Am pus această întrebare – Când vor începe tăierile de salarii? - Oanei Botolan, managing partner la CTeam, una dintre cele mai cunoscute specialiste de pe piaţa muncii din România. Am pus această întrebare gândindu-mă la perioada 2009-2010-2011, când criza de atunci a determinat firmele private să reducă salariile, să facă restructurări, iar apoi, în 2010 a venit şi statul, atunci când guvernarea Băsescu/Boc au tăiat salariile în sectorul bugetar cu 25%.

Când apare stagnarea, când apare recesiunea, când apare criza, companiile private încearcă să facă totul pentru a supravieţui, pentru a rămâne în picioare în faţa taifunului economic care vine. Iar unele dintre măsuri vizează restructurările de personal, mergându-se chiar până la tăieri de salarii, în valoare nominală.

Nu am inventat noi aceste măsuri, ele fac parte din economia capitalistă.

Răspunzând întrebării mele, Oana Botolan spune că nu se pune problema tăierilor salariilor nominale, nu a auzit de aşa ceva, dar în schimb se aplică alte măsuri pentru reducerea bugetelor salariale din companii: restructurări, concedieri, dacă un om pleacă dintr-o echipă el nu este înlocuit (sarcinile fiind preluate de ceilalţi fără bani în plus), dacă se înlocuieşte un om, cel care vine va fi adus cu un salariu mai mic, se reduc bonusurile, se reduc facilităţile acordate salariaţilor etc.

Reducerea salariilor în valoare nominală este ultima măsură, iar dacă o companie ajunge în această situaţie înseamnă că nu are nicio altă soluţie.

Ca o precizare, salariile în valoare reală s-au redus în ultimii doi ani, întrucât creşterea preţurilor, adică inflaţia, a depăşit creşterea salarială în valoare nominală. Spre exemplu, dacă anul trecut inflaţia a fost de 9%, creşterea salarială a fost de numai 6%, iar aici vorbim de o creştere salarială medie. La începutul acestui an, la o inflaţie de aproape 10%, martie 2026 versus martie 2025, creşterea salarială în acelaşi interval a fost de numai 3%, deci salariile au pierdut 7% în valoare reală. În ultimii doi ani, salariile au pierdut pe medie, în valoare reală, 10%. Ca un punct pozitiv, stabilitatea ridicată a cursului valutar leu/euro a făcut ca salariile să crească în euro.

În toată economia, companiile private se uită în organigrame, încearcă să vadă ce va fi peste trei luni de zile, toţi directorii sunt presaţi să ţină costurile sub control şi chiar să le reducă, pentru că vânzările nu mai cresc.

O altă întrebare pe care i-am pus-o Oanei Botolan este legată de faptul că economia României, în structura ei actuală, nu cea mai competitivă, nu mai poate oferi creşteri salariale. Ea spune că totuşi se vor mai opera creşteri salariale, unul dintre motive fiind noua lege privind transparenţa salarială, unde companiile trebuie să alinieze intern salariile astfel încât să aducă echilibrul cerut de noile reglementări.

Ea se aşteaptă ca salariile mici să crească, în schimb salariile mari - fie ale specialiştilor, fie ale managementului -, să nu mai înregistreze plusuri, pentru că România, la nivel salariilor de top, este competitivă, adică are aceleaşi salarii cu pieţele din regiune, cu Polonia, cu Ungaria, cu Cehia. Aici, la top management şi specialişti, nu mai există loc de creştere. Nicio companie, mai ales multinaţionalele, nu vor ieşi din grilă pentru nimeni.

Presiunea din ultimul deceniu pe creşterea salariilor cu două cifre anual a cam dispărut în ultima perioadă, companiile nu prea mai fac angajări şi de aceea nu mai trag de oameni, nu le mai oferă de toate pentru a-i recruta.

Piaţa muncii s-a schimbat, iar cei din industria IT, care au fost răsfăţaţii ultimului deceniu, sunt loviţi de AI, de schimbările tehnologice care se petrec, de luptele giganţilor pentru lumea viitorului. Ce IT-ist sau ce inginer s-a gândit acum câţiva ani, când era ţinut în palmă, ca să nu plece la concurenţă, că poate să fie dat afară de pe o zi pe alta de la Mirosoft, de la Dell, de la Oracle, de la IBM etc.? Dar se întâmplă, şi nimeni nu mai este sigur de jobul lui.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)