Intrat in afaceri in primii ani dupa Revolutie, pe cand avea 24 de ani, Gabriel Cirlig a adunat o parte din banii cu care a construit Jolidon din deplasarile externe pe care le facea cu un ansamblu de dansuri populare. Iar la ideea de a produce lenjerie intima a ajuns dupa ce a renuntat la o alta idee a sa de business - o casa de discuri. Dupa 15 ani, firma pe care o detine a ajuns sa aiba filiale in Ungaria, Franta si Italia, vanzari de 40 mil. euro si un portofoliu de sase branduri, din care cinci cu notorietate internationala.

In timp ce majoritatea firmelor romanesti de textile au incercat mai degraba sa se concentreze pe piata autohtona, Jolidon si-a bazat tinta de crestere pe extinderea afacerii dincolo de granitele tarii. La inceput insa, extinderea nu a avut loc prin achizitii ale unor companii straine, ci prin deschiderea de reprezentante. "Cresterea exporturilor ne-a impins de fapt sa trecem la investitii in afara tarii", explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei. Startul a fost dat in 2000, odata cu infiintarea la Budapesta a Jolidon Hungary Kft. Un an mai tarziu clujenii si-au deschis filiala in Milano, iar din 2003 au reprezentanta si la Paris. Iar cele doua orase nu au fost suficiente pentru antreprenorul roman care, doi ani mai tarziu, a deschis in Franta un al doilea sediu, la Lyon.

Privita in ansamblu, piata textilelor, estimata la 9,5 miliarde de euro, se imparte in doua categorii de producatori: cei care produc exclusiv in lohn, de departe majoritari, si cei care incearca sa iasa de sub tutela lohn-ului, incepand sa lucreze in paralel la colectii proprii si sa-si promoveze propriile marci, lansate de ei sau cumparate, asa cum au facut clujenii de la Jolidon sau compania ID Sarrieri, aflata sub conducerea Iuliei Dobrin.

"Pentru un jucator care vrea sa obtina o cota importanta din piata nu e usor sa accelereze ritmul de unul singur. Ca sa crestem mai repede, noi ne-am concentrat pe achizitii", spune Cirlig. Cu argumentul ca pe o piata in care marfurile romanesti sunt in concurenta directa cu brandurile internationale nu poti decât sa preiei alti competitori sau vei fi preluat in cele din urma, in 2004 Jolidon si-a urmat planul. Prima preluare, care a urmarit in principal cresterea cotei de piata, a vizat chiar cel mai mare concurent local - Argos, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie.

"Am cumparat Argos pentru a mari capacitatile de productie, iar compania s-a integrat foarte bine in grup", motiveaza Cirlig. Dupa ce a finalizat ultimul contract de lohn cu austriecii de la Triumph International, Argos nu mai produce acum decat pentru Jolidon.

Potrivit propriilor aprecieri, dupa tranzactie Jolidon si-a adjudecat peste 40% dintr-o piata a lenjeriei care trecuse de 100 de milioane de euro. "Dar este destul de greu sa dai o valoare exacta a pietei, pentru ca este inca mult comert neinstitutionalizat. Chiar si produsele noastre au fost contrafacute la un moment dat", spune fondatorul Jolidon care a avut, pana acum, cinci procese cu firme ce au vandut lenjerie contrafacuta sub semnatura Jolidon. "Prima copie a venit din Serbia. Oarecum la inceput ne-am bucurat ca am fost copiati, pentru ca era un fel de confirmare a valorii companiei si a produselor noastre. Dupa aceea au inceput sa apara si problemele", recunoaste Cirlig. Mai precis, problemele au fost concretizate in pierderi de zeci de milioane de euro in ultimii doi ani, ca urmare a confuziei create in randul clientilor.

La sfarsitul anului trecut, pe lista de achizitii a clujenilor a fost trecuta si firma de textile LCS Conf, fosta Flacara. Odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, brandul de confectii sub care producea anterior Flacara. Cele doua tranzactii au creat premisa pentru o consolidare suficienta a Jolidon astfel incat sa poata lua in calcul extinderea pe pietele externe si prin achizitii, nu numai prin distributie. "Acesta este de fapt un demers normal intr-un astfel de business: mai intai incerci sa te consolidezi pe propria piata si apoi te gandesti la cele externe", spune Cirlig.

Mutarea decisiva a fost facuta la inceputul lui 2007, cand prin achizitia pachetului majoritar al producatorului de lenjerie Emmeci au intrat sub umbrela grupului Jolidon doua branduri italiene: Infiore si Chiaro di Luna. Acum, cand are in total in portofoliu un brand de confectii si cinci de lenjerie intima si costume de baie (Falla, Jolidon, Argos, Prelude si cele doua italiene), Gabriel Cirlig estimeaza pentru anul acesta o crestere a cifrei de afaceri cu 30% fata de anul precedent, ceea ce ar insemna aproximativ 52 de milioane de euro. Jolidon nu a facut publice datele referitoare la profitul net inregistrat anul trecut, dar cifrele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, compania a inregistrat un profit net de de 794.000 de euro. "Marja de profit intr-o astfel de afacere este aproximativ 10% din cifra de afaceri, dar aproape in intregime acesta se duce in dezvoltarea companiei si a imaginii ei. In general, profitul l-am reinvestit", comenteaza omul de afaceri.

Desi s-a concentrat in principal pe achizitii si dezvoltare in industria textila,  in ultimii ani grupul si-a extins activitatea si in domeniul investitiilor financiare. Cirlig detine, potrivit ultimei raportari la Bursa de Valori Bucuresti, 69% din capitalul social al companiei de brokeraj Interdealer Capital Invest Cluj. De asemenea, a intrat si pe piata imobiliara, prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni al companiei Cetate Suceava si dispune de mai multe terenuri in zone centrale din Cluj-Napoca. "Noi avem oricum un departament special de amenajari interioare, unde lucreaza 40 de oameni, cu care ne amenajam deocamdata spatiile interne Jolidon si mai nou si pe cele ale Argos. Pe viitor insa vom construi si vom dezvolta proiecte imobiliare de la zero", isi dezvaluie din planuri omul de afaceri clujean.

Cum a reusit insa Gabriel Cirlig sa transforme Jolidon intr-un bun de export? "Dupa Revolutie, ca roman, mi-am dorit sa am demnitatea altor natii. La momentul ‘90 a fost prima data cand m-am intrebat cu ce am gresit ca m-am nascut in Romania", afirma Cirlig. Atunci, sustine el, a facut un pariu cu sine: "Am vrut sa demonstrez ca putem sa facem si noi o companie multinationala". Era absolvent al Facultatii de Electrotehnica din Cluj cand a pornit afacerea cu costume de baie si lenjerie intima, in 1993, profitand de faptul ca la acea ora oferta de pe piata locala era extrem de limitata. "Am fost prima generatie care nu am avut repartitie, motiv pentru care a trebuit sa ne gasim singuri de lucru", glumeste presedintele Jolidon. Pentru ca a terminat o facultate de inginerie, isi dorea sa faca productie, si desi nu avea nicio legatura cu domeniul in care a intrat, a ajuns la concluzia ca segmentul de lenjerie i-ar oferi o oportunitate buna.

Firma Jolidon a inceput cu bani putini, spune el, pe care in mare parte i-a strans din deplasarile externe facute cu ansamblul de dansuri populare "Romanasul", din care facea parte. "La momentul respectiv aveam doua idei de afaceri: o casa de discuri sau lenjeria intima. Am ales ultima varianta, pentru ca am vrut sa fac o investitie pe termen lung, chiar daca eram constient ca nu voi avea castiguri imediate", povesteste fondatorul companiei clujene. "Denumirea de «Jolidon» (cu radacina frantuzeasca «joli») a fost cautata de la bun inceput astfel incat sa sune bine in toate limbile", spune Cirlig, marturisind ca numele lui de familie i-a dat mari batai de cap in strainatate, pentru ca este greu de pronuntat.

Atelierul a pornit initial cu trei-patru masini de cusut - minimul necesar pentru a lucra lenjerie - si doi angajati care coseau. "Am inceput cu productia de costume de baie, iar dupa sapte luni am continuat cu lenjeria intima. Aveam cinci modele de lenjerie si vreo sapte sau opt de costume de baie. Acum sunt in jur de 200." Dupa 15 ani, grupul Jolidon numara in jur de 3.000 de angajati si un lant de 122 de magazine, dintre care 60 in tara, 5 in Ungaria, 35 in Italia si 25 de boutique-uri in Franta, care vand exclusiv Jolidon prin reteaua operata de firma Les dessous d’Angel. Lenjeria si costumele de baie lucrate in cele trei fabrici din tara (Jolidon, Argos si LCS) sunt exportate in Italia, Franta, Ungaria, Germania, Elvetia, Belgia, Slovenia, Croatia, Polonia, Letonia, Rusia, Austria, Cipru, Malta, SUA, Canada, Japonia, Africa de Sud, Liban si Israel. O lista lunga, care ii da prilej lui Cirlig sa precizeze ca vanzarile de pe pietele externe absorb circa 60% din productie.

Cirlig explica evolutia destul de liniara a companiei spunand ca a prins o perioada a marilor oportunitati, adica "exact momentul dezvoltarii in industria textila, mai ales pe latura capacitatilor de productie". Astazi, in schimb, lucrurile sunt exact pe dos: "industria textila nu mai este pe val, este chiar in cadere libera in Romania, mai ales dupa invazia Chinei si a Asiei". Anul trecut, piata de lenjerie a cazut in ansamblu cu 20% comparativ cu 2005. De la un total de 161 de milioane de euro, vanzarile au scazut in 2006 la 147 de milioane de euro. "Avand in vedere rapoartele, piata lenjeriei intime va inregistra o scadere si in viitorul apropiat", apreciaza si Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si director general al Pasmatex, producator de pasmanterie, pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei.

In contextul unei piete interne in scadere si al aprecierii leului fata de euro, fapt care s-a resimtit in veniturile realizate din exporturile facute de Jolidon, Cirlig joaca insa in continuare pe cartea extinderii, chiar daca are de infruntat concurenta puternica a companiilor occidentale, atat financiara, cat si in ceea ce priveste experienta de afaceri. "Avantajul nostru este ca nu suntem o societate care depindem de multi actionari, care au de luat decizii la adunarile generale. De asta ne miscam mult mai rapid", spune fondatorul Jolidon.

Gabriel Cirlig isi petrece 12 ore pe zi in sediul companiei, intr-un birou care nu tradeaza deloc cu ce se ocupa Jolidon; singurul indiciu este prezenta in incapere a unui corset realizat din broderie frantuzeasca, cu 10.000 de cristale si perle Swarowski, premiat anul trecut la Salonul International de Lenjerie de la Paris. "Este prima recunoastere internationala oficiala, chiar daca in toti anii in care am participat am avut printre cele mai multe modele alese in tendintele in domeniul lenjeriei si costumelor de baie", afirma incantat Cirlig. Pe langa latura de business, adauga el, "avem aportul nostru si in zona tendintelor, chiar daca asta nu aduce profituri, ci este mai degraba o provocare, aceea de a face parte din «crema» lenjeriei mondiale".

Cheltuielile cu promovarea imaginii companiei pot reprezenta pana la 35% din totalul investitiilor, in conditiile in care o parte importanta se duce pe costurile de participare in fiecare an la targurile international de moda. In afara de targurile de moda, care sunt o ocazie buna de promovare, o componenta semnificativa a cheltuielilor este data de necesitatea managerilor de a mentine contacte cu clientii importanti. Aceasta se traduce prin deplasari saptamanale in tarile in care compania are reprezentante, ceea ce incarca cel mai mult programul omului de afaceri roman. 

Despre strategia de dezvoltare a Jolidon in continuare, Carlig spune ca vizeaza si intrarea pe pietele din Germania si Spania. "Deschiderea unui sediu in Germania era in plan inca de anul trecut, dar s-a mai amanat o perioada, din cauza concentrarii pe piata italiana. S-ar putea sa facem pasul in doi sau trei ani, dar oricum, Germania este cert pe harta Jolidon." O alta zona care a atras atentia clujenilor este Rusia, "unde crestem, dar deocamdata nu cu magazine proprii, ci doar cu distributie", explica presedintele Jolidon. Ceva mai aproape in planurile companiei se afla consolidarea brandurilor proprii, atat pe piata locala, cat si la nivel international. "2007 este anul consolidarii si al inglobarii acestor branduri in familia Jolidon", spune Cirlig, referindu-se la Infiore, Chiaro di Luna si Falla.

Deocamdata, principala preocupare a companiei este deschiderea de magazine. In proces de amenajare sunt acum magazine proprii la Satu Mare, Slobozia, Slatina si Pitesti, urmand ca pana la finele lui 2007 Jolidon sa mai deschida in tara inca 12 astfel de magazine, in conditiile in care investitia medie presupusa de un nou magazin este cuprinsa intre 50.000 si 100.000 de euro. "Iesim pe piata cu o noua imagine de magazin, iar acest lucru va fi vizibil incepand cu primul magazin care va fi refacut in aceasta idee - cel din complexul Orhideea din Bucuresti", precizeaza Cirlig. Viitoarele magazine Jolidon vor si mai generoase din punctul de vedere al spatiului de prezentare: "Media este undeva in jur de 60 de metri patrati, dar vrem ca pe viitor sa treaca de 100 de metri patrati".

Daca in anii trecuti a fugit de lohn, aceeasi atitudine o adopta Cirlig si fata de franciza, concept foarte la moda azi. "Nu intentionam sa intram in zona francizei. E drept ca in cazul retelei  proprii de magazine cresti mai incet, dar este mai sanatos", crede omul de afaceri clujean, referindu-se la piata interna. "E simplu sa vinzi franciza, seamana putin cu lohn-ul, dar creeaza alte probleme, in sensul ca nu poti ca controlezi reteaua." Seful Jolidon considera ca nu greseste, asa cum n-a gresit nici cand toata lumea cauta sa faca bani repede din lohn: "In general noi facem lucrurile invers, nu urmarim trendurile si gandim pe termen lung. Acum se vad si rezultatele, dar dupa cati ani?", spune Cirlig. Totusi, Jolidon are o retea de franciza in Franta, de 29 de magazine, care este administrata de o alta firma ce comercializeaza numai produse Jolidon (Les dessous d'Angel).

Desi se arata interesat si de zona Asiei, mai ales ca firma are acum un birou si in Hong Kong, preluat odata cu achizitia pe care a facut-o in Italia, Carlig nu vrea sa faca productie Jolidon in China. "Acolo lucreaza in lohn cinci fabrici care produc Infiore si Chiaro di Luna. Dar sub marca Jolidon tinem sa producem aici, la noi acasa in Romania, chiar daca sunt destul de greu de dezvoltat capacitatile de productie", afirma el. "In Romania, sa dublezi personalul de la 3.000 la 6.000 de oameni este foarte dificil. Dincolo, in China, n-ar fi nicio problema, dar vrem sa avem totul inchegat aici."

Cum era de asteptat, Gabriel Carlig pomeneste si de oferte de cumparare venite pentru compania lui, dar carora nu le-a dat curs. "Jolidon nu este de vanzare. Este mai mult decat un business, mai mult decat o firma. Este ceva de suflet", declara clujeanul.