule periculoase pe piaţa americană. Peter Lynch avertiza că investitorii păreau prea relaxaţi, George Soros paria agresiv împotriva acţiunilor tech, iar Warren Buffett refuza să investească în companiile de internet, neputând anticipa cum vor arăta acestea peste zece ani. Toţi aveau dreptate, însă momentul exact al prăbuşirii nu putea fi intuit. Nasdaq avea să atingă vârful abia în martie 2000, mult după ce cei mai cunoscuţi investitori sunaseră alarma, notează The Economist.

Deşi toţi au identificat corect semnele bulei dotcom, momentul în care au încercat să se poziţioneze faţă de aceasta s-a dovedit prematur. Soros a pierdut 700 de milioane de dolari din pariurile sale împotriva companiilor de internet, în timp ce fondul lui Buffett a rămas în urmă cu 15 puncte procentuale anual faţă de Nasdaq. Lecţia a fost clară: recunoaşterea unei bule este relativ simplă, dar sincronizarea cu explozia ei rămâne aproape imposibilă.

Astăzi, temerile revin. Pieţele tech reacţionează violent la scăderi mici, iar acţiunile legate de inteligenţa artificială sunt urmărite atent. Palantir, de exemplu, se tranzacţionează la peste 200 de ori câştigurile estimate pentru anul viitor, iar multiplii S&P 500, ajustaţi la câştigurile reale din ultimul deceniu, au fost mai ridicaţi doar în perioada bulei dotcom.

Problema este că indicatorii clasici, eficienţi pe termen lung, nu oferă repere pentru următoarele 12 luni. Investitorii care caută repere imediate trebuie să privească dincolo de metodele tradiţionale.

O direcţie surprinzătoare vine din analiza căutărilor Google. Momentele în care interesul public explodează coincid adesea cu preţurile record ale activelor, fie că vorbim despre Bitcoin, Dogecoin sau acţiuni. Prăbuşirile care au urmat vârfurilor de popularitate arată că mania retailului poate fi un semnal mai fiabil decât evaluările fundamentale. Totuşi, există excepţii: în august, căutările pentru „AI stocks” au atins un maxim, dar preţurile au continuat să crească.

Situaţia s-a schimbat însă în ultimele luni. Interesul pentru acţiunile AI a scăzut exact în perioada în care acţiunile au început să se clatine. Nvidia a pierdut 15% faţă de vârf, indicele Philadelphia Semiconductor a scăzut cu 13% în primele trei săptămâni din noiembrie, iar ETF-ul AIQ a înregistrat o corecţie de 12%. Chiar şi Bitcoin, un barometru al apetitului pentru risc, a coborât cu peste 30% faţă de nivelurile din octombrie.

Un alt indicator neconvenţional provine din istorie: între 1995 şi 2000, Nasdaq a trecut prin cel puţin 12 corecţii de peste 10%, recuperând de fiecare dată şi urcând ulterior aproape de 12 ori valoarea iniţială. Investitorii care au ignorat zgomotul pieţei au câştigat enorm, în timp ce cei care au intuit corect bula, dar au acţionat prea devreme, au ratat câştigurile pe care le ţinteau. Un exemplu în acest sens este cazul emblematic al investitorului Julian Robertson, care gestiona 21 de miliarde de dolari în 1998, dar a fost forţat să-şi închidă fondul pe 30 martie 2000, la doar două zile după ce piaţa atingea vârful absolut.

Şi astăzi apar semnale similare: investitori celebri ies din pieţele cele mai volatile înaintea unor potenţiale corecţii. Michael Burry, cunoscut pentru pariul său împotriva obligaţiunilor ipotecare înainte de criza din 2007–2009, a shortat acţiuni AI, inclusiv Palantir şi Nvidia, înainte să îşi închidă fondul în octombrie 2025.

Dacă privim istoria ca un ghid, momentul în care cei mai prudenţi investitori părăsesc piaţa poate semnala apropierea unui punct de inflexiune. Dar, la fel ca acum 25 de ani, dilema rămâne aceeaşi: identificarea bulei este relativ uşoară; anticiparea momentului în care se sparge este ceea ce separă performanţa de pierdere.