”Europa a făcut greşeli. Când a renunţat la nuclear şi şi-a bazat energia pe gaz ieftin din Rusia, asta a fost o greşeală. Când şi-a neglijat industria de apărare - asta a fost o greşeală. Când, în politica de mediu, evident justificată, a fixat nişte ţinte mult prea ambiţioase şi a afectat industria grea şi asta a fost o greşeală”.

Nicuşor Dan, daca ne uităm în clasamentul celor mai capitalizate companii din Europa vom găsi companii de lux, companii de modă, companii de lifestyle, companii de frumuseţe, companii farmaceutice (sunt substanţele de slăbit, tot un fel de lifestyle). Sunt companii puternice, însă în afara lor există la vârful clasamentelor prea puţine companii de tehnologie, prea puţine companii de energie, prea puţine companii de automotive, prea puţine companii de chimie, prea puţine companii de industrie grea, prea puţine companii de apărare.

Nicuşor Dan, Europa s-a toropit industrial mai tare decât ne imaginăm. În schimb, avem directive. Am un ghid de sustenabilitate de 148 de pagini care îmi spune ce să fac pentru a mă conforma cu CSRD şi CSRDD, urmează directivele EU 2023/970 şi 2024/3019 care vor slăbi şi mai mult industria europeană şi vor crea cheltuieli şi turbulenţe enorme pentru implementare.

În timp ce Europa elabora directive academice toate celelalte mari puteri ale lumii se industrializau şi militarizau, ştim celebra expresie: ”Drill, baby, drill!”.  Doar în amintiri mai putem spune despre Europa că este leagănul inovării, al cercetării, al dezvoltării, al tehnologizării, al industrializării. Astăzi, Europa este dependentă tocmai de celelalte mari puteri ale lumii industrializate şi militarizate prin lanţuri de aprovizionare sau reţele de vânzare, ambele lungi, scumpe şi fragile.

Nicuşor Dan, românii care sunt astăzi de o vârsta cu tine cântau la începutul anilor 1990 ”Wind of Change” şi ”Go West”. Nu trebuie să ni se mai reamintească despre apartenenţa pro-europeană, despre apartenenţa pro-occidentală, despre apartenenţa pro-comunitară – până ce temele astea sunt duse în derizoriu. Ne-au intrat în ADN aceste apartenenţe, le-am transmis copiilor şi nepoţilor noştri.

Însă nu putem să nu observam scăderea dramatică a competitivităţii economice a uniunii în sectoarele de high-tech, industrie grea şi automotive, rămânerea în urma în industriile de mâncare, chimie, energie şi apărare şi tratamentul discriminatoriu faţă de ţările din Europa de Est – chiar dacă, poate, cel puţin noi, românii, o merităm, avem politicieni care cred că dacă se ploconesc, sărută inelul şi nu susţin interesul naţional Europa îi iartă de nepăsare, incompetenţă şi corupţie. Un fel de Europa le spune: ”Săriţi!” iar politicienii noştri întreabă: ”Cât de sus?”

Nicuşor Dan, ne spuneai pe 1 decembrie 2025: ”Suntem membri ai Uniunii Europene şi, graţie acestei poziţii, România a primit aproximativ 100 de miliarde de euro. Dar, de multe ori, vocea României nu s-a auzit în interiorul Uniunii (…)”.

Nicuşor Dan, ne spui acum, pe 9 mai 2026: ”România nu şi-a apărat, de mult ori, în mod coerent, obiectivele. E politică, nu cenaclu. În interiorul UE, ţările europene îşi promovează interesele naţionale”.

Nicuşor Dan, vedem ceva la tine. Am vrea să o vedem mai des decât odată la 6 luni, dar e bine şi aşa. Să ne uitam, de exemplu, la interesul Cehiei, al Poloniei, al Ungariei, care au cumpărat într-o veselie companii importante româneşti – ultima chiar săptămâna trecută. Până şi Ucraina şi Moldova cumpără sau construiesc companii în România. Aştept să ne spui că interesul României, la fel ca cel al Cehiei, Poloniei şi Ungariei, este să se industrializeze şi internaţionalizeze.

Să avem cât vezi cu ochii fabrici, uzine şi combinate de mâncare, chimie, energie şi apărare.