Cu toţii sunteţi de acord că am avut un an, de fapt ultimele 12 luni (mai 2024 – mai 2025), cum nu prea am mai avut, un an care nu se anunţa deloc la orizont.

Nimeni nu a putut previziona ce s-a întâmplat, ce furtună politică a venit peste noi.

Până la finalul anului trecut, România era o ţară fără probleme politice, sociale, economice, era una dintre ţările Uniunii Europene cu cea mai mare favorabilitate europeană, exprimată în sondajele realizate, era o ţară cu una dintre cele mai mari creşteri economice, o ţară cu un curs valutar stabil şi care, în patru-cinci ani, a reuşit să aibă o recuperare faţă de media Uniunii Europene la PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare cum nu a avut nicio altă ţară. Practic, am ajuns la acelaşi nivel la PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare cu Polonia – 80% din media Uniunii Europene, depăşind Ungaria.

În ţară era o linişte socială care părea solidă, foarte multă lume se bucura de creşterea salariilor, creşterea businessurilor, avioanele low-cost erau arhipline, iar banii obţinuţi în afară erau investiţi în ţară, în achiziţia de apartamente noi, în refacerea locuinţelor, în viaţa socială.

Din punct de vedere politic, coaliţia PSD/PNL era cât de cât stabilă, România era un aliat de bază pentru NATO, pentru Bruxelles, în apărarea flancului estic, care se confruntă cu ameninţarea războiului din Ucraina.

Din punct de vedere economic, aveam derapajul deficitului bugetar, dar care era acoperit de creşterea economică dublă faţă de media Uniunii Europene şi de stabilitatea politică. Pe masă aveam cumulat aproape 100 de miliarde de euro în PNRR şi în fonduri europene clasice şi doar trebuia să întindem mâna şi să luăm banii.

Când totul era pregătit pentru încă patru ani de linişte socială, stabilitate politică – PSD/PNL, doar numele noului preşedinte fiind în discuţie –, creştere economică, creşterea salariilor, ne-am trezit că în faţă ne-a explodat o bombă pe care nu o văzuserăm, şi nici acum nu ştim cine ne-a pus-o acolo. De nicăieri a apărut Călin Georgescu (eu îl ştiam din anii 2000 de la Banca Naţională), un personaj care pur şi simplu a resetat întreaga scenă politică. Nimeni nu ştia de unde să-l ia, nici noi, nici lumea întreagă.

Au urmat şase luni extrem de zbuciumate, care pur şi simplu au întors România cu totul, şi dintr-un aliat european ne-am trezit că putem ajunge un paria european prin scoaterea la iveală a unor opţiuni politice – suveranism, populism, naţionalism – care nu se întrevedeau la orizont.

Anularea alegerilor prezidenţiale şi, ulterior, scoaterea din joc a lui Călin Georgescu la reluarea alegerilor prezidenţiale au pus capac situaţiei politice şi sociale, pentru că economia încă mai rezista.

Tensiunea politică şi socială a atins cote maxime, culminând cu primul tur al alegerilor prezidenţiale, când George Simion, liderul curentului suveranist şi noua imagine a lui Călin Georgescu, a ieşit pe primul loc în alegeri, cu un vot dărâmător faţă de cei doi contracandidaţi care se băteau pentru locul doi.

Multă lume a crezut că acesta va fi sfârşitul european al României, în condiţiile în care retorica populistă a lui George Simion – să nu mai stăm în genunchi în faţa Bruxelles-ului – câştiga rapid teren. Foarte mulţi nu au mai crezut că acest curent naţionalist, reprezentat de George Simion, mai putea fi oprit din a ajunge la Palatul Cotroceni, unde trebuia să ocupe fotoliul de preşedinte al României. Nicuşor Dan, primarul Capitalei, a intrat in extremis în turul doi, depăşindu-l pe omul partidelor de la guvernare, Crin Antonescu.

Dar, într-o mobilizare fără precedent, cu perspectiva unei schimbări a României din drumul său în Europa, 6 milioane de români din întreaga lume i-au dat votul în turul al doilea lui Nicuşor Dan, făcându-l preşedinte.

Este foarte interesant de văzut cum s-au văzut aceste evenimente din ultimul an pe pieţele financiare mondiale, prin intermediul celor două entităţi media de top, Bloomberg şi Financial Times, cea mai mare platformă de ştiri de business din lume, respectiv cel mai important ziar de business al Europei. Aşa că am făcut o trecere în revistă a evenimentelor care au ajuns pe primul ecran de la Bloomberg şi pe prima pagină din Financial Times.

1. Candidatura lui Klaus Iohannis pentru funcţia de secretar general al NATO, o candidatură apărută de nicăieri, în condiţiile în care americanii şi principalele state europene se înţeleseseră asupra lui Mark Rutte. Ce căuta Iohannis în peisaj şi de ce a intrat oficial în această cursă, când principalii aliaţi conveniseră asupra lui Rutte, nimeni nu ştie.

2. Scandalul şi arestarea fraţilor Tate – până la apariţia acestui scandal, nu am ştiut cât de importanţi sunt fraţii Tate, cât de mari influenceri sunt la nivel mondial şi cât de multă lume din afara României ştie despre ei. Şi mă tot întrebam cum de au ajuns în România şi cum de au ajuns pe prima pagină a celor mai mari publicaţii din întreaga lume. 

La începutul anului, când li s-a permis să părăsească România şi când cazul lor a ajuns subiect la Casa Albă, în Biroul Oval, cazul şi răspunsul lui Trump au făcut înconjurul întregii lumi.

3. Apariţia lui Călin Georgescu, de nicăieri, l-a propulsat în primul ecran la Bloomberg şi pe prima pagină din Financial Times, ceea ce nu este puţin lucru, chiar deloc, în condiţiile în care acolo te baţi cu cele mai importante ştiri din întreaga lume. Şi acum am în minte poza lui Călin Georgescu pe calul alb pe prima pagină din Financial Times. Dintr-o ţară liniştită, europeană, am ajuns o ţară unde curentul suveranist, populist, antieuropean a ieşit la suprafaţă, iar întreaga lume a început să se întrebe ce se întâmplă cu România.

4. Anularea alegerilor prezidenţiale, un eveniment fără precedent în Europa, la care nimeni nu se gândea, ne-a aruncat din nou pe prima pagină şi în primul ecran. Scandalul anulării alegerilor prezidenţiale a ajuns pe ecranul tuturor, cu consecinţele de rigoare. Bruxelles-ul şi ţările europene Franţa şi Germania au salutat această decizie, în timp ce noua administraţie de la Casa Albă, republicană, a criticat această decizie, iar câteva luni mai târziu, ca represalii, i s-a respins României ridicarea vizelor de intrare în SUA.

5. Explozia deficitului bugetar, derapajul finanţelor publice, inflaţia cea mai ridicată din Uniunea Europeană ne-au adus din nou în primul ecran, iar perspectiva aruncării României în categoria junk de către agenţiile de rating a început să câştige teren. Dintr-odată România a luat locul Ungariei la problemele finanţelor publice.

6. Câştigarea de către George Simion, liderul suveraniştilor, a primului tur al alegerilor prezidenţiale cu un scor atât de mare – 40% - ne-a adus din nou în atenţia Financial Times şi Bloomberg, deci în atenţia investitorilor din întreaga lume şi a pieţelor financiare. Extrema dreaptă a câştigat primul tur, iar George Simion devenea favorit pentru a fi noul preşedinte al României. Iar pieţele financiare au acţionat în consecinţă, România nu mai era o ţară proeuropeană, ci dimpotrivă, o ţară care îşi contesta locul în UE.

7. Fenomenul George Simion, demisia premierului Ciolacu au dus la creşterea cursului valutar leu/euro şi la creşterea dobânzilor la lei, la intervenţiile Băncii Naţionale în piaţă pentru stabilizarea pieţelor, ceea ce este de interes pentru toţi investitorii. Liniştea de care am beneficiat mai mult de un deceniu s-a spulberat în câteva luni, iar cursul şi dobânzile la lei redeveneau ţinte de atac pentru pieţele financiare.

8. Revenirea extraordinară şi câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Nicuşor Dan – un proeuropean şi olimpic la matematică - ne-a readus în atenţia întregii lumi financiare din întreaga lume, fiind din nou în primul ecran atât la Bloomberg cât şi la Financial Times.

9. Rezolvarea crizei fiscale, a deficitului bugetar, de către noul preşedinte Nicuşor Dan ne-a adus din nou în prim-plan, în condiţiile în care România a devenit cel mai mare jucător din regiune, chiar în faţa Poloniei, pe piaţa datoriei în euro. Toţi investitorii se uită la acest lucru, se uită la riscul asociat, se uită la dobânzile la care se împrumută România.

10. Dacă toate ştirile de mai sus despre România, cu excepţia câştigării alegerilor de către Nicuşor Dan, ne-au aruncat pe o listă roşie, de avertizare, e bine să încheiem cu o ştire pozitivă, cu coperta din luna mai din Vanity Fire, una dintre cele mai cunoscute reviste de la Hollywood şi din industria de entertainment mondială, care îl are în prim-plan pe Sebastian Stan, un român plecat în SUA de mic şi care a ajuns unul dintre cele noi staruri de film, ceea ce este o foarte mare realizare. Pentru el, dar şi pentru România, o ţară pe care o aminteşte în story-ul din Vanity Fair.

Cam aşa a aflat lumea mondială despre noi, despre ce se întâmplă la noi.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)