Ce poate învăţa România de la UK şi Franţa despre cum pot fi mai bine promovate produsele locale şi micile businessuri: în timp ce românii mizează puternic pe importul de alimente şi ard ferme de porci înainte de Crăciun din cauza pestei, francezii şi britanicii nu ratează nicio oportunitate de a susţine producţia locală
Odată cu demiterea guvernului Bolojan s-a readus pentru a mia oară în discuţie tema „nu ne vindem ţara". Dincolo de declaraţii, realitatea din teren este uşor diferită, mai ales când discuţi cu micii producători, cu antreprenorii sau chiar cu marile companii din România.
Anul trecut, la ZF CEC Bank pentru afaceri româneşti, Stefano Albarosa spunea cum tot bugetul de investiţii pentru extinderea reţelei de service s-a dus pe plata impozitului pe cifra de afaceri. La ZF Mobility, Felix Pătraşcanu a explicat că IMCA ajunge să reprezinte în realitate un impozit de 30% pe profit. Imens. Şi nu sunt cazuri izolate. Un studiu The Tax Institute pe baza situaţiilor financiare ale companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti arăta că peste 200 de miliarde de euro – 40% din cifra de afaceri pe economie – este realizată de firme supuse IMCA, lovindu-i direct pe aproximativ un milion de angajaţi din sectorul privat din România. 148 de companii deja pe pierdere, cu 169.653 de angajaţi, îşi vor majora pierderile; 90 de companii profitabile, cu 54.001 de angajaţi, vor trece pe minus; alte 509 companii profitabile, cu 446.880 de angajaţi, vor avea marja de profit diminuată.
Cum spunea recent Dragoş Damian de la Terapia Cluj, IMCA, în forma în care a fost aplicat, sancţionează multe companii care nu fac jonglerii fiscale, strivind cu bocancii prezumţia de nevinovăţie. Iar Dan Bărăscu, Head of Tax la BDO România, a relatat la TaxEU Forum cum clienţi din auto i-au spus negru pe alb că e foarte greu să rămâi pe linia de plutire cu toate „bombele" care-ţi pică în cap – lipsa comenzilor, problemele cu oamenii – şi mai vine şi IMCA peste.
Cum pierzi o investiţie de sute de milioane de euro
Schimbările fiscale din ultimii ani i-au determinat pe francezii de la Renault să aleagă Turcia, nu Mioveniul, pentru extinderea producţiei Dacia. ZF a scris că decizia pentru Dacia Striker la Bursa, Turcia, a venit la câteva săptămâni după introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri în România, în 2024. Iar acum, la trei ani după introducerea IMCA, vedem rezultatul. Costurile de producţie din Turcia sunt cu peste 30% mai mici decât în UE. La uzina Renault din Bursa, costurile cu forţa de muncă sunt de patru ori mai mici decât cele din Franţa. Iar regulile economice sunt mai permisive.
Şi nu doar fiscalitatea sufocă. Preţul spot al energiei în România a ajuns la 108 euro pe MWh, aproape dublu faţă de Franţa. Sebastian Metz, directorul general al AHK România, a declarat pentru ZF că România „riscă să piardă investiţii de sute de milioane de euro" fără stabilitate şi fără eliminarea IMCA. Industria auto din România a încheiat 2025 cu o cifră de afaceri în scădere, de la 34 la 32 de miliarde de euro. Mioveniul şi Craiova au asamblat împreună 545.510 vehicule, cu 2,6% sub recordul din 2024. Dacă în 2019 vorbeam despre creşterea capacităţii de la Mioveni de la 350.000 la 400.000 de unităţi, acum discutăm despre 1.200 de plecări „voluntare" şi volume care se stabilizează pe la 300.000.
Mesajul lui Fabrice Cambolive, Chief Growth Officer al Renault, a fost cât se poate de direct: „Băieţi, trebuie să scădeţi costurile." Atât.
Ferma de porci, înainte de Crăciun
Şi mai e ce nu se vede în statisticile macro. Pe 18 decembrie 2025, în plină perioadă de cumpărături pentru sărbători, autorităţile sanitare au confirmat un focar de pestă porcină africană la o fermă din comuna Devesel, judeţul Mehedinţi. Peste 1.500 de porci au fost sacrificaţi şi îngropaţi. 100 muriseră deja din cauza bolii. Animalele aveau între 50 şi 120 de kilograme. Ferma avea, pe lângă halele de creştere, un abator şi mai multe magazine unde se vindeau produse din carne. Ferma şi abatorul au fost închise, exact când românii caută cârnaţi şi caltaboşi de Crăciun. Şi nu era un caz oarecare – Radio România a relatat că este vorba despre unul dintre cei mai mari producători şi procesatori de carne de porc din judeţul Mehedinţi.
Ce se întâmplă pe urmă? Românii cumpără carne de porc din Polonia, Ungaria şi Spania. Despre ce se face concret pentru biosecuritate, despre ce strategie există pentru reconstrucţia efectivelor, despre cum protejăm fermele mari de elită – tăcere completă. Tot în Mehedinţi, în trecut, am pierdut într-o singură săptămână o fermă de reproducţie „de elită" cu animale aduse din Danemarca, evaluate la 700.000 de euro. Cinci ani mai târziu, scena se repetă identic.
Ce am învăţat în UK? „British”
Deşi UK este cunoscut pentru foarte multe produse de calitate, de curând Regatul Unit a devenit şi un lider când vine vorba de produse alimentare. Gordon Ramsay, Heston Blumenthal, Jamie Oliver şi mulţi alţii au devenit branduri globale, iar acum vezi imediat pe orice produs că ingredientul principal are ceva „british" în el. Plăcinte cu carne din Marks & Spencer? „British pork". Hot dog? Tot cu „British pork". Brânzeturi? „British milk". Lapte de ovăz? Ovăz din UK. Bere? 100% British.
Şi nu e doar marketing. Schema de certificare Red Tractor acoperă în prezent aproximativ 75% din producţia agricolă a Regatului Unit, prin peste 40.000 de fermieri şi producători. Trei sferturi dintre adulţii britanici recunosc logoul Red Tractor şi 58% spun că acesta contează în deciziile lor de cumpărare. Ca să înţelegem volumul: Red Tractor certifică în prezent produse de 17 miliarde de lire. Un sondaj NFU pe 2.000 de britanici arăta că 87% sunt în favoarea creşterii autosuficienţei alimentare a UK, în creştere de la 80% în 2022. Iar marile lanţuri – Tesco, Aldi, Sainsbury's, M&S – şi-au luat angajamente publice de aprovizionare exclusiv din ferme britanice certificate pentru carne şi lactate de bază.
În Franţa la fel, doar că francezii au mers şi mai departe instituţional. Eticheta „Origine France Garantie", lansată în 2010 de un grup de antreprenori, certifică oficial faptul că produsul îşi dobândeşte caracteristicile esenţiale în Franţa şi că minimum 50% din preţul unitar este cheltuit pe teritoriul francez. Asociaţia reuneşte astăzi peste 2.000 de companii şi zeci de mii de produse certificate. 85% dintre francezi cumpără produse „Fabriqué en France", iar 89% spun că ar vrea să consume şi mai mult. Biscuiţi? Făină de grâu din Franţa. Snacksuri? Carne de porc franţuzească. Pe raft, drapelul tricolor cu hexagonul nu e suvenir – e politică economică.
Şi la noi?
În România, datele de la INS arată exact opusul: am importat în 2025 alimente de peste 11 miliarde de euro, adică peste 30 de milioane de euro zilnic. Deficitul comercial doar la alimente s-a apropiat de 4 miliarde de euro. Aproape 20% din populaţia ocupată lucrează în agricultură, dar agricultura produce doar 4% din PIB. Dimensiunea medie a fermei în România este 3,7 hectare. În Cehia – 130 de hectare. În Bulgaria – 22.
Pe lapte, povestea e şi mai dureroasă. Numai în 2025, România a importat din Ungaria 203.750 de tone de lapte – peste 710 camioane lunar – în valoare de 114,7 milioane de euro, generând un deficit comercial doar pe această relaţie de aproximativ 114,6 milioane de euro. Practic, fiecare consumator român finanţează anual cu aproximativ 10 euro fermierii maghiari. Iar în 2025, din cele puţin peste 3 milioane de litri de lapte procesate zilnic în România, circa 500.000 proveneau din importuri.
Tot la noi avem antreprenori care ţin în viaţă comunităţi întregi – Cremola, lângă Alexandria, produce doar câteva zile pe lună pentru că la raft nu-i face nimeni loc – una este marketingul şi PR-ul, alta realitatea din magazine. Vine cineva pentru poze şi postări pe Facebook, după care pleacă şi nu mai apare.
În locul unei strategii de ţară, vorbim, în schimb, de pomeni. Pomeni despre care chiar şi Felix Pătraşcanu, unul dintre cei mai de seamă antreprenori români, a recunoscut că reprezintă o otravă pentru societate. Vrei să ajuţi pe cineva? Îl înveţi o meserie şi îi dai un loc de muncă. Nu vouchere. Nu tichete. Nu mici şi bere de ziua comunei. În România încă se mizează puternic pe pomeni, pâine şi circ, timp în care învăţământul rămâne puternic subfinanţat.
Britanicii au înţeles asta acum 25 de ani, când Tony Blair primea simbolic, în faţa Downing Street 10, un tractor roşu în miniatură, pentru lansarea schemei. Francezii, acum 15 ani. Noi mai avem doar declaraţiile sforăitoare, fermele de porci care ard, fix înainte de Crăciun şi mizăm puternic pe importuri pentru că producţia locală nu este susţinută sau încurajată.
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
